Campania de informare și propaganda rusă

Un actor grăbit și un rus scelerat

Putin este un descreierat, un criminal ticălos, un bully al Planetei pe care nu îndrăznește nimeni să-l oprească pentru că ține în mână butonul celor peste 6000 de focoase nucleare din arsenalul Rusiei. Simplul fapt că a dezvoltat atâtea arme nucleare este suficient să realizezi incapacitatea personajului de a fi rațional sau echilibrat. Doar 1% din ele extermină de 2-3 ori viața pe Planetă, cu restul ce mai face?

Modul în care o țară este distrusă, sistematic și fără discernământ, ar avea pentru unii exaltați justificare în evoluția inevitabilă a operațiilor militare. Cum poate o minte normală să motiveze militar catastrofa din Ucraina? Armata rusă este recunoscută pentru indisciplină și barbarism, dar ororile pe care le comite astăzi n-am fi estimat să mai fie posibile la 80 de ani după nazism.

Zelenski este un produs al social media, un personaj care fără Instagram, Facebook sau Twiter n-ar fi existat și n-ar fi ajuns „fenomenul” de astăzi. Transformarea sa din actor de comedie în președintele-erou, care inspiră și motivează, pare că s-a dezvoltat într-o dinamică specifică serialelor produse de Netflix. Ținuta paramilitară a liderului care-și conduce poporul din tranșee și discursul cu accente teatrale al patriotului dispus la sacrificiul suprem nu sunt întâmplătoare.

În spatele lui Zelensky se află o echipă generoasă de producție. Scenariști, regizori și personal specializat în exploatarea oportunităților pe care social media le oferă. Zelensky doar a extrapolat rolul din serialul care l-a făcut celebru. De la recuzită la clip-uri motivaționale nimic nu este ignorat. Până și efervescența discursului, prin care jignește NATO și Vestul sau pur și simplu îi ceartă pe nemți, este atent studiată. Este îngrijorat de soarta poporului, ar dori încetarea ostilităților, dar nu l-ar deranja nici extinderea conflictului. Un personaj controversat, plin de paradoxuri.

Putin este lipsit de rațiune și trebuie oprit, dar de ce ne grăbim cu statuia pentru eroul-Zelenski? Sunt doi președinți care și-au distrus națiunile, și-au condamnat țările la marasm și obligat cetățenii la drame și suferință. Unul este un agresor lipsit de legitimitate, celălalt are imaginea unui martir care-și mobilizează poporul. Chiar dacă motivele sunt total diferite rezultatul pare să producă aceeași catastrofă.

Războiul din Ucraina, drama milioanelor de oameni care au fugit de sub bombardamente, a copiilor mutilați psihic și a unei țări transformată în ruină, provoacă multă emoție și pasiune. Totuși, de ce este președintele Ucrainei infailibil? Dacă cineva îndrăznește să-l conteste pe Zelenski este automat un suporter putinist și desfășoară propagandă rusească. Am ajuns o altă etapă în care suntem împărțiți în tabere, iar dezbaterea este interzisă.

Toată comunicarea Vestului și a Puterii din România se numește „campanie de informare”. Toți cei care critică sau pun la îndoială unele decizii ale liderilor actuali sunt propagandiști ruși. Dacă te hazardezi să spui că „schemele” de compensare sunt perdele de fum sau că explozia prețurilor a fost posibilă cu complicitatea Guvernului automat ești propagandist. Dacă mai pui la îndoială și unele acțiuni ale Blocului Euro-Atlantic deja ești putinist. În cele din urmă, dacă încerci să mai aduci în discuție plagiatul lui Ciucă (o hoție în fapt) ești clar spion.

„Cine nu e cu noi e împotriva noastră”

Nu mai avem curaj să ne asumăm puncte de vedere proprii, iar dacă un inconștient este suficient de îndrazneț să o facă se expune linșajului mass media. Într-o țară în care se presupune că libertatea este garantată, o angajată civilă a UNAp și-a exprimat opinia în ce privește războiul din Ucraina. Pe pagina personală de Facebook, un spațiu public, însă limitat ca expunere. Comentarii mai mult sau mai puțin pertinente, unele scurte și neutre, altele elaborate. Toate comunicate fără patimă sau virulență. A fost imediat amendată de paznicii democrației într-un demers cel puțin suspect.

„Profesoară la Universitatea Armatei Române, val de postări conspiraționiste anti-Zelenski” este titlul unei „anchete” despre… nimic. Greu de înțeles ce au contestat cei de la G4Media! Nu există niciun argument, nici măcar circumstanțial, în interiorul articolului care să justifice titlul. Faptul că au „răscolit” contul de Facebook al unei persoane și au tras concluzii lipsite de susținere nu justifică materialul ca fiind o „anchetă”. Cu atât mai mult cu cât, dacă erau onești, ar fi putut menționa și că majoritatea materialelor de pe contul blamat sunt cât se poate de anti-rusești și pro-occidentale. Mai mult, G4Media nu a făcut decât să preia un articol tendențios publicat de național.ro și pe care Alba Popescu l-a demontat încă din 7 martie 2022. Subiectul era, deci, public de aproape 2 săptămâni.

Dacă cineva nu este fan Zelenski nu-l califică automat ca fiind împotriva lui. Și chiar dacă ar fi așa, care-i problema?! Sunt interzise opiniile personale? Corect ar fi fost să fie contrazisă sau cineva să o combată. Nu. Opinia publică are nevoie de sânge, de personaje negative pe care să le devoreze. Altfel își aduce aminte de Guvern și impotența lui.

Alba Iulia Popescu nu are nevoie de apărare. Dovedește că stăpânește foarte bine exercițiul discursului public, original și coerent. Poate este și motivul pentru care deranjează. Când ai un ministru al apărării total decuplat de logică și un premier, fost șef al Armatei, mai obișnuit cu plagiatul decât cu produse intelectuale proprii este normal să deranjezi.

Dacă încercările de intimidare pe care le-ar fi produs un ofițer al Armatei se dovedesc a fi reale atunci respectivul este normal să suporte consecințe. Sancționarea drastică a vinovatului ar trebui să fie o dovadă de normalitate, nu o excepție.

Cristian Pantazi, redactorul șef de la G4Media, s-a declarat sub presiune, împreună cu familia. Cineva a încercat să oprească o „anchetă G4Media”. Dialog pe pagina sa de Facebook. „EB: Domnule Cristi Pantazi, nu sunt tolerabile ambele atitudini: 1. Presiunea asupra familiei dumneavoastră; 2. Presiunea dumneavoastră asupra oricui are opinii diferite de voi privind speța Ucraina.” Răspunsul lui Pantazi este pe măsura „anchetei de presă”: „Nu vă e rușine să scrieți așa ceva? Opriți-vă, vă rog, din acest raționament imbecil”. Comentariile sunt inutile!

Ne-am întrebat cum de doamna Carmen Maria Pantazi a ajuns să urmeze cursurile Colegiului Național de Apărare, acolo unde l-a cunoscut pe căpitanul care ar fi amenințat-o. Nu e așa de greu. Funcția de consilier diplomatic în Ministerul Afacerilor Externe îi permite accesarea unor cursuri post universitare de securitate. Altfel, surprinde pasiunea și determinarea cu care soțul desfășoară „anchete de presă” cel puțin controversate.

Unde dai și unde-i… plagiatul

„Ancheta” celor de la G4Media ar putea să fie, totuși, un demers jurnalistic onest, iar coincidențele pur… întâmplătoare. Noi doar prezentăm datele, fiecare e liber să tragă concluzii. Uneori aparențele înșală, iar drumul spre iad este, întodeauna, pavat cu bune intenții.

În urmă cu 3 ani, de la Hotnews plecau Dan Tăpălagă, Cristian Pantazi și Raluca Pantazi. Primii doi au înființat, în martie 2018, platforma de presa, G4Media.ro, editata de organizatia non-profit Asociatia Group 4 Media Freedom & Democracy. În octombrie 2018, Raluca Pantazi împreună cu G4Media au lansat site-ul de informații pe teme de educație EduPedu.ro.

Pseudo-ancheta celor de la G4Media asupra opiniilor Albei Popescu n-a atras foarte mult atenția mass media. Pentru că risca să se stingă, fără a-și atinge obiectivul, a fost reluată printr-un articol pe Edupedu.ro scris de Dan Tăpălagă. „Singurul reprezentant al Guvernului care a avut o reacție corectă și imediată, consemnată de Edupedu.ro, a fost ministrul educației, Sorin Câmpeanu” scrie Tăpălagă într-un elogiu la adresa ministrului care încearcă constant să-i acopere pe plagiatori.

Tot Tăpălagă se bucură și că „premierul Nicolae Ciucă a anunțat vineri seară că a solicitat o anchetă de urgență atât ministerului de interne, cât și ministerului apărării cu mesajul că nu va tolera ”niciodată astfel de încercări de intimidare la adresa jurnaliștilor”. Mai că ne curge o lacrimă la gândul că Ciucă apără libertatea presei, când dovezile argumentează exact contrariul.

În aceeași zi, 21 martie 2022, în care Dan Tapalagă s-a declarat oripilat că întreaga mass media nu a devorat-o pe Alba Popescu, tot pe Edupedu.ro apare o știre scrisă de Costin Ionescu, coleg cu cei trei menționați anterior și la Hotnews.

Este adus în atenția publicului faptul că „analiza de plagiat a tezei premierului Nicolae Ciucă a fost blocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte”. La 2 luni după ce procurorii au anunțat deschiderea anchetei. În articol sunt prezentate declarații ale lui Mircea Dumitru, președinte interimar CNATDCU: “Analiza nu s-a încheiat pentru că nici nu a început, de fapt. (…) S-a cerut oprirea întregii analize până când dosarul va fi instrumentat și se va da o soluție la Parchet”. Cum s-a cerut oprirea unei analize care nici nu începuse? Înțelegem că după o lună de la sesizare CNADTCU nici măcar nu constituise dosarul, iar acum chiar dacă ar avea chef oricum nu se mai poate. Parchetul a interzis CNATDCU și Ministerului Educației să continue această analiză până când nu se pronunță mai întâi procurorii asupra plagiatului. Nu mai durează mult și copii noștri vor avea în Comisia de bacalaureat procurori.

Alba Iulia Popescu este membru în Comisia de Etică a Universității Naționale de Apărare/ UNAp. O comisie care de peste 2 luni ar trebui să analizeze plagiatul din teza lui Ciucă, doctorul Nicolae Ionel Ciucă. Faptul că Procuratura desfășoară o anchetă n-ar trebui să blocheze activitatea Comisiei UNAp. Adevărul este că UNAp și Comisia de etică nu prea au chef de lucru. Nu au pus la dispoziție, în volum complet, nici măcar documentele pe care erau obligați de lege să le trimită CNATDCU. În ce stat civilizat procuratura blochează activitatea unor instituții care se pronunță asupra calității unei lucrări academice? În România, corect!

Despre plagiatul lui Ciucă și modul în care confirmarea (infirmarea) oficială este împiedicată prin mijloace sovietice în articolul următor. Disperarea cu care o întreagă armată de oameni plătiți din bani publici fac scut în jurul premierului a fost subiectul unui material separat, pe care îl vom continua.

Surprinde că sunt foarte puțini cei care nu se declară oripilați de politica pumnului în gură. Dacă nu e despre noi, nu ne irităm. Nu ne deranjează mizeria și corupția din România, noi suferim pentru drama ucrainenilor. Empatia fața de tragismul evenimentelor din Ucraina ar trebui să fie o reacție umana firească nu un prilej de paradă și declarații sforăitoare. Ne-am mobilizat și am reușit donații, campanii și colecte de bunuri de larg consum pentru ucraineni. Foarte frumos. Între timp pentru românii, din România, aproape că nu mai avem timp.