Patronii patronajului global

Geopolitica și economia sunt indisolubil legate, dar „patronii patronajului global” sunt cei care dictează ritmul. Reuniunile ONU, UE sau NATO sunt doar prilej de fotografii și declarații despre forma fără fond. Forumul de la Davos servește, uneori, ca loc în care politicienii și afaceriștii pot interacționa transparent. Sau pretext pentru a lansa judecăți de valoare care să sondeze reacții. Deși deseori masele sunt amorfe și cataleptice. Ce reacții?

Un Forum mai mititel

Anul acesta Davos a fost diferit. Deloc surprinzător, delegații ruși și chinezi nu au participat, dar au lipsit și mulți politicieni occidentali. Oamenii de afaceri, preocupați de riscurile economice și geopolitice crescute, și-ar fi dorit prezența unui număr cât mai mare de liderii politici. Războiul din Ucraina, sancțiunile împotriva Rusiei sau politica economică globală în context pandemic erau subiecte asupra cărora se așteptau dezbateri.

Acesta a fost probabil anul în care liderii politici trebuiau să fie la Davos mai mult ca niciodată. Totuși, a fost și anul în care le-a fost cel mai greu să participe. În timpul unei crize legate de costul vieții, a unui război în Europa, a inegalității crescute, a polarizării tot mai evidente a societății și atacurilor furibunde la adresa drepturilor fundamentale (ca să nu mai vorbim de teoriile conspiraționiste accentuate din jurul Forumului), mulți politicieni nu ar fi îndrăznit să fie văzuți în Davos.

Acest lucru se datorează și temerilor privind reacțiile electoratului sau eșecului de a recunoaște incapacitatea de a furniza consistență și coerență politică.

Oamenii s-au săturat de crize multiple și simultane. Realitatea este că, având în vedere atât de multe probleme economice și geopolitice care persistă și proliferează, politicienii par incapabili de a propune perspective viabile. În schimb „patronii patronajului global” au soluții. Se întâlnesc discret și evită reuniunile formale.

Imaginea e sufletul afacerii

Omniprezentul erou în tricou kaki nu putea să lipsească de la Davos. Ne-am obișnuit, nu doar cu prezența sa la toate evenimentele majore, dar și cu solicitările imperative, răstite către participanți. „Arme pentru Ucraina și sancțiuni pentru Rusia” a fost șlagărul primăverii. Urmează temele serioase. Cele care pasionează cu adevărat „patronii patronajului global”. Reconstrucția.

Adresându-se audienței, la Davos, președintele Volodymyr Zelensky a cerut luni, 30 mai 2022, participarea la un efort major de reconstrucție a țării sale. A oferit chiar soluții pentru companiile care se retrag din Rusia. Relocarea în Ucraina. „Este necesar să stabilim un precedent, astfel încât mărcile dumneavoastră să nu fie asociate cu crime de război”, a spus el. O realitate sprijinită de precedente.

Producătorii germani Volkswagen și Mercedes-Benz sau cei americani Ford și IBM au susținut, deliberat sau circumstanțial, Holocaustul. Compania germană BASF a construit uzina chimică de la Auchwitz și a furnizat gazul din lagărele genocidului.

Un exemplu dureros despre cinismul oamenilor de afaceri este furnizat de un raport al Departamentului de Stat al SUA din perioada celui de-al doilea război mondial. Companiile Standard Oil din New Jersey și California își reînmatriculau navele care transportau petrol sub pavilion panamez, pentru a se sustrage blocadei instituită de marina regală britanică. Au reușit astfel să livreze petrol Germaniei naziste și tetra-etil de plumb Japoniei. Compania din New Jersey deținea 84% din piața americană a petrolului. Principalii acționari erau familia Rockeffeler și compania germană IG Farben.

Toate firmele menționate sau urmașele acestora s-au retras din Rusia în primul val al sancțiunilor. S-ar părea că asocierea cu crimele de război chiar dăunează grav afacerilor. Sau pur și simplu au ajuns să fie mult mai pragmatici. De ce să fie compania asociată cu „monstrul de la Răsărit” când teatrul de operații economice post-conflict este incomparabil mai profitabil?

Reconstrucția Ucrainei poate începe

La Davos, Zelensky a promis că sistemul care a creat anterior oligarhii și a alimentat corupția va fi eliminat. Ucraina va deveni un loc atractiv pentru afaceri internaționale după ce războiul se va termina. De reținut că s-a exprimat la viitor. Mai întâi admite existența oligarhilor și a corupției, apoi ne spune că are planuri pentru eliminarea lor, mai târziu.

„Vă invit să participați la reconstrucția Ucrainei după război. Oportunitățile sunt colosale. Avem pierderi de peste o jumătate de trilion de dolari, zeci de mii de obiective au fost distruse. Este necesar să reconstruim orașe întregi. Oferim un model istoric de reconstrucție. Fiecare țară, oraș și companie implicate va avea oportunitatea istorică de a prelua patronajul asupra unei regiuni, oraș, comunitatea sau industrie”. Zelensky a subliniat la Davos că Regatul Unit, Danemarca, UE și alți actori internaționali au ales deja direcții specifice pentru „patronajul în reconstrucția țării”.

„Sper că până la începerea conferinței internaționale de la Lugano din luna iulie, dedicată reconstrucției postbelice a Ucrainei, toate statele noastre partenere și majoritatea companiilor de top din lume își vor forma pachetele de propuneri”, a spus Zelensky.

Războiul nu s-a terminat, dar Ucraina este scoasă la licitație. Se așteaptă ca „patronii patronajului global” să ofere câte o felie din tortul „Slava Ukraini”, celor care au fost cuminți și ascultători.

„La barza chioară îi face Dumnezeu cuib”

Ideea este, însă, un plagiat. România a aplicat același „model istoric de reconstrucție”. Diferența a făcut-o tradiționala noastră lehamite și indiferență. Dacă aveam sângele mai fierbinte am fi fost în locul fostei Iugoslavii. Dacă nu tratam cu „sictir” provocările, la care am fost supuși, am fi avut „șansa” să fim chiar în locul Ucrainei. Așa, slavă lenei noastre legendare!

Oricum nu ofeream perspectiva unui teatru de operații atât de generos cum este Ucraina.

În ultimii 30 de ani nu am avut niciun președinte care să sprijine dezvoltarea România. Ultimii doi chiar și-au făcut un obiectiv din a distruge țara. Mai cumplit decât războiul. Avem cea mai coruptă și decuplată de națiune clasă politică. În fapt, nu avem o „clasă politică”, doar niște găști adunate sub sigla unui partid. Armata noastră mai mult ar încurca decât alimenta un conflict. La fiecare 2-3 săptămâni mai moare câte un militar, pe timp de pace. Ce s-ar întâmpla în vreme de război?

„Modelul istoric de reconstrucție” s-a aplicat pașnic în România. Resurse naturale, industrie, sistem bancar, agricultură, până și zonele strategice (comunicații sau energie) au fost distribuite generos către „patronii patronajului global”. În afara de corupție și sărăcie România nu mai deține nimic.

„Operația specială” din Ucraina nu prezintă semne că s-ar apropia de final. Cu toate acestea războiul pierde teren față de nerăbdarea cu care se trece la vânzarea Ucrainei. Nici măcar nu este o vânzare. Pur și simplu o cedare deliberată a teritoriului și resurselor. Oricum nu există alternativă pentru Ucraina.

Cele aproape 100 mld. dolari „oferiți” de SUA, sub diferite forme, nu sunt decât un împrumut. Iar ca SUA sunt mulți alții. Nimic nu oferă „patronii patronajului global” gratis. Trist ar fi să fi murit tinerii și copii din cauza lăcomiei. Paradoxul este că dramele gratuite ale națiunilor produc „patronilor” profit.