Zelensky, Oscarul și regizorul… Joe B

Războiul din Ucraina este un dezastru umanitar și, ca orice război, nu are circumstanțe și nu poate fi ascuns în spatele unor sintagme mincinoase. Rusia nu a recunoscut „războiul de iarnă” din 1939, pe care l-a numit „campania din Finlanda”. Un conflict în care a pierdut peste 150.000 de militari este repetat astăzi ca „operațiune militară specială”. Crimele sunt aceleași indiferent sub ce nume ascund rușii măcelul.

Ar fi putut fi evitată catastrofa din Ucraina? O implicare corectă și onestă a părților ar fi împiedicat drama miilor de morți și a milioanelor de refugiați?

În perioada anterioară agresiunii armate, partenerul de dialog al Rusiei era foarte rar Europa. Statele Unite au fost cele care s-au erijat în solul de pace al Blocului Euro-Atlantic. Tot Administrația de la Washington a fost cea care dădea asigurări Kievului că sprijinul va fi considerabil, iar Rusia va suferi sancțiuni inimaginabile dacă atacă.

Războiul s-a întâmplat, sprijinul american vine în valuri, ca pandemia, dar consecințele abia urmează. Unda seismică a crizelor provocate de război nu lovește imediat. Vor trece câteva luni, cel puțin, până vom resimți cu adevărat „efectul de domino” pe care-l generează catastrofa ucraineană.  

Un fapt este foarte clar, nimeni din zona limitrofă nu are cum câștiga. Ucraina își va păstra (probabil) mare parte din teritoriu. Rusia își va securiza (probabil) Donbasul și Crimeea. Țările din proximitatate vor ieși o perioadă de sub amenințarea monstrului de la Răsărit, care nu (prea) mai are capacitatatea de a lovi, convențional, o altă țară. S-a poticnit în fața Ucrainei, rămasă singură să lupte. Doar parte din suportul logistic este extern. Pare evident că Rusia nu este (foarte) capabilă să se confrunte cu o alianță de nivelul celei Nord-Atlantice.

Dincolo de suferința Ucrainei, Europa este cea care pierde enorm după război. După o pandemie care oficial nu s-a încheiat, întreaga economie încă gâfâie și oricum nu dădea semne de revigorare. Astăzi, în schimbul investițiilor în economie, sănătate și educație vor fi redirecționate sume considerabile către industria de armament, capabilități militare și surse alternative de energie. Generațiile următoare vor fi nu doar mai puțin sănătoase, dar și mai analfabete. În fapt, nici asta nu este întâmplător.

Rusia nu a fost niciodată o democrație și a demonstrat că drepturile omului sau respectul elementar pentru civilizație nu sunt printre prioritățile sale. O federație cât un imperiu demonstrază că regimurile staliniste sunt singurele pe care liderii săi le suportă. Poporul, care cânta și aplauda frenetic discursul „monstrului de la Apus”, în urmă cu câteva zile, nu pare să fie deranjat de dictatură sau atrocități. Vocile care protestează sunt izolate și reduse repede la tăcere.

Europa se mută. Din Siberia în Pacific

Cu toate acestea, Rusia nu va fi scoasă de pe continent și nu poate fi ignorată. Schimburile economice cu Europa erau dezvoltate, majoritar, pe reciprocitate, pentru unele sectoare fiind chiar esențiale. De la industria auto la cea chimică și de la industria alimentară la schimburile de materii prime, Rusia și Europa aveau relații comerciale deloc de neglijat. Dependența energetică și cumva alimentară a Europei erau compensate de cea financiară și industrială a Rusiei. Doi vecini aflați la marginea unui concubinaj circumstanțial în care au dezvoltat interdependențe.

Sancțiunile aplicate Moscovei sunt dincolo de orice discuție, dimpotrivă, trebuiau impuse și susținute cu mult timp în urmă. Emanciparea energetică trebuia să se întâmple începând cu anul 2014, iar securitatea granițelor n-ar fi trebuit să fie un proces reactiv. Ucraina trebuie sprijinită, dar ar fi fost mai ușor dacă se întâmpla asta înainte să fie făcut franjuri de ruși.

Europa pierde imens din cauza războiului. Analizele abia încep, iar datele sunt confuze. Pe de altă parte, Statele Unite doar câștigă. Din toți actorii statali pe care-i vedem implicați doar America este cea care câștigă. Războiul din Ucraina este cea mai importantă realizare a politicii externe a Statelor Unite din ultimele decenii.

Economic, militar și strategic America a îngenuncheat Rusia fără să tragă un cartuș. Trebuie să recunoaștem că Administrația Biden a reușit o performață rară pentru Statele Unite. Și mai puneau unii la îndoială abilitățile octogenarului de la Casa Albă!

Joi, 24 martie 2022, va rămâne o zi de referință în istoria Statelor Unite, Împăratul a descălecat în Colonii. La începutul zile Joe Biden a fost primit la sediul NATO cu protocolul rezervat vedetei principale, ulterior a fost starul Consiliului European și apoi, firesc, al Summit-ului G7.

Adevărul este că Europa pare că așteaptă să-și mute steluțele pe drapelul american. Nu este capabilă să se apere singură, să-și asigure subzistența, iar fără sprijin de peste ocean riscă să se întoarcă la sobele de teracotă și centralele pe cărbune. La 530 de ani distanța de când Columb a descoperit America, „bătrânul continent” riscă să devină colonia ei. 

Europa nu-și va rezolva dependența energetică, doar va schimba furnizorul. Gazul rusesc va fi înlocuit cu cel american, dar livrat la un cost mult mai ridicat. Criza alimentară pe care o va produce decuplarea de Rusia va fi amortizată prin creșterea produselor furnizate de americani. Vom trece de la o alimentație care se orienta tot mai mult către produsele bio spre una care va fi majoritar bazată pe culturile modificate genetic.

Livrările de armament de peste ocean vor cunoaște o creștere considerabilă, iar industria de profil va avea parte de relansarea pe care o așteaptă de peste 2 ani. Mașina de război americană abia se pune în mișcare. Deși Rusia nu va mai conta foarte mult militar NATO va trece printr-o perioadă în care se va înarma furibund.

Cu greu au reușit europenii să trimită trupe către Estul Europei. De armament nici nu se pune problema. Americanii au desfășurat, fără probleme, armanent greu și peste 10.000 de militari într-o acțiune ce a semănat mai mult a exercițiu de rutină. Europenii abia dacă mișcă 4-500 de militari despre care nu sunt convinși unde, când și cum să-i trimită și mai ales cât vor sta acolo. România, Polonia sau Slovacia au privit în ultimele săptămâni cu speranță către America. Niciun neamț, britanic, spaniol sau italian nu s-a deplasat către „flancul estic”. Franța a trimis câteva sute, dar Macron este cam singurul care contestă dependența de America. Dovadă și ultima delimitare clară față de … puseul de sinceritate al președintelui american.

Și câștigătorul este…

Războiul din Ucraina nu are învingători, dar a propus, deja, eroi. Până să-i avem pe cei ai acțiunilor militare îi cunoaștem pe politicieni. Primul este Biden, al doilea, fără îndoială, Zelenski.

Unii opinează că este cea mai inspirațională și respectată figură internațională a ultimei jumătăți de veac. Discursurile sale au electrificat adunările parlamentare din Marea Britanie, Canada, Israel sau Camea Reprezentanților a Statelor Unite. Luptă pentru o cauză susținută de aproape fiecare țară iubitoare de libertate din lume. Este, fără îndoială sau opoziție, „Omul anului 2022” și dincolo de orice dubiu câștigătorul premiului Nobel pentru pace.

Simbolul războiul din Ucraina, Volodimir Zelenski, ar fi trebuit să susțină un discurs la Gala premiilor Oscar 2022. Propunerea a venit din partea unei colege de breaslă a președintelui ucrainean, Amy Schumer, ea însăși actriță de stand-up. Deocamdată a fost respinsă de Comitetul de organizare, ceea ce nu ajută foarte mult audiența unei ceremonii care este tot mai puțin vizionată. Mai mult, Sean Penn cere boicotarea și abandonarea Galei Oscar dacă nu i se permite lui Zelenski să vorbească. A promis chiar să-și distrugă premiile.

Decizia Comitetului de organizare suprinde, cu atât mai mult cu cât audiența Galei Oscar este una care poate evalua competent performanța lui „Vasiliy Petrovich Goloborodko” din ultimele 30 de zile. Ar fi putut chiar primi un premiu pentru modul în care a demonstrat că celebrul „viața bate filmul” poate fi citit și în alt registru. „Filmul scurtează viața” este sintagma cu care rămânem după un război care dacă n-a putut fi evitat se tot străduiesc unii să fie intensificat.

În ultima lună Zelenski s-a certat mai mult cu NATO și Europa decât a făcut-o cu Putin.„Monstrului de la Răsărit”, cel care transformă Ucraina în ruine, îi vorbește chiar amical, i se adresează civilizat, în schimb urlă și îi jignește pe cei care-l ajută. Ciudat mod de a mulțumi. Așteptăm discursul de la decernarea premiului Nobel.

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: