Auzim zilnic din partea politicienilor noștri că albastrul e verde și galben e alb. O gloată de indivizi descompuși molecular și intelectual în interesele turmei pe care o numesc partid ne insultă, zilnic, proferând minciuni și ipocrizie. România se zbate într-o agonie cumplită, iar Iohannis, Ciucă și Ciolacu privesc situația cu o detașare suspectă. De ce urăsc liderii noștri România?
Un general lipsit de reacție
Nu este adevărat că un ministru al Guvernului României încurajează iredentismul și revizionismul. Și chiar dacă, ce-i așa mare necazul? Doar nu pleacă peste graniță cu pământul strămoșesc în desagă.
Generalul care a jurat să-și apere țara „chiar cu prețul vieții” nu a avut nicio reacție după incidentul de la Ljubljana. Foarte probabil că premierul Ciucă a înțeles că trebuie să o apere cu prețul vieții altora.
Nici nu va avea eroul de la Nasiriah vreo reacție. Este un militar pe cât de lipsit de orizont și imaginație, pe atât de rigid și blocat în dogme prăfuite. Generalul de mucava nu este capabil de nimic original sau personal. Când nu plagiază, este doar ecoul gândurilor celui care-i ordonă.
Ciucă este un personaj reactiv, fricos, incapabil să-și asume responsabilități sau să dispună măsuri sub presiune. Se ascunde permanent în spatele pădurii de comisii, grupuri de lucru sau „task force” pe care le inventează doar pentru a dilua răspunderea decizională.
În cei 7 (șapte) ani cât a condus direct Armata sunt mai puține ordine sau dispoziții semnate de Ciucă, personal, decât generali a propus spre avansare. Este un personaj care a ridicat „fuga de răspundere” la nivel de artă. Întreaga sa activitatea este perfect ilustrată de situația tezei sale de doctorat. Un kitsch care copiază grosolan originale suspecte de plagiat.
În fond, nu este adevărat că a plagiat. Adică a furat?! Cineva i-a introdus în lucrare pasaje. El habar nu are cum au ajuns acolo. Nu-și aduce aminte foarte clar, au trecut ceva ani, dar parcă nu așa arăta lucrarea lui. Este și motivul pentru care Parchetul investighează. Ciucă încearcă zilnic să ne convingă că albastrul e verde și galben e alb.
Budapesta de la București
UDMR este formațiunea care-și permite să revendice doar drepturi, fără să-și asume responsabilități. Deși au făcut parte din TOATE guvernele, UDMR nu are vină pentru dezastrul în care ne aflăm. Nici nu ar putea fi altfel. Orientarea și obiectivele politice ale liderilor săi urmăresc linia Budapestei nu a Bucureștilor.
Incidentul pe care l-am mai menționat poate părea lipsit de importanță. Implică, însă, un personaj și o grupare cu istoric și tendințe iredentiste. Am mai subliniat faptul că dosarele de mediu ale României fac obiectul studierii extinse la Budapesta. Unele ajung sub ochii lui Orban înainte de a le citi Ciucă. SRI și SIE tac. Ei ce „valori locale” promovează?
Nu este un accident, o întâmplare sau o manifestare scoasă din context. Echipele sponsorizate de Budapesta intonează frecvent un cântec pe care-l numesc imn. Al unei regiuni care nu există, legal.
Într-o perioadă în care poziția Ungariei față de război este mai mult decât controversată, Guvernul României își subordonează interesele miniștrilor unguri. Mai mult, Ciucă încearcă să ne convingă, prin tăcerea sa, că e tot tricolor. Ce dacă albastrul e alb, iar galben e verde.
„Cei care au o mare și porturi sunt capabili să aducă petrol pe petroliere. Dacă nu ni l-ar fi luat, am fi avut și noi un port”, a declarat Victor Orbán într-un interviu acordat radioului de stat ungar.
Anterior, premierul Orbán a intrat în conflict cu partenerii europeni în ceea ce privește livrarea de arme către Kiev. Nu a fost de acord nici cu impunerea interdicțiilor asupra achizițiilor de petrol rusesc. Mai mult, l-a catalogat pe președintele ucrainean Zelenski drept „adversar”.
Orbán se prezintă deseori ca fiind nu doar liderul locuitorilor Ungariei, ci și al „milioanelor” de etnici maghiari care trăiesc în țările vecine și cărora guvernul său le-a acordat cetățenie și drept de vot.
„Valori locale” promovate sub culori naționale
Scandalul echipei de hochei a României (vorba vine) îl evită tot mai des pe ministrul mediului. Mai mult, nici ministrul sportului, tot de la UDMR nu este foarte des amintit. Avem parte de o tăcere complice și o atitudine excesiv de tolerantă din partea unor instituții care ar trebui să reacționeze.
Este evident că nu se va întâmpla nimic. Se vor găsi tot felul de scuze. Sau se va așterne uitarea. Politicienii sunt obișnuiți să ne demonstreze că albastrul e alb, iar galben e verde. La fel ca pe tricolor. Ce atâta inflamare? Tot un tricolor au și ungurii. Până la urmă sunt doar niște culori.
„Îmi este de neconceput ca astăzi, când în vecinătate este un război și România este în plină criză economică, liderii țării sunt preocupați dacă s-a cântat un cântec al unei minorități naționale (…) Mi se pare îngrijorător faptul că unii lideri politici se concentrează pe această temă falsă…” a declarat Csoma Botond, liderul UDMR din Camera Deputaților.
„Jucătorii au cântat, spontan, imnul Ținutului Secuiesc” mai spune Botond care concluzionează că nu pot fi trași la răspundere nici de federație, nici de minister „pentru că au cântat un cântec care nu este împotriva României sau a comunității majoritare, dar este o valoare locală a lor”. „Decât” că au făcut asta când reprezentau România la o competiție internațională. Atitudinea liderilor maghiari descrie perfect situația în care ne aflăm. Deși suntem în mizerie, până dincolo de creștet, politicienii ne spun că albastrul e verde și galben e alb.
„Sistemul”, solidar și consecvent împotriva României
De ce reluăm subiectul la doar câteva zile după ce l-am mai adus în atenție? Pentru că este revoltătoare lipsa de reacție a premierului Ciucă față de un ministru din subordine. Este condamnabilă tăcerea președintelui României față de un incident care afectează imaginea României pe plan extern. Este suspectă complicitatea serviciilor de informații. Nu putem crede că sunt atât de incompetente să nu anticipeze un astfel de eveniment.
Mass media plătite de partide abia dacă au dezbătut subiectul. Emil Hossu-Longin, jurnalist TVR, a fost singurul ziarist prezent la eveniment. “Eu nu i-am văzut pe jucători cântând imnul respectiv. Ei doar au stat în fața galeriei când se fredona acel cântec, e o tradiție a lor, nu ceva provocator” a declarat angajatul plătit din bani publici. Pentru el este firesc să asistăm la o „tradiție” a revizionismului maghiar sub culorile României. Perversă atitudine, ca să folosim un eufemism. „Eu nu i-am văzut”! Poate i-ai auzit! „Că cântatul” (ca să spune așa) e despre sunete, nu e pictură.
Mult prea ușor trecem peste terfelirea simbolurilor naționale.
Altfel, nimic din ce auzim sau vedem nu este adevărat. Suntem incapabili să observăm macrosistemul. Ciucă l-a inventat. El ne poate explica cum albastrul e alb, iar galben e verde.
Altfel, nu are nicio părere. Își aduce aminte cineva, o reacție, propoziție sau onomatopee suspecte, măcar, de inteligență sau viziune, din partea generalului Ciucă?
2 comentarii