Sintagma „modernizarea Constituției” este o prostie. Constituția Statelor Unite are 233 de ani și nu se gândește nimeni să o „modernizeze”. În cele peste 2 secole, scurse de la 4 martie 1789, România și-a obținut independența, s-a format ca stat unitar, a trecut prin diferite regimuri politice și a schimbat mai multe Constituții. Statele Unite au rămas cu aceeași Constituție prăfuită. Un alt motiv pentru care noi suntem doar colonie.
Roberta Gorghiu și oratorul Ciucă
Modernizarea Constituției este o temă pe care aripa liberală a Partidului Unic pare să o rostogolească tot mai des în spațiul public. Responsabilă cu proiectul de „modernizare” este Alinuța Gorghiu. Mare treabă nu avea ea prin partid sau Parlament, iar Ciucă oricum o confundă cu Roberta Anastase. Asta ca să înțelegem cine conduce astăzi PNL. Doar pe Roberta o ține minte. Vine de la PDL, la fel ca Blaga.
De unde să știe Ciucă istoria PNL? El însuși este un traseist politic. Un comunist, susținut în carieră de social-democrați și impus președinte al liberalilor de guvernatorul americanilor în România. Într-un discurs anost și transpirat, generalul Ciucă a demonstrat, la aniversarea PNL, cât de prost vorbește limba română. Forma corectă a adverbului este „aici” și nu „aci”, cum i-a terorizat pe participanții la eveniment. (detalii „aci”, să înțeleagă Ciucă despre ce discutam)
Altfel, eliminarea traseismului politic rămâne un subiect de unde ar putea începe modernizarea Constituției. Doar că actuala clasă politică nu va fi de acord, niciodată. Cu atât mai mult cu cât și traseismul politic este tot mai rafinat. Unele „traseiste” trec de la un partid la altul, dar își păstrează bărbatul. Altele trec de la un bărbat la altul, dar păstrează partidul. Partidele politice își schimbă doar traseul politic. Liberalii sunt socialiști, iar social-democrații profund capitaliști.
Înainte să discutăm despre modernizarea Constituției trebuie să acceptăm că avem nevoie de o altă clasă politică. Partidul Unic Social Democrat Liberal a demonstrat că nu este capabil de modernizare. Dimpotrivă, suntem mai aproape de comunism sau dictatură și departe, mult prea departe de democrație. România este prizoniera unui regim politic pe care cu greu l-am putea defini.
Regimul politic original românesc: democrația militară
Niciun regim politic nu este perfect. Dreapta, stânga sau de jur-împrejur toate platformele și programele politice au declarații exuberante și promisiuni entuziasmante. Identificarea celui mai bun regim politic a atras permanent interesul filozofilor și sociologilor politici. Ei bine, da, există și o filozofie a politicii.
De la Platon și Aristotel până la Montesquieu, Dîncu sau Ciucă, marii gânditori și filozofi au fost permanent preocupați de analiza regimurilor politice din perspectiva echilibrului pe care îl oferă societății. Păstrând adevărul istoric, Dîncu are doar privirea pierdută a unui filozof esoteric. Ciucă e doar un „profund gânditor – anevoie grăitor”. Altfel, este imposibil să nu citești în privirea lor disperarea câinelui. Inteligent ar fi, dar nu se poate exprima. Fără să cuvânteze, câinii sunt mai expresivi decât Ciucă. In plus, sunt loiali, nu știu ce înseamnă trădarea.
Un răspuns privind cel mai bun regim politic presupune o analiză complexă. Fiecare tip de regim politic legitim este însoțit de omologul său distorsionat: monarhia este amenințată de tiranie, aristocrația de oligarhie și republica de democrație. Paradoxal, dar democrația, vicios aplicată, atacă fundamentele republicii.
În monarhie și tiranie, puterea suverană aparține unui singur om. În aristocrație și oligarhie puterea este la discreția unui grup restrâns. Democrația și republica oferă doar iluzia puterii tuturor cetățenilor. În cele din urmă, alegerea celui mai bun regim politic este legată de caracterul teleologic al naturii umane.
Merită subliniat că, pe vremea lui Aristotel, democrația reprezenta „regula majorității volatile”. El a propus soluția regimurilor politice mixte, la care se poate ajunge prin respectarea principiilor constituționalității și legalității.
Noi avem un doctor în științe militare care propune soluția democrației cazone. Un general care a demonstrat că legea, justiția și regulile se aplică discreționar. „Statul sunt eu” a fost transformat de Ciucă și ai lui în „democrația suntem noi” sau „libertatea se execută, nu se discută”..
Utopia din România
Democrația, în România, nu există. Republica este doar o noțiune abstractă menționată sumar în Constituție. Altfel, niciun partid, fundație sau ONG nu s-a aplecat să explice maselor care-i treaba cu „forma de guvernământ” a României.
Democrația înseamnă, simplu, puterea exercitată de popor, prin alegeri corecte și participare egală. Democrația urmează anumite principii și reguli. Alegerile nu e suficient să fie doar corecte. Ele trebuie să asigure voința majorității poporului, nu doar a celor care votează. Alegerile trebuie să se desfășoare la intervale de timp care să nu permită subordonarea instituțiilor statului interesului unor grupări mafiote. Setul de reguli și reglementări pe care liderii aleși și națiunea sunt obligați să le respecte trebuie menționate fără echivoc în Constituție.
Legea Fundamentală limitează puterea guvernului asupra deciziilor care privesc întreaga națiune. Guvernul nu poate legifera, în nicio situație. Niciun membru al Executivului nu poate face parte din Legislativ. Justiția se înfăptuiește în baza unui set de reguli clare. Legea nu permite excepții sau derogări. Judecătorul, cel care împarte dreptatea, primește mandat din partea comunității. Funcționarul și demnitarul sunt în slujba poporului, nu căpușele lui.
Rolul principal al unui stat democratic este să se asigure că regulile nu sunt încălcate. Democrația definește liberalismul, adică demnitatea, libertatea și egalitatea unui individ. Nu invers. De asemenea, democrația asigură și libertatea presei de a critica permanent puterea. Nu libertatea de a fi în slujba puterii, canalul de propagandă al acesteia.
Uzurparea Constituției
Nimic din ce am menționat anterior nu există în România. Totul este o farsă. Avem o Constituție rezonabilă, perfectibilă, dar nu proastă. Are câteva minusuri, care au hrănit hidra ascunsă în tenebrele sistemului. Din nefericire nu ele fac subiectul interesului manifestat pentru „modernizarea Constituției”. Dimpotrivă, se au în vedere aspecte care vor zdruncina profund țara și națiunea.
Din cele 3 partide aflate la putere, triumviratul Catastrofă, niciunul nu are în vedere „modernizarea Constituției”. Toate urmăresc doar interesele grupului din care fac parte. Perenitatea la putere este singurul obiectiv al celor care au deturnat votul popular.
UDMR dorește eliminarea sintagmei „stat național și unitar”. Mai mult, se aduce în discuție menționarea în Constituție a termenului de „regionalizare”. Ofensiva obrăzniciilor ungurilor din Guvern și Parlament nu este întâmplătoare.
PNL are în vedere impunerea republicii prezidențiale. Este singurul motiv pentru care se dorește „modernizarea”. Cât despre „puternica amprentă liberală” sintagma este de o stupiditate pe care doar Alinuța o putea atinge. Constituția nu trebuie să aibă „amprente” liberale, socialiste sau comuniste. Trebuie să fie expresia democrației. Să asigure că voința poporului nu este deturnată prin alianțe conjuncturale sau decizii ale Curții Constituționale.
PSD nu are preocupare privind „modernizarea Constituției”. Liderii PSD acceptă subiectul doar de dragul conversației, altfel este doar demagogie și ipocrizie. Nimic din ce ar trebui amendat în actuala Constituție nu aduce avantaje PSD. Așa că, de ce ar schimba ceva ce funcționează?
Aristotel și Groful Klaus
Constituția este ordinea stabilită în Stat, felul în care sunt distribuite cetățenilor legile și repartiția exercitării autorității. Cel puțin așa gândea Aristotel. Ceea ce definește cetățeanul, ceea ce-l distinge de celelalte elemente ale Statului este participarea lui la exercitarea autorității și la deciziile publice. Cetățeanul este simultan suveran și judecător.
Democrația presupune participarea liberă a oamenilor la putere. Oamenii se bucură de drepturi egale, sunt cetățeni egali. Statul este doar un instrument, o unealtă prin care cetățenii își impun voința. Nu un despot, un tiran, o entitate emancipată de sub controlul cetățenilor.
Modernizarea Constituției, din perspectivă liberală, urmărește impunerea democrației militare și menținerea grofului Iohannis președinte. Cu marionetele pe care le are la dispoziție (PNL, PSD, Guvern și Parlament) Iohannis consideră că are suficiente argumente pentru a spera la conservarea puterii. În afara Cotrocenilor Iohannis este un modest profesor de fizică. Un profesor care nu poate ignora experiența prin care trece astăzi matrozul.
În istorie toți despoții și-au găsit călăi pe măsură. Fără excepție.
Modernizată sau nu Constituția României ar trebui respectată. Cu o CCR care nu acceptă principii fundamentale ale dreptului, se pronunță asupra propriilor drepturi, interpretează partizan norme de drept, confundă independența cu bunul plac; nu avem nici o șansă.
În fapt democrația funcțională este dictatura absolută a legii. Nimeni nu e mai presus de lege și drepturile omului ar fi sfinte doar dacă aveam o justiție adevărată: unică imparțială, egală pentru toți și înfăptuită doar în numele legii de judecători independenți mai ales ierarhic, supuși necondiționat legii, (adică responsabili ferm și operativ în fața legii).
Deocamdată judecătorii sunt iresponsabili în fața legii, supuși necondiționat șefilor ierarhici. Șantajabili, mint, ignoră (la ordin sau în propriul interes) legi sau probe sub protecția grupului independent de statul care îl plătește pentru a garanta drepturile plătitorilor de taxe. Dacă justiția și judecătorii care o slujesc nu răspund de abuzul de drepturi, nu avem stat de drept, ci stat al bunului plac
Nu textul Constituției ar fi important ci faptul că autoritățile statului nu sunt independente, sunt plătite pentru că au obligații, au drepturi suplimentate doar pentru a-și putea îndeplini aceste obligații, și răspund de consecințele neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a acestor obligații.
Comuniștii au ocolit din legislații sperjurul ca faptă deosebit de gravă, pentru a putea minți, a manipula, a șantaja fără a fi responsabili. Pe lângă aceasta folosesc cu măiestrie și tupeu adunările sau adunăturile care votează decizii la ordin sau din interes, dar nu răspund de consecințele deciziilor lor