Tresele de colonel din gamela plutonierului de la popotă

Ne-am obișnuit atât de mult cu disprețul față de lege încât suntem lipsiți de reacție, indiferent de consecințe. Corupția și abuzul sunt banale și provoacă mai puțină revoltă decât câteva minute de blocaj în trafic. Furtul de la Stat nu oripilează pe nimeni în România. „Ei, lasă, ce? Doar n-a furat de la tine!” Foarte puțini reacționează, majoritatea întoarce capul sau se gudură pe lângă stăpân, doar-doar primește un os. Noi nu avem drame naționale, doar probleme și interese personale.

Generalii care au scos legea din formație

În urmă cu aproape 3 ani, când a fost modificat Statutul cadrelor militare, Legea 80/1995, s-a încercat eliminarea unuia din marile abuzurile care se întâmplau în Armată. Unii ar crede că a fost o reglementare firească, așteptată de militarii. Alții, mai reticenți, ar spune că, după ce se rezolvaseră rudele, finii și afinii, Fifor și generalii au acceptat să armonizeze legea cu practica.

Legislația, aplicată discreționar, permitea chemarea în activitate a unui civil care nu împlinise vârsta de 50 de ani, refuza, însă, acest drept subofițerilor, aflați în activitate, dar trecuți de 35 de ani. Modificarea art. 36 din Legea 80/1995 a egalizat vârsta, pentru civili și subofițeri, la 45 de ani. Nu au fost reparate, însă, nedreptățile, iar sute de subofițeri trăiesc drama umilinței și a batjocurii unui sistem în care activează de zeci de ani.

Ce se întâmplă cu multele abuzuri care s-au produs în ultimii 10 ani? Simplu, vinovații sunt exonerați și faptele „prescrise”. La fel s-a întâmplat cu trecerile ilegale în rezervă, armonizarea legislativă fiind operată la câțiva ani după ce a fost sesizată ilegalitatea. Vom reveni asupra subiectului.

Sunt zeci, dacă nu sute, de cazuri în care cadrul normativ a fost pur și simplu încălcat, iar generalii și miniștrii au acționat după bunul lor plac. De remarcat că, în unele cazuri, ministrul apărării a fost indus în eroare, în altele, el a fost cel care a ordonat ilegalitățile. În toate cazurile, însă, fără concursul unor generali fărădelegea nu era posibilă.

Când de eludarea legii beneficiază chiar soția șefului Armatei, actualul premier și peste câteva zile președinte al PNL, suspiciunile de trafic de influență sunt greu de eliminat. În situația doamnei Maria Cristina Ciucă și a altor subofițeri ajunși fraudulos ofițeri, s-a întâmplat un adevărat festival al corupției. Abuzul în serviciu și alte infracțiuni conexe sunt completate de dovezi privind constituirea unor grupuri infracționale organizate față de care nimeni nu a protestat sau nu le-a divulgat.

Algoritmul unei fraude

Pentru „chemarea” în activitate a unui subofițer care depășea vârsta de 35 de ani, modul de operare a fost perfecționat de-a lungul timpului, dar în esență etapele au rămas aceleași. Să luăm un caz, la întâmplare.

Într-o primă etapă, plutonierul major Frunzeti Daniel, în vârstă de 37 de ani a înaintat, ierahic, un raport prin care solicita trecerea în rezervă. Încadrat la o unitate din subordinea Divizie 4, competența soluționării raportului de trecere în rezervă, prin demisie, era a comandantului acesteia. Prin urmare, prima etapă, pentru subofițer, se finaliza la Cluj Napoca.

Pentru etapa următoare acțiunea se muta la București. Direcția Management Resurse Umane întocmea un dosar prin care solicita ministrului apărării aprobarea în vederea chemării în activitate a „cetățeanului” Frunzeti Daniel. Ministrul fiind singurul care are și astăzi competența chemării în activitate a ofițerilor. Doar că, baza legală invocată nu era aplicabilă întrucât „cetățeanul” era deja cadru militar, iar la trecerea în rezervă nu-și pierduse gradul.

Ultima etapă, aproape o formalitate, era semnarea ordinului de chemare în activitate, acordarea gradului de ofițer, căpitan în exemplul nostru, și numirea pe o funcție corespunzătoare.

Prin urmare, dacă până la nivelul diviziei putem spune că procesul e dificil de demonstrat ca fiind viciat, ce se întâmpla ulterior este evident ilegal. Nici trecerea în rezervă nu este lipsită de ilegalități și încălcări ale normativelor interne, cel puțin. Ordinul ministrului M 105 din 2002 prevede că: data aplicării măsurii de trecere în rezervă, în cazul unui militar care solicită unilateral încetarea raporturilor cu Armata, este la 10 zile de la înregistrarea la eșalonul unde există competența deciziei.

Un alt aspect, care nu trebuie neglijat, este faptul că tot procesul menționat anterior se întâmpla într-o singură zi. Dimineață subofițerul își prezenta demisia, iar după masa de prânz primea gradele de ofițer. În mai puțin de 12 ore documentele de trecere în rezervă ale subofițerului și cele de chemare în activitate ale ofițerului circulau cu viteza … teleportării. Erau transmise prin mai multe cazărmi din Ardeal, se mutau apoi la București unde, iarăși, tranzitau mai multe unități și, în cele din urmă, erau semnate de ministru. Niște răutăcioși cei care acuză instituțiile din România de birocrație.  

Generalul „izmană” și colonelul „levier”

Înainte de a fi sezonul nevestelor de general ajunse ofițer, la o vârstă în care ar fi trebuit să-și plimbe nepoții prin parc, a fost cel al subofițerilor care au făcut în câteva ore saltul de la plutonier major la maior sau locotenent colonel.

Revenind la colonelul Frunzeti Daniel, acesta poate clama că a ajuns ofițer aproape obligat. Într-un acces de sinceritate a povestit filiera … directă pe care a parcurs-o. În perioada în care își pregătea doctoratul sub îndrumarea ministrului Ioan Rus, social-democratul de la Cluj, Frunzeti era plutonier major. Impresionat de talentul și erudiția studentului său Ioan Rus i-a propus să devină ofițer. Un politician demonstra, astfel, fără jenă, cât de corupt și pervertit este sistemul.

Dialogul a fost scurt și imperativ „mâine te prezinți la minister, te așteaptă Găbiță Oprea”. Surpriza era să-i provoace un infarct „doctorului” Frunzeti. „Găbiță” îl aștepta cu documentele pregătite. În aceeași zi a fost trecut în rezervă dimineață, iar după masa de prânz a primit gradele de căpitan. Promovat  până la colonel și șef birou într-o structură centrală, de câteva luni își poartă cu mândrie gradele în rezervă.

La începutul carierei militare lt.col. Zamfir Anton a fost o lungă perioadă de timp șoferul lui Corneliu Dobrițoiu. Era un subofițer încântat de tresele de plutonier major, până când gl.lt. Dobrițoiu a fost numit ministru al apărării. Plt. Zamfir Anton nu îndeplinea condițiile pentru a deveni ofițer și poate nici nu și-ar fi dorit. Cu toate acestea, într-o zi fatidică din anul 2012, Zamfir a plecat plutonier major de acasă și seara s-a întors maior.  Astăzi împinge aerul într-o structură centrală și așteaptă, resemnat, tresele de colonel.

Sandu Costel a fost, mai întâi, „angajat pe bază de contract”, ordonanța neoficială a generalului Paul Chelăr. Deși ocupat cu susținerea administrativă a generalului a parcurs, la fără frecvență, studiile necesare acordării gradelor de subofițer. Au urmat 10 ani în care a fost șeful popotei la Cluj Napoca după care, neobositul Gabriel Oprea dimineața l-a trecut în rezervă plutonier major și până la sfârșitul programului l-a chemat în activitate cu gradul de maior. Ilegalitatea este și mai mare dacă amintim că Sandu Costel a încadrat funcții de contabil șef mai mult de 7 ani deși nu îndeplinea condițiile legale.

Matusalem din MApN poartă un nume: George Țăranu. Numele e doar o coincidență și nu reflectă, neapărat, originea proletară. În fapt, George a fost mai întâi maistru militar și eminent conductor al unui utilaj terasier, încărcător frontal sau Wolla dacă e să ne uităm la firmă. În anul 2011 a vrut să părăsească armata. N-a apucat. S-a împotrivit tot „Găbiță” Oprea. Dimineață și-a predat gradele de maistru militar, după prânz le-a primit pe cele de maior. Astăzi, în calitate de colonel deplin al Armatei se ocupă cu administrarea cazărmii în care funcționează MApN.

„Am întâlnit și români fericiți”

Maria Cristina Ciucă era în urmă cu mai mulți ani angajată a Inspectoratului pentru Situații de Urgență/ ISU din Focșani, garnizoana în care soțul comanda Brigada 282 „Unirea Principatelor”. De remarcat că în calitate de comandant al garnizoanei avea prerogative și asupra ISU. În anul 2011 generalul Ciucă a fost numit comandant al Diviziei de la Buzău. În același an soția a fost transferată în Armată cu gradul de plutonier. Destinul a fost generos cu cei doi și 8 ani mai târziu Maria Ciucă era  plutonier adjutant, iar soțul șeful Statului Major al Apărării.

Au urmat câteva luni de vis pentru soția eroului-generalului-ministrului-premierului-președintelui, „Ciucă al nostru”. Maria Ciucă a fost trecută în rezervă anterior intrării în vigoare a modificărilor la Legea 80/ 1995 prin care se limita vârsta chemării în activitate la 45 de ani. Suntem convinși că a fost o simplă și norocoasă coincidență.

Cum Armata suferea de un deficit enorm de personal, care se acutizează zilnic, în aceeași zi doamna Maria Cristina Ciucă a fost chemată în activitate și a primit gradul de locotenent colonel. În mai puțin de câteva ore ministrul Mihai Fifor a fost convins de expertiza inestimabilă a soției prietenului său, Nicușor de la Plenița. N-a stat mult, 6 luni, suficient cât să se bucure astăzi de o pensie pe care altfel nu ar fi avut-o. Doamna Ciucă, soția eroului de la Nasiriah, a fost cadru militar în Armată 10 ani. O decadă în care a adunat 3 grade de subofițer și tresele de locotenent colonel.

Să ne uităm puțin peste venituri ca să înțelegem de ce se produc aceste ilegalități. În decembrie 2018 plt.adj. Ciucă Maria Cristina încasa de la MApN o soldă lunară de 2.500 lei. Trei ani mai târziu, lt.col. (rz.) Ciucă Maria Cristina încasează o pensie lunară de 5.100 lei. Câți români, plătiți din fonduri publice, se pot lăuda cu dublarea veniturilor în mai puțin de 3 ani? Răspunsul e simplu: soțul doamnei, premierului Ciucă. Dottore a declarat venituri lunare de 13.230 lei în 2018 care au crescut de 2,5 ori, până la 32.041 lei trei ani mai târziu.

Revenind la adjutanții ajunși colonei, impertinența și indolența celor care au încălcat legea sunt fără limite. Majoritatea dosarelor subofițerilor trecuți ilegal în rândul ofițerilor au fost, pur și simplu, distruse. Paradoxal nimeni nu este vinovat, nimeni nu este sancționat când dispar documente compromițătoare.

Poate că este doar o picătură și foarte probabil nu se va întâmpla nimic. Cei care au încălcat legea nu vor fi trași la răspundere, iar cei care beneficiază se vor bucura pe mai departe de drepturi. Corect! Este, însă, o situație similară cu acuzația de plagiat a premierului Ciucă: frauda și abuzul sunt evidente, iar încercările disperate de a le ascunde nu fac decât să le expună și mai mult.