Potrivit Constituției „statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice”. Legea are chiar sancțiuni penale pentru cei care se fac vinovați de zădărnicirea combaterii bolilor. În realitate, niciun oficial nu este vinovat, niciunul nu a plătit pentru dezastrul din Sănătate. Întotdeauna decontează doar cetățenii, în timp ce statul nu plătește sub nicio formă neputința sa de a organiza ceva. Ministrul sănătății este preocupat de pastilele cu iod în timp ce problemele sistemice nici măcar nu mai pot fi abordate. Totul e vraiște.
Cifrele care ne însănătoșesc și…
Bugetul CNAS, pentru anul 2022, este estimat la peste 50 mld. lei. Ministerul Sănătății a primit 23 mld. lei, buget care va fi suplimentat la rectificare. Clinicile private au estimate venituri de peste 22 mld. lei, în 2022, iar spitale de stat vor încasa alte 2 mld. lei de la pacienții care plătesc pentru unele servicii medicale. Cifra de afaceri a farmaciilor din România va ajunge la 25 mld. lei în 2022, prognoză bazată pe creșterea constantă de 10% din ultimii ani. Prin urmare, cetățenii României contribuie cu cel puțin 125 mld. lei pentru tot ceea ce înseamnă sistem de sănătate în România. Mai mult de 25 mld. euro, întreg bugetul Apărării din ultimii 6 ani în care a avut 2% din PIB.
La acest buget imens se mai adaugă alte câteva miliarde care nu ajung să fie fiscalizate pentru că intră direct, la „negru”, în buzunarele medicilor și asistentelor. Mita nu dispare, deși reforma salarizării în România a fost aplicată integral în Sănătate. Salariile medicilor debutanți încep de la 7000 lei și ajung la 20000 lei lunar pentru medicii specialişti. O asistentă medicală câștigă între 4000 și 7000 lei lunar, în funcție de vechime și alte sporuri.
Salariile angajaților din Sănătate s-au triplat în ultimii zece ani. Un salariu care acum 10 ani era de 1.200 de lei, în prezent a ajuns la 4.400 de lei. Este și motivul pentru care o treime din spitalele publice au cheltuieli cu salariile peste 80% din buget.
În România sunt aproximativ 15 milioane de persoane care beneficiaze de asigurări de sănătate, dar peste 10 milioane nu plătesc, pentru că așa au decis guvernele ultimilor 5 ani. Altfel spus, 5 milioane de salariați și pensionari plătesc, în medie, pentru alte două persoane. În plus, 4 milioane de români sunt neasigurați, dar beneficiază, cel puțin, de servicii medicale de urgență.
Printre cei exceptați de la plata contribuției asigurărilor de sănătate sunt 200.000 persecutați politic, deportați, veterani sau revoluționari și 270.000 persoane beneficiare de ajutor social. Acestora li se adaugă persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului, aproape 160.000, dar și un sfert de milion (250.000) salariați din domeniul construcțiilor. Mai sunt și alte categorii, dar cei menționați merită amintiți măcar pentru a sublinia generozitatea Statului.
… realitatea care ne omoară
De la o populație a României de 23,2 milioane în 1990, am scăzut la 19,2 în 2020. Cum am pierdut 4 milioane de locuitori în 30 de ani se pare că nu interesează pe nimeni. În ultimii 20 de ani numărul născuților vii a scăzut cu 40%, iar cel al deceselor a crescut cu 20%. Anul trecut s-au întâmplat cu 40.000 mai multe decese decât media ultimilor cinci ani anteriori. Mulți ar spune că decesele raportate ca fiind cauzate de COVID sunt cauza numărului mare, dar acestea reprezintă mai puțin de jumătate, 17000. Diferența având cauzele principale tocmai în indiferența față de cei care au neșansa unor boli mai puțin mediatizate.
La o populație a României care a scăzut cu aproape 20% numărul deceselor crește considerabil, iar cel al nașterilor scade dramatic. Sporul natural a scăzut de la +67.000 în anul 1990 la -57.244 în 2019, prăbușindu-se efectiv la -118.736 în 2020. Dacă se menține trendul și dacă nu se intervine agresiv populația României ajunge sub 15 milioane în mai puțin de 20 de ani.
Numărul medicilor din România nu este atât de dramatic inferior celui din Occident. Aveam mai mulți medici la mia de locuitori decât Marea Britanie sau Luxemburg și aproape la același nivel cu Franța și Belgia. În ultimii doi ani, însă, numărul medicilor a crescut, de la 59.000 în 2015 la 67.000 în 2021. Se remarcă și o creștere în rândul asistenților medicali, de la 120.000 în 2015 la 145.000 în 2021.
Am spune că avem personal, dar ne lipsește infrastructura. E corect! Numărul paturilor în spital a scăzut cu 45%, deși numărul spitalelor (publice și private) a crescut dela 412 în 1995 la 527 în 2021. În anul 1995 erau înregistrate 6.000 dispensare medicale, față de 180 în prezent. În schimb, numărul cabinete stomatologice private a crescut de 10 ori în ultimii 15 ani până la cele 15.617 cabinete private în 2021. Publice au mai rămas doar 33.
S-ar spune că nu avem noi foarte multă sănătate, dar măcar dinți buni, cât să ne mușcăm reciproc, tot avem.
Avem și câte o farmacie/ punct farmaceutic la mai puțin de 1000 de locuitori cu drept de vot. Practic fiecare medic de familie are propria lui farmacie.
Avem și o campanie publicitară violenta la medicamente. Peste 70% din „promovarea” furnizată de mass media este plătită de industria farmaceutică. O complicitate criminală a Statului român. Reclama la medicamente, suplimente alimentare și tot ce presupune încurajarea automedicației ar trebui interzise. De ce sunt permise reclamele la medicamente când un tratament greșit poate face la fel de mult rău ca fumatul? Pentru că avem un Stat ticălos, mercantil și care nu este interesat de sănătatea cetățenilor săi.
Africa din Sud-Estul Europei
În concluzie: industria medicală prosperă, personalul sanitar are venituri mai mult decât decente, bugetele totale nu sunt de neglijat… pacientul, în schimb, suferă sau moare. Poate părea cinic, dar în România norocoșii mor în accidente, cei care au ghinion ajung la spital. Într-o țară a Uniunii Europene sistemul sanitar public a ajuns instrument de tortură. Doar masochiștii și disperații aleg să apeleze la serviciile medicale asigurate de statul român. Fără bani, cu care o persoană să-și pălătească singură controlul și tratamentul medical, în România, șansele de supraviețuire sunt la nivelul unor țări precum Etiopia sau Gabon.
Banalele analize medicale sunt o aventură. La începutul fiecărui luni se adună la ușa centrelor de recoltare mai multe persoane decât la oricare din protestele publice ale ultimilor 2 ani. Unele clinici private au un sistem bazat pe programare, dar au locuri disponibile abia peste 4 luni. Răpunsul invariabil este „s-au terminat fondurile”!
Cu excepția celor care doresc să socializeze, în ploaie și frig la ușa unui laborator medical, de ce s-ar încumeta cineva la o așteptare de 8 ore dacă nu este bolnav? În situația unor servicii medicale acordate cu o întârziere de câteva luni ne mai surprinde rata mortalității în România?
Bolnavii de cancer, sau alte afecțiuni medicale pentru care tratamentele sunt costisitoare, trebuie să treacă printr-un lung și umilitor proces de aprobare a medicației. Nu oricine se califică și nu toți asigurații vor avea norocul să le fie administrat un tratament. Dureros, dar de cele mai multe ori, acest tratament vine prea târziu sau este doar paleativ. Un sistem criminal și cinic privește indolent cum oameni care au plăti o viață asigurări, sute de mii de lei, nu au nici măcar posibilitatea unei morți decente.
În schimb, demnitarii și politicienii beneficiază de servicii medicale la standarde europene, decontate integral. Iohannis are o rezervă „privată” în Spitalul Militar Central. De fiecare dată când îl doare în… dosul prezidențial un medic se prezintă regulamentar să-i trateze lenea patologică.
Ciucă și generalii lui, miniștrii sau secretarii de stat, parlamentarii sau familiile acestora nu vor aștepta niciodată 4 luni până să afle dacă au sau nu colesterolul crescut. Îl au, le spunem noi! Când ești roșu în obraji ca o fată la horă, iar costumul are dimensiunea unui cort de campanie, consumi degeaba niște analize, colesterolul sigur e mare. La fel sunt disprețul și indiferența față de popor.
În pandemie, cei enumerați anterior, plus staff-ul lor, s-au testau cel puțin săptămânal, pe bani publici. Mai corect, de fiecare dată când au avut chef. Sute de mii de teste au fost decontate din fonduri publice pentru a asigura liniștea conducătorilor noștri. În tot acest timp un cetățean, cu un venit modest, era obligat să-și plătească testele dacă simptomele îl declarau suspect Covid-19.
Trăim într-o țară în care nu banii ar fi problema. Paradoxal România este încă suficient de bogată cât să asigure un trai decent cetățenilor ei. Lăcomia și nesimțirea celor care ne conduc sunt cele care devalizează Bugetul Național. Guvernul și sistemul de sănătate sunt vinovați pentru faptul că avem cea mai ridicată rată a mortalității din Europa sau pentru că națiunea noastră este una bolnavă, literalmente. Noi, ceilalți, suntem vinovați că acceptăm și tolerăm niște aleși, inculți și incompetenți, dar care se comportă precum boierii și nu realizează că sunt doar simpli angajați la Stat.