Corolarul firesc al cercetării științifice susținute, desfășurată tenace și onest, este, uneori, obținerea titlului de doctor. Pentru asta, însă, este nevoie de o anumită statură intelectuală. Când reușești cu dificultate să aduni câteva cuvinte într-o construcție care cu greu se poate califica drept propoziție, cam care sunt șansele să fi produs o lucrare originală, la nivelul unei teze de doctorat? Când subiectul este un „intelectual” precum premierul-general este suficient să-l asculți și incertitudinile dispar.
Doctoratul este, în fapt, confirmarea unei activității profesionale care-l afirmă pe aspirant ca autoritate în domeniul de expertiză. Din păcate, foarte mulți actuali „doctori” au exploatat corupția unui sistem lacom și lipsit de orgoliu profesional. Unul care cultivă fără remușcări impostura. Farsori intelectuali care au coborât în derizoriu doctoratul și l-au redus la nivelul unei diplome banale, accesibilă oricui.
Teza de doctorat este anticipată nu doar de o activitate prodigioasă de cercetare științifică, dar și de articole și cărți accesibile publicului larg. Un mod elegant prin care comunitatea este atentionata de iminenta afirmarii unei somitati academice. Anterior obținerii titlului de doctor, Ciucă nu a publicat absolut nimic, de altfel nici ulterior nu a scris măcar un articol. Singura lucrare publică (vorba vine) a eroului de la Nasiriah este teza de doctorat. Urmată ulterior de Programul de guvernare, dar și aici tot un plagiat suspectăm, prea seamănă cu ce a propus Cîțu.
Prin urmare, cine consideră că teza de doctorat a lui Ciucă prezintă doar „similitudini” cu alte lucrări ar trebui să se întrebe unde sunt articolele și cărțile generalului. Mediul academic și univesitar nu se consideră jignit și umilit constatând că un individ fără absolut nicio activitate științifică deține titlul de doctor? Mai mult, angajează toate resursele statului pentru a împiedica aflarea adevărului! Academia Română nu protestează la gândul că o istorie întreagă este terfelită de un „doctor” incapabil să comunice altceva decât clișee verbale, platitudini sau inepții?
Centurile de protecție care apără… castitatea premierului
Ponta traversează, probabil, o perioadă de crunte dezamăgiri. Deși avea la îndemână toate instituțiile statului n-a fost în stare să le folosească în apărarea sa cum reușește astăzi Ciucă. Președintele, Parlamentul, Ministerul Educației, Parchetul General, Universitatea Națională de Apărare și Curtea de Apel au făcut scut în jurul premierului-general a cărui lucrare de doctorat prezintă mai mult decât suspiciuni de plagiat. Este incredibilă desfășurarea de forțe angajate pentru a-l proteja pe dottore Ciucă, instituții plătite din bani publici.
Președintele ar fi trebuit să fie primul care să solicite celeritate și să ia atitudine în fața tuturor acestor încercări disperate de amânare a unui verdict. Iohannis a promis că nu tolerază sub nicio formă furtul intelectual. De data asta se pare că face o excepție. Nu este singura la care se arată dispus când în discuție este protejarea acoliților săi.
Parlamentul este nu doar unica autoritate legiuitoare cât, mai ales, „organul reprezentativ suprem al poporului român”. Cum au ajuns parlamentarii la concluzia că pot să-și bată joc de votul popular? Cine le-a spus că poporul dorește exonerarea plagiatorilor? Modificările legislative promovate pentru legalizarea furtului intelectual nu fac obiectul transparenței decizionale. De ce? De două ori au fost întoarse la comisii inițiativele legislative care legalizau plagiatul (am scris și aici), dar perseverența pretorienilor este fără margini. În prezent PSD este legiunea pe care se bazează premierului-general în Parlament. „Ciuma roșie” îi susține necondiționat pe Iohannis și pe toți oamenii lui.
Sorin Cîmpeanu, ministrul educației, a emis un ordin prin care inventează o procedură de verificare a tezelor de doctorat, pe cât de idioată pe atât de inutilă. Se are în vedere un singur obiectiv real: protejarea plagiatorilor și, implicit, a premierului-general. Ordinul nr. 5.255/2021 privind verificarea respectării eticii şi deontologiei universitare în elaborarea tezelor de doctorat din perioada 1990-2016 nu face decât să producă o pagubă de peste 25 mil. euro bugetului educației. Nimeni nu protestează.
Comisia de etică a UNAp, sesizată inutil de Ciucă însuși, n-a reușit să lucreze pentru că i-a luat Parchetul obiectul muncii, iar despre digitizare nu s-a auzit acolo. Oricum judecațile de valoare pe care le-ar fi emis ar fi fost lipsite de efecte, așa că simpla sesizare nu a fost decât o altă petardă.
Justiția în România, o bătăie de joc, o anexă a Puterii!
Parchetul General a început o cercetare, in rem, „privind drepturile de autor și drepturile conexe”, o presupusă infracțiune produsă în anul 2003 și care implică excepționala lucrare de doctorat a eminentului academician și cercetător științific generalul Nicolae Ionel Ciucă. Un alt demers inutil și care are un singur scop: tergiversarea procedurilor academice care ar confirma plagiatul. Din punct de vedere juridic nu mai poate fi nimeni reținut vinovat întrucât termenul de prescripție s-a împlinit în anul 2008. Procuratura este folosită fără rezerve în clasicul stil stalinist. Că tot ne place nouă să ne luptăm cu sovieticii, pe hârtie și la televizor.
CNATDCU, a fost sesizată în mai multe rânduri, dar activitatea i-a fost blocată de o acțiune deschisă la Curtea de Apel București de… Ciucă însuși. Ancheta Parchetului cercetează fapta și nu are în vedere nicio persoană, deocamdată. Atunci de ce s-a inflamat Ciucă și a mers în instanță? Nu dorește eliminarea suspiciunilor?
Acțiunea civilă deschisă de premierul Nicolae Ionel Ciucă împotriva Ministerului Educației aflat în subordine a fost înregistrată la data de 22.02.2022 și a avut primul termen … 23.02.2022. Următorul termen, din dosarul 1057/2/2022, când Instanța a oferit deja soluția, a fost șase zile mai târziu, 01.03.2022.
Deși avea dreptul la recurs Ministerul Educației nu s-a mai obosit să-l depună. Păi na, dacă se supără șeful?! Nu cred să fi existat o altă soluție oferită de Curtea de Apel în șase zile de la depunerea acțiunii. Probabil este un record mondial, un dosar rezolvat în 4 zile lucrătoare. Când pe rol a fost Decretul de prelungire a mandatului lui Ciucă la conducerea Armatei Instanța a avut nevoie de 6 (șase) luni! Atunci era în joc doar prestigiul și funcționarea unei insitituții fundamentale a statului, acum este vorba de „Il Supremo”, Ciucă-fără-de-care-nu-există-țara!
Verdictul de care nu mai avem nevoie
Generalul Nicolae Ionel Ciucă a plagiat!
Valoarea tezei de doctorat a lui Ciucă este sub nivelul unor referate ale studenților de la Academia Forțelor Terestre din Sibiu. Nici măcar la cursurile de nivel nu se elaborează astfel de lucrări fără a exista riscul de a rata promovarea. Înțelegem disperarea cu care se străduia Ciucă să ascundă lucrarea de ochii publicului, dar este suficient, nu ne mai interesează. Dacă el însuși nu dorește să elimine suspiciunile privind furtul intelectual ce rost mai are să așteptăm vreun verdict?
Peste câțiva ani vom afla că, din motive puerile sau pur și simplu idioate, nicio comisie nu s-a putut pronunța fără echivoc în ce privește teza de doctorat a distinsului general Ciucă. Așa, și? Asta înseamnă că nu a plagiat? Suspiciunile au fost aduse în atenție pentru prima dată aici, iar reacția a fost inexistentă. Dovezile prezentate de pressone ce sunt? Calomnii? Ce valoare și greutate mai are acum adevărul cosmetizat privind plagiatul lui Ciucă? ZERO! Și-a dat singur verdictul! Mai are cineva dubii?
Având în vedere toată desfășurarea de forțe pe care am adus-o în atenție cine mai are nevoie de părerea vreunei comisii? Orice om onest ar fi mers personal cu teza la CNATDCU, încă din 18 ianuarie 2022, nu ar fi obligat instituțiile statului la artificii absolut penibile. Un cetățean cinstit, care și-ar fi obținut titlul de doctor în urma unor eforturi exclusiv personale, ar fi pus teza la dispoziția publicului încă de la apariția suspiciunilor în anul 2020.
Este evident că toate instituțiile menționate anterior vor depune eforturi, dincolo de lege, pentru a evita un verdict fără echivoc. În fapt, soluția este cât se poate de evidentă. Plagiatul lui Ciucă este un subiect care nu va avea o soluție atâta timp cât gruparea lui se află la putere.
Ciucă a demonstrat că nu are foarte multă considerație pentru haina militară. S-a angajat politic, în activitate fiind, acceptând să-și păteze onoarea. Prin faptul că a solicitat Comisiei de etică a UNAp să-i verifice teza a expus o instituție reprezentativă a Armatei. Demersul a fost ipocrit și mincinos. Prin acțiunea depusă la Curtea de Apel a blocat activitatea singurei instituții care se putea pronunța asupra plagiatului: CNATDCU. A demonstrat, astfel, că prin cererea către UNAp a încercat doar să tragă de timp pentru a pregăti operațiunea de mușamalizare.
Ciucă este victima propriilor sale angoase și neliniști. Panica face mai mult rău decât amenințarea în sine. Ce rost a avut acțiunea de la Curtea de Apel, una care să confirme disperarea de a nu-i fi analizată teza? Oricum Parchetul General ridicase toate documentele de la CNATDCU, a cărei activitate era deja sabotată de UNAP. Disperarea lui i-a făcut loc de o plăcuță la mașină: „Ciucă – Plagiat”.
Indiferent care va fi deznodământul istoria va reține câteva cuvinte: „Premierul Nicolae Ciucă a plagiat în teza de doctorat”.
„Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, e ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară, e acceptat ca fiind de la sine evident.” Arthur Schopenhauer
Bine punctat de la bun început: o diplomă de studii post-universitare la nivel de doctorat nu poate fi obținută decât după o muncă intensă de cercetare, dovedită prin lista de lucrări științifice publicate în reviste de specialitate din tara sau de peste hotare. Este aberant să primești o diplomă de phd numai pe baza unei singure lucrări, fie ea și teza de doctorat, plagiata sau nu.