De la Kamala Harris pentru Cabala lui Iohannis

În ultima săptămână s-a întâmplat o frenezie de vizite ale unor demnitari străini. Un fel de pelerinaj pe la sfintele moaște ale „cuvioasei democrații militare” din România. Niciodată n-am evaluat obiectiv potențialul bărbaților din fruntea țării. Noi ne-am gândit că singurul stat de care sunt preocupați ei e … degeaba. Aiurea! Doamnele Vestului dovedesc curtoazie și considerație pentru masculii Alfa din politica noastră. Sau poate e doar complezență și compasiune. Tot aia! ar spune ei.

Vizitele scurte sunt cele mai plăcute

Duminică, 6 martie 2022, președintele s-a întâlnit la Mihail Kogălniceanu cu ministrul francez al apărării. În urmă cu 77 ani, în aceeași zi, a fost impus Petru Groza prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care amenința, în caz contrar, cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Istoria abuzurilor sovietice la adresa noastră intra în etapa unei ocupații de catifea. Indivizi cu cetățenie română „plantați” în funcții de conducere sau de represiune. Nici prin cap nu ne-ar trece că istoriei îi arde de ironii.

După vizita doamnei Florence Parly, a venit rândul ministrului apărării din Olanda să se minuneze de multiculturalismul trupelor militare de la Mihail Kogălniceanu. De data asta, pe distinsa Kajsa Ollongren a însoțit-o cel mai milităros ministru al apărării pe care îl puteam avea, doctorul Vasile Dîncu. Nu arăta el foarte entuziasmat de sarcină, dar nici evenimentul nu a fost foarte mediatizat.

Războiul a fost, istoric, o confruntare a bărbaților. Puține sunt relatările cu soața care încăleca și dispărea într-un nor de praf în timp ce bărbatul rămânea în poarta castelului, legănând resemnat copilul. Astăzi până și războiul s-a emancipat, dar parcă tot mai mulți sunt bărbații care discută despre el. La fel se întâmplă și în cazul conflictului din Ucraina. Oamenii mari discută lucruri serioase, la noi sunt trimise doamnele să ridice moralul conducătorilor. Să ne amintim că ne-a vizitat, pe 3 martie 2022, un alt fost ministru al apărării (din Germania), președintele în funcție al Comisiei Europene, Ursula von den Leyen.

Pe noi, însă, fiecare descălecare a unui mesager trimis de stăpânul strategic ne umple de fiori, în timp ce liderii noștri trăiesc momente de beatitudine și delir. Lipsește doar pupatul condurilor imperiali, altfel ceremonialul este complet. Anterior sosirii vizita este intens promovată de cetele de analiști angajate plenar în susținerea Puterii. La plecare soborul de comentatori se bulucește prin studiouri să ne explice momentul epocal pe care l-am trăit: Măria Sa a trimis pe cineva să-și binecuvânteze supușii.

În urmă cu aproape 5 luni, 20 octombrie 2021, trecea prin București un curier al „partenerului strategic”, Lloyd J. Austin III, secretarul american al apărării. A avut o întrevedere scurtă cu Tândală, n-a avut timp de cafea sau mese oficiale. Se grăbea, așa că a lăsat un bilețel cu numele viitorului prim ministru al României: Ciucă al americanilor, impostorul de la Nasiriah. A fost atât de evident motivul descinderii lui Austin la București că putea la fel de bine să anunțe el premierul.

Vineri, 11 martie 2022, a venit la București Kamala Harris, vicepreședintele Statelor Unite. Dacă nu persoana măcar funcția tot ar trebui să ne impresioneze. Noi, care avem mai mulți sportivi americani legitimați la Clubul Sportiv al Armatei decât diplomați are ambasada lor la București, e normal să tremurăm de emoție. Kamala a ajuns la Cotroceni la ora 14.01 și la ora 16.44 a plecat spre aeroport. Dacă nu era restricționat traficul pe DN1 ar fi stat mai mult în mașină decât la întâlnirea cu Iohannis.

„Vom apăra fiecare centimetru din teritoriul NATO”

Până la urmă nici nu contează, se puteau întâlni și în Salonul de Protocol de la aeroport, toți înțelegem că traversăm perioade tulburi în care întâlnirile sunt reduse la minimul necesar. Ne concentrăm pe ce au discutat și ce semnale primește România.

Cel mai important moment pentru Iohannis a fost când vicepreședintele Statelor Unite i-a scris în Oracol. Kamala Harris abia sosise la Cotroceni și Iohannis a și rugat-o să-i lase scris ce are de făcut. „Măi, doamnă, eu sunt mai încet în toate și s-ar putea să uit, nu mai bine îmi scrieți ce trebuie să fac? Nu de alta, dar până îmi aduc eu aminte se termină mandatul.” Ce minte luminată s-a gândit să o pună să dea extemporal la intrarea în Cotroceni? Asta era important?

Prezentarea oamenilor importanți din fruntea țării a produs o mare controversă Kamalei. N-a înțeles dacă, pentru noi, ciolacul e demnitate publică, sinecură sau poreclă! Deși ordinea de precădere în România este Președinție-Senat-Camera Deputaților-Guvern, Cîțu și Ciolacu au fost la „și alții”, dar Ciucă a fost băgat în față. Păi nu e el „miezul din dodoașcă”?

Întâlnirea tête-à-tête cu Iohannis a durat mai mult cu o jumătate de oră, dar asta nu ne surprinde. A servit Iohannis ceaiul, doar are și costum de chelner, și știm cât de pedant este în mișcări. În cele din urmă am avut parte și de mult-așteptata conferință de presă a celor doi lideri.

Iohannis a citit timp de 10 minute un text de 3 pagini pe care foarte probabil l-a primit direct de la „sursă”, ca să nu îndrăznească poeții noștri vreo metaforă neaprobată de Washington. Am reținut două idei principale de la Tândală, dincolo de eternele clișee. Mai întâi am aflat că reactoarele mici modulare sunt un „palier strategic” al cooperării cu Statele Unite. Am întins umbrela strategică peste reactoare, mai rămâne să vină gazul lichefiat și ne umplem de energie trans-oceanică. În cele din urmă, aproape în șoaptă, Iohannis a amintit și faptul că „am discutat, de asemenea, chestiunea Visa Waiver pentru România și sperăm să avem rezultate și pe această linie.” Speranță, bine naibii că mai avem dreptul la așa ceva.

După cele 10 minute de lectură prezindențială a vorbit și Kamala Harris. Fix 4 minute și jumătate. După alocuțiunea ei putem fi mândri de politicienii noștri care bâlbâie cinci cuvinte și spun șapte prostii. Greu poate identifica cineva o umbră de coerență în cuvintele distinsei vicepreședinte sau ideea mesajului pe care a vrut să-l transmită. A fost mai mult un rezumat al discursului pe care l-a avut cu o zi în urmă la Varșovia. Angajamente și promisiuni de solidaritate.

Noi știm că a adus lista de cumpărături pentru Iohannis și a comunicat cele câteva ajustări pe care intenționează SUA să le facă în zonă, dar putea să se străduiască mai mult. Un discurs după care am rămas cu rușinea unui translator oficial al Palatului Cotroceni care nici limba engleză nu o stăpânește corepunzător.

Joi, 10 martie 2022, a avut loc o vizită similară la Varșovia. Câteva diferențe. Președintele Poloniei Duda a vorbit liber timp de 9 minute și a fost pe cât de protocolar pe atât de ferm în discurs. Mai mult, la toate întrebările primite în limba engleză a răspuns în poloneză. Normal, este limba oficială în care se adresează public liderul unei națiuni. Noi trebuie să fim mândri. Al nostru președinte evită cât de des poate limba română în public. Bine că mai mult tace și vorbește doar engleză și germană, plus puțină maghiară.

În ce o privește pe Kamala Harris diferențele au fost și mai evidente. În Polonia a vorbit 10 minute, mai mult decât gazda. Un discurs în care a amintit, pe lângă întreaga retorică a momentului și sprijinul concret pe care îl acordă Statele Unite Poloniei. Un împrumut de două baterii Patriot, pe care le-a și livrat și 4700 de militari trimiși suplimentar, peste cei 5000 care sunt deja staționați în Polonia.

Nouă nici măcar nu ne-a spus când vin bateriile Patriot pe care le-am achitat. Cât despre militari, atât de mult am mediatizat „batalionul striker” încât pare să fie suficient pentru a ne apăra niște granițe vraiște și pe timp de pace. Noi abia dacă adunăm 1500 de militari americani deși granița cu Ucraina e mai mare decât a Poloniei.

România a plătit 3,9 mld. dolari, în decembrie 2019, costul total al achiziției celor 7 baterii Patriot. Deși sunt achitate integral, am primit o singură baterie, anul trecut, mai este planificată una anul acesta, iar diferența până în… 2026. Practic primim ultima baterie la 7 ani după ce am achitat-o.

Polonia a negociat achiziția unui sistem complet Patriot pentru 4,75 mld. dolari și un offset care se apropie de 50 % din program, fără să achite nimic în avans. Camioanele, lansatoarele, rachetele Skyceptor, sistemele IFF, se fabrică sau sunt în curs de fabricație în Polonia. Noi avem offset ZERO. La fel de nul este și respectul partenerilor pentru noi.

Slovacia a primit câte o baterie de rachete Patriot de la Germania și Olanda. Noi am rămas să ne ascundem sub șapca primită de Iohannis de la Trump. În schimb ne vom dovedi cel mai docil și servil partener strategic din zonă. Foarte curând vom înțelege de ce a oprit Kamala la București.