Poporul nimănui și „Nimeni” din fruntea lui

În ultimele zile se întâmplă o ofensivă furibundă de cosmetizare a imaginii premierului-general, impostorul de la Nasiriah. Am mai scris despre ferocitatea cu care instituțiile statului au făcut scut pentru a împiedica desfășurarea unui proces, pe cât de firesc pe atât de necesar, pentru eliminarea suspiciunilor de plagiat. Se va mai scrie încă mult și sunt inconștienți cei care consideră că se poate îngropa un astfel de subiect. Patru ani a încercat Ponta să amâne deznodământul privind plagiatul din teza sa de doctorat. Până la urmă inevitabilul s-a produs. Ciucă are, însă, un trecut militar care l-a învățat că cea mai bună apărare e atacul. Așa că distruge dovezile sau blochează analizarea lor. Disperarea e mare.

Din „Hall of Fame” în TIME of shame

În ajunul celor 3 mari Summit-uri întâmplate joi, 24 martie 2022, la Bruxelles, revista americană TIME a publicat un material despre întâiul premier-general al României post-revoluționare. Iohannis primește elogii și articole în presa germană, Ciucă în cea americană. Dacă ajungea Ponta președinte citeam presa chineză.

Este aceeași revistă TIME care l-a declarat pe Hitler „omul anului 1938” și pe Stalin al anului 1939. De Stalin revista a fost chiar îndrăgostită, l-a mai declarat și ”omul anului 1942”.

„Nu este un democrat așa cum l-ar defini Occidentul (…) Nu este un suporter al libertăţii de exprimare. Cu costuri semnificative pentru principiile și ideile pe care națiunile libere le prețuiesc, el a reușit un fapt extraordinar ca lider prin a impune stabilitate unei națiuni care rareori a cunoscut-o și a readus Rusia la masa puterii mondiale. Din acest motiv, Vladimir Putin este „Omul anului 2007” pentru Revista TIME”. Exact, inclusiv Putin a fost „omul anului” pentru revista americană TIME.

În ce-l privește pe Ciucă, încă nu a ajuns să fie nominalizat, dar trage speranțe. În presa noastră a apărut știrea că Nicușor ar fi acordat un interviu publicației americane. Ce-i drept și TIME amintește de un interviu… scris. Că doar nu era să vorbească liber distinsul nostru doctor. În realitate este doar un material, foarte probabil sponsorizat de la București, care alternează cuvintele atribuite generalului cu informații furnizate de revistă.

În deschiderea articolului se anunță că „joi, premierul României se va alătura președintelui SUA Joe Biden și altor lideri mondiali pentru o reuniune extraordinară a NATO și a U.E. summit de la Bruxelles.” Ce a căutat Ciucă acolo? Iohannis s-a alăturat (vorba vine) liderilor europeni, Ciucă doar a privit în gol. Am fost singura țară din NATO și UE care și-a trimis un înalt oficial în plimbare, la Bruxelles. Deplasarea lui Ciucă a fost doar un consum inutil de resurse financiare, dintr-un buget tot mai sărac. Asta dacă nu trebuia să primească, personal, noi dispoziții de la parteneri.

TIME amintește de Vlad Țepeș și de pasiunea lui Ciucă pentru domnitor, dar are serioase lacune în ce privește cunoașterea istoriei noastre. Apoi, relatează foarte scurt un episod jenant: „Ciucă a trebuit să respingă acuzațiile că ar fi plagiat aproape o treime din teza sa de doctorat. (El a negat)”.  Deci, gata! Le-a respins, le-a negat, subiectul e închis. Altă întrebare!

Amintește revista și că „…. legăturile strânse ale lui Ciucă cu armata americană s-au dovedit „inestimabile” având în vedere tumultul actual, spune un înalt diplomat occidental de la București, care a cerut să rămână anonim din cauza protocolului oficial.” Legăturile lui sunt strânse și cu industria americană. Peste aceste legături am dori să ne aplecăm mai mult.

„Ciucă a servit alături de forțele americane în războaiele din Irak și Afganistan, obținând recunoaștere în Internațional Hall of Fame la U.S. Army War College, unde a studiat în 2006.” Nu e clar ce a servit și oricum Iohannis era ospătarul de serviciu. Fraza aduce în atenție două erori pe care doar un doctor în științe militare le poate permite. În Irak războiul s-a încheiat înainte de a intra acolo militarii români. În fapt, România nu a fost implicată, oficial cel puțin, în niciun război în ultima jumătate de secol. În ce privește Hall of Fame, dacă nu avea cel puțin 3 stele pe umăr nu ajungea acolo nici dacă se muta la Kabul. „E clar că Ciucă are NATO în oase”, concluzionează TIME. Mai bine ar avea onoare și obraz subțire.

După ce s-a plimbat Bruxelles, Ciucă a avut timp să aniverseze, vineri, 25 martie 2022, Ziua Poliției Române la Cercul Militar Național. A ținut chiar un discurs. „E nevoie de o delimitare fermă de cazurile punctuale de incompetență sau corupție”. Asta face și el. Se delimitează de corupția și incomptența altora. Îl sperie concurența.

„Sunt un om care a a purtat întodeauna, cu mândrie uniforma statului român” recunoaște Ciucă. Statul român are mai multe uniforme, pe care a purtat-o el cu mândrie? Ca uniforma militară n-a mai fost așa de mândră de el în ultimul timp. Altfel, în uniformă de impiegat de mișcare ar fi intrat cu toată mândria lui proletară de membru al partidului comunist.

Iluștri mediocri din fruntea țării

Majoritatea popoarelor, dacă nu toate, sunt captive liniei genetice pe care au trasat-o înaintașii. Unele au vocația imperialismului, altele pe cea culturală sau spirituală. Sunt popoare care nu se pot elibera de barbarismul strămoșilor, iar altele de cultul pentru trădare. Aceasta din urmă, trădarea, uneori se întâmplă din ticăloșie, alteori din prostie și incompetență.

Nu e o noutate că românii și-au trădat sau ucis toți liderii care încercau să scuture țara sau provinciile istorice de perveritire morală, corupție sau decadență socială și economică. Cu câteva excepții, românii au fost cei care au sprijinit mazilirea conducătorilor care demonstrau dragoste de țară. Tot ei i-au adulat pe cei care au vândut sau subordonat țara intereselor străine.

De peste doi ani România este o țară care nu are conducători. Doar niște indivizi ajunși, prin tot felul de artificii mai mult sau mai puțin legale, la vârful puterii. Relevant este că primii patru oameni aflați la vârful statului român nu au argumente morale sau profesionale să se afle acolo. Niciunul nu reprezintă voința majorității cetățenilor.

Iohannis a câștigat alegerile din 2019 adunând puțin peste 33% din opțiunile tuturor românilor cu drept de vot. În urma unei campanii în care a refuzat orice dezbatere și cu un sparring partner pe care i l-a ales partidul care s-a dovedit a-i fi apropiat, PSD. Avem un președinte decuplat de națiune. În 7 ani de mandat nu vorbit decât de la tribuna Cotrocenilor. Un individ cu atitudine de grof medieval și serioase derapaje constituționale. Pentru Iohannis poporul este doar o adunătură de șerbi.

Ceilalți trei, Cîțu, Ciolacu și Ciucă, sunt toți, fără excepție, invenții ale „statului paralel” care l-a promovat și-l susține pe Iohannis. Tentația este mare să credem că în spatele unor numiri și susțineri absolut ridicole, cum ar fi impunerea în funcții publice a celor menționați, poate sta un individ ca Iohannis. În puținele dezbateri care i-au adus în față opozanți, și nu menestreli, Iohannis a dat dovada valorii sale. De altfel, dezastrul în care se afundă România este suficient să-i evaluăm viziunea și posibilitățile.

Un deznodământ previzibil și implacabil

Sistemul/ „statul paralel” are diferite ipoteze de lucru prin care să ofere iluzia democrației. În spatele perdelelor de fum, cu care mass media subordonată Puterii impune narațiunea sistemului, poporul doarme amețit de aburii democrației. „Statul paralel” l-a ajutat pe Băsescu să reziste 10 ani, după care l-a devorat. La fel a făcut cu Năstase, Ponta, Mitrea, Hrebenciuc, Dragnea și lista e lungă. Indivizi care au crezut că sunt eterni și n-au înțeles cât de efemeră e puterea și relativă imunitatea pe care cred ei că o aduce. La fel se va întâmpla și cu Iohannis sau Ciucă, niște cetățeni a căror indiferență și lehamite față de popor e greu să o înțelegem.

Astăzi Ciucă este convins că nimic nu-l poate atinge. Dulapul plin de schelete pare a fi doar un coșmar îndepărtat, iar micile șicane ale unor opozanți sunt doar voci solitare repede reduse la tăcere. Astăzi generalul controlează mass media mainstream, Guvernul și Parlamentul, Parchetul sau Justiția. Până și mediul online este controlat autoritar, cu accente dictatoriale, de același Ciucă.

O carte biografică, aflată în lucru, prezintă cu argumente și dovezi publice drumul de la Plenița până la Palatul Victoria și aspirațiile către Cotroceni ale celui care are mai multe suspiciuni rezonabile de eludare a legii și impostură decât realizări pentru țară sau armată. Disperarea cu care încearcă să împiedice analiza tezei de doctorat relevă o teamă maladivă de momentul în care se va striga „Împăratul e gol!”. După care va intra în malaxorul „statului paralel”. Care-l va devora. La fel cum a făcut cu toți cei dinaintea sa. Din păcate, pentru noi, va fi făcut suficient rău, iar reparațiile vor fi tardive.

Eforturile depuse pentru cosmetizarea imaginii lui Ciucă și impunerea lui ca lider al poporului român încep să capete note grotești și accente burlești. Tot timpul politicienii și mass media aservită au avut convingerea că poporul e prost. Întodeauna au greșit.