Noi nu facem politică

Fiecare dintre noi trebuie să fi auzit, cel puțin o dată, expresia „nu facem politică”. Grupurile de pe rețelele de „anti-socializare” sau instituții publice fundamentale își fac un titlu de glorie din „nu facem politică”. Dacă îndrăznește vreun neinspirat să întrebe, retoric firește, când iese spațiul mioritic din criza care a început acum 2000 de ani, este imediat redus la tăcere. Eliminat din grup sau marginalizat. În România cetățenii sunt mândri de neutralitatea lor politică.

Justiția nu face politică, este politizată

Curtea Constituțională nu face politică. Susține doar interesele politicienilor. Toți cei nouă „judecători” constituționali sunt numiți exclusiv politic. Cu foarte puține excepții, sunt foști politicieni sau indivizi cu afinități recunoscute. O pseudo-instanță născută dintr-o Constituție anacronică. Niște pseudo-magistrați care n-au fost niciodată judecători, dar interpretează Legea Fundamentală.

În justiție „noi nu facem politică”! Asigurăm pensie de magistrat unor consilieri din Parlament, Guvern sau Președinție, doar pentru că au lucrat la comisii și în chestiuni juridice. La fel cum consilieri de la Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Institutul de Cercetări Juridice al Academiei, Institutul Român pentru Drepturile Omului sau cei care au predat științe juridice la Facultăți de drept au condiții de ieșire la pensie la fel ca magistrații. Toți acești consilieri, numiți politic, sunt armata care susține „independența” justiției. Toți ar jura solemn că „noi nu facem politică”.

De la Judecătoria Dorohoi până la Înalta Curte de Casație și Justiție, toate instanțele se pronunță fără echivoc „noi nu facem politică”. La fel se întâmplă și cu Parchetul General. În general justiția română nu face politică. Este doar subordonată politic. Magistrații au fost mituiți cu venituri și pensii exorbitante, obținute în urma unor formule de calcul cu adevărat nesimțite.

Parchetul a blocat analiza tezei de doctorat, evident plagiată, a premierului impostor. Curtea de Apel București a pus la rândul său umărul. Instanța a soluționat în 4 zile lucrătoare o cerere de suspendare introdusă de Ciucă. Nu există în România nicio acțiune în justiție care să fi beneficat de o astfel de solicitudine. Pentru că dincolo de termene rămâne inepția cererii. Dar, este evident, în justiție „noi nu facem politică”.

Politruci care se jură „noi nu facem politică”

Generalii din Armată sau Poliție, cei cu stele din servicii sau justiție, jură că „noi nu facem politică”. Cu toate acestea toți sunt mânjiți politic până în esența iluziei de profesionalism pe care se mint că o au.

Armata a fost implicată direct în jocul politic. Majoritatea funcțiilor importante au fost întodeauna accesate doar în baza sprijinului politic. Modul în care Iohannis și Ciucă au subordonat Oștirea politic este fără precedent în ultimii 30 de ani. Cu toate acestea, mimozele cu stele declară ipocrit că „noi nu facem politică”. După care fug în brațele primului parlamentar care le promite o sinecură.

Toți generalii, îmbracați în salopeta analistului militar, din studiourile TV transformate în centre strategice de operații, s-au jurat că nu fac politică. Toți sunt angajați politic. Pe unii îi veți vedea curând declarându-și dragostea pentru un partid. Armata este condusă de niște cocote politice în haină militară.

Tândală de la Cotroceni, a declarat în fața unor demnitari străini că Ciucă este „șeful Armatei mele”. La fel cum a solicitat „Guvernul și Parlamentul meu”. În România, care nu face politică, toate sunt ale guvernatorului care supraveghează colonia.

Un ofițer de poliție, numit secretar de stat la Apărare, își păstra uniforma în birou, pe un scaun, la vedere. Să vadă generalul din Armată cum poate primi ordine de la colonelul din Poliție. Anomalii generate de ipocrizia lui „noi nu facem politică”.

Generalii din SRI nu fac politică. Ei doar construiesc alternative politice. Coldea, Kovesi sau Dîncu adunați în aceeași sufragerie nu făceau politică. Dezbăteau legăturile filosofice dintre materie, mișcare, spațiu și timp. Relativitatea lor.

Generația TikTok nu face politică

În urmă cu ceva timp tot românul se pricepea la agricultură și fotbal. Ne-am pricepe și astăzi, dar nu mai avem. Milenialii sunt specialiști în podcast, TikTok și Instagram.

Generația născută între 1981 și 1996 a ajuns în câmpul muncii într-o perioadă mai dominată de convulsii economice decât a fost deceniul marii crize economice. Încărcați de datorii și incapabili să acumuleze resurse, traiesc iluzia libertății pe care o are pasărea în colivie. Se bucură de flexibilitatea „job-urilor online” sau a multinaționalelor care le oferă „pachete avantajoase”, nu salarii și planuri pe termen lung.

Milenialii au intrat în anii de vârf ai acumulărilor financiare într-o perioadă dominată de multiple crize. Foarte probabil vor fi prima generație care va ajunge mai săracă decât au fost părinții lor. Astăzi trăiesc un „dolce far niente” întrerupt de grija actualizării „statusului” de pe platformele online pe care își manifestă „socializarea”.

„Noi nu facem politică” ar putea fi deviza milenialilor. Nu sunt deranjați de troaca politică, demagogia sau ipocrizia analfabeților care conduc România. Nu-i atinge nemernicia celor care ne insultă zilnic. Au alte preocupări. Politica nu-i interesează. Nici România nu-i preocupă prea mult. Patria lor este în Metaspace, iar națiunea sunt grupurile virtuale. Dacă ne sunt amenințate granițele ei au pregătită riposta: o fugă sănătoasă până pe malul Atlanticului.

În România „noi nu facem politică”! Nu facem nici justiție, nici economie, cultură sau educație. Mai puțin important. Esențial este să nu facem politică. O țară în care totul este politizat se mândrește să refuze implicarea politică.

„Noi nu facem politică” este sintagma în spatele căreia se ascund indiferența și lipsa de implicare. Criticile aduse guvernanților sunt privite cu suspiciune și oprite cu un scurt „fără politică, vă rog”. Avem alte preocupări. România și viitorul ei pot să mai aștepte.