Vasile Dîncu declară că „învățământul și sănătatea sunt două dintre prioritățile mele în această zonă a Apărării şi consider că sunt foarte importante pentru mandatul unui ministru civil.” Confirmă, astfel, că înaintea sa România a avut un ministru militar. De ce s-ar face de râs un profesor universitar doctor utilizând un pleonasm? În țările civilizate sunt civili. Ce epoleți are Dîncu pe sub haină e o chestiune intimă.
Sistemul de învățământ militar este decuplat de Armată. La fel ca cel medical. Sunt simple sinecuri, moșii gestionate discreționar în care, dacă nu se plagiază, se cultivă corupția.
Atelierul de licențe de la fabrica de doctorate
Academiile militare și Universitatea Națională de Apărare/ UNAp sunt afaceri care asigură prosperitate unui grup restrâns. Altfel, resursa umană este superficial pregătită de un sistem incapabil de reformare și corupt.
Armata are șase instituții de învățământ superior și trei școli doctorale. O rețea proprie care adună 10% din instituțiile acreditate în sistemul bugetar, deși școlarizează sub 1% din totalul studenților. UNAp are un cadru didactic la cinci studenți, în timp ce media națională este de unu la o sută. Anual, Armata acordă mai multe diplome de doctor decât comandanți plutoane de infanterie ajung la unitățile operative. UNAp singură are mai mulți studenți înscriși la doctorat decât la licență.
Autonomia universitară, aplicată arbitrar, a emancipat de sub controlul MApN învățământul superior militar și l-a transformat în fabrică de diplome și calificări inutile. Preocuparea excesivă pentru programe de studii complete implică instituțiile într-o competiție lipsită de logică. Academiile categoriilor de forțe pun la dispoziție programe de masterat și doctorat. În replică UNAp furnizează studii de licență. Educația militară s-a rafinat atât de mult încât s-a diluat complet.
Programele de studii nu sunt adaptate nevoilor Armatei. MApN are ofertă educațională în domenii pentru care nu are specialiști (meteorologie, protecția mediului). Numărul locurilor cu taxă este triplu față de cele asigurate prin bugetul apărării. Sunt foarte mulți cei care-și cumpără o diplomă prin intermediul Armatei.
Situația învățământului militar? Programe de studii dureros de lungi, doar pentru a justifica existența unor catedre. Termeni și elemente de origine sovietică, concepte perimate și rigide. Progres tehnologic anulat de arhaisme doctrinare.
Un sistem gestionat de niște indivizi lipsiți de realism și viziune. Peste 5000 de angajați ai Armatei lucrează în sistemul de educație și formare militar. La o cifră de școlarizare anuală (de la colegiu până la doctorat) care nu adună mai mult de 1500 de elevi, studenți și cursanți.
Incubatorul de generali
Vasile Dîncu, filosoful aflat simbolic la conducerea MApN, a precizat, într-un interviu recent, că Spitalul Witting din Capitală, din subordinea Transporturilor, va trece la Apărare. Ulterior și alte spitale CFR vor deveni militare. Doctorul în submarine, Vasilică de la Cluj, crede că este nevoie de spațiile acestor unități sanitare şi de personalul medical existent.
Asta lipsea Armatei pentru a realiza un sistem medical militar modern. În general, cantitatea lipsește Armatei pentru ca învățământul și sănătatea să aibă calitate. Cel puțin așa gândește sociologul Vasilică.
MApN are 14 spitale în rețeaua sanitară proprie, plus legendarul Institut „Cantacuzino”. Personalul care încadrează structurile medicale din Armată, adună peste 14.000 de angajați. Cu toate acestea, niciun spital militar nu este capabil să dezvolte elemente de medicină operațională. Niciunul nu este încadrat și dotat pentru a asigura sprijin în operații militare.
Întreaga rețea sanitară a MApN este grevată de interese obscure, influențele baronilor locali, conflicte interne și de interese. A produs, însă, 5 generali în 3 ani. Acestora li se adaugă Gheorghiță Vaccinatorul, numit într-o funcție de general la SRI.
„Noi avem o unitate de elită a medicinii noastre (…) Spitalul Militar Central. Doamna director Florentina Ioniţă este un profesionist şi un manager care este mereu nemulţumită de ceea ce face…” spune tot Dîncu. Corect! Sunt mulți cei care se declară nemulțumiți de ce face gl.mr. dr. Florentina Ioniță. Corupția, traficul de influență și abuzul în serviciu sunt elementele care definesc un mandat prelungit ilegal.
„Armata, dincolo de înzestrare, de armamente moderne și celelalte lucruri, are nevoie de oameni sănătoși, de oameni care să fie în deplinătatea puterilor și de familii care să-i susțină.” Armata și societatea au nevoie și de politicieni în deplinătatea facultăților mintale. Ipocrizia și demagogia sunt constantele politicii social-democrat-liberale.
Asistența medicală pentru militari și familiile acestora este la nivelul înzestrării… o bătaie de joc. Ultimii care au acces la servicii medicale prin rețeaua proprie a MApN sunt militarii.
Mai multe spitale, mai puține brigăzi
Institutul de Medicină Militară/ IMM este exemplul cel mai clar despre cum învățământul și sănătatea, din Armată, sunt blocate într-un anacronism ostășesc greu de eliminat.
Deși poartă denumirea pretențioasă de „Institut” în realitate nu este o unitate de învățământ. Un CSA Steaua medical, păstrat doar pentru istorie și tradiție. Un energofag care blochează accesul la resursă umană de calitate.
Jumătate din personalul medical din Armată este civil. Mult sub 20% din medici sunt absolvenți ai IMM. Prin urmare, sistemul ar funcționa și cu personal preluat din învățământul civil. La fel cum se întâmplă în alte domenii pentru care Armata nu pregătește specialiști prin sistemul propriu.
De ce are nevoie Armata de atâtea spitale militare? Suntem singura țară din NATO care avem mai multe spitale militare decât brigăzi luptătoare. Avem mai mult personal angajat în rețeaua sanitară a Armatei decât militari au Forțele Navale sau cele Aeriene. Statele Unite, Germania, Franța, Canada și Marea Britanie nu au împreună spitale militare câte are România.
Au trecut mai mult de patru ani de când Institutul „Cantacuzino” a fost preluat de MApN? În afara unui decoct de plante și a încă unui general, ce a mai produs? Ceremonii, militare și religioase, fanfară, fanfaronadă și declarații mincinoase. Angajamente la fel de mult onorate precum cele pe care le face Ciucă.
De la mini-submarine, la maxi-fregate și de la motociclete la biciclete, de toate ne-a promis Dîncu. După 6 luni în fruntea Apărării nu are, însă, nicio realizare. Dimpotrivă! Are cei mai mulți militari decedați, într-un interval de 2 săptămâni, din perioada post-decembristă.
Geaba voință, dacă nu e putirință
Apărarea urmează să primească 2,5% din PIB. Irelevant! Un procent important din acești bani se duce într-un club sportiv, un sistem medical și unul educațional care doar alimentează corupția.
Peste 20.000 de angajați ai MApN încadrează învățământul și sănătatea sau sportul militar. Aproape o treime din efectivele Armatei este formată din personal care nu va participa niciodată într-o operație militară.
„Doamna director Florentina Ioniţă (…) vrea mereu mai mult, are întotdeauna proiecte şi acest lucru o face să fie un partener extraordinar pentru mine. Şi eu funcţionez după acelaşi principiu.” Țara freamătă de bucurie că Dîncu și-a găsit un partener. Practic, din descriere, și-a găsit jumătatea.
Dîncu are un singur principiu, de funcționare. Altfel de principii nu are. Morală sau demnitate nici atât. În schimb are proiecte și vrea mai mult. Păi, nu e țara asta plină de proiecte, promisiuni și studii de fezabilitate? Doar că dincolo de cuvinte nu există decât corupție și grupuri infracționale sau asocieri în vederea comiterii de infracțiuni.
3 comentarii