Educația între demagogie și ipocrizie

Anunțuri publicitare

CCR a legalizat furtul pentru aristocrația elitelor contemporane. Plagiatorul, dacă este politician, se bucură de toate drepturile. În România până și hoțul prins e negustor cinstit. Neliniștile unor Ciucă, Bode sau Cîmpeanu, toți cu tezele de doctorat al naibii de suspect de interzise publicului, sunt eliminate de o justiție obedientă și subordonată politicului. Corolarul unei activități academice prodigioase, doctoratul, a fost coborât la nivelul unei găinării. Este accesibil oricărui impostor.

În condițiile date e normal să avem grijă și de stresul elevilor. Cîmpeanu îl tratează cu un sistem de învățământ cât mai tolerant, un amestec de laissez faire și je m’en fiche. Ce se naște din plagiator politician ajunge.

Anual părăsesc țara peste 30.000 de tineri din grupa de vârstă 20-24 de ani. În ultimii 10 ani peste 750.000 de tineri și copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 24 de ani au plecat din țară. Curând nu vom mai avea pentru cine să modernizăm Educația.

Diploma care nu mai interesează

Ministrul Educației a anunțat că în anul 2022 numărul absolvenților înscriși la Bacalaureat „este cel mai mic din istoria postdecembristă a României.” Peste 40.000 de elevi nu s-au înscris pentru a susține bacalaureatul anul acesta. Mai mult de un sfert din totalul celor care termină liceul.

O radiografie mai atentă ne prezintă o realitate absolut dramatică. „În anul 2008 aveam 225.000 de elevi înscriși la Bacalaureat. Anul acesta, avem doar 126.000. Și vorbesc și de promoția curentă, și de promoțiile anterioare. Până în anul 2012, am avut constant peste 200.000 înscriși la Bacalaureat. Anul trecut am avut 133.000, iar acum doi ani, am avut 155.000” sunt cuvintele doctorului Cîmpeanu.

În ultimii 30 de ani România a pierdut jumătate din tânăra generație. Asta doar în ce privește numărul absolvenților de liceu. În realitate pierderile sunt mult mai mari. Dacă înainte de 2010 rata de promovabilitate a Bacalaureatului era de peste 80%, în ultimul deceniu într-un singur an a trecut de 70%.

Aproape 90.000 de tineri vor putea accesa o instituție de învățământ superior. Practic aceasta este resursa din care România încearcă să-și pregătească personalul înalt calificat. Și aici cifrele trebuie amendate și reformulat conceptul de „înaltă calificare”.

Bacalaureatul a fost considerat un examen al maturității. Poate și pentru că este susținut la atingerea majoratului. În trecut provoca drame, astăzi nici interes nu stârnește. Promovabilitatea calculată din totalul celor înscriși este modul nostru de a cosmetiza situația. Altfel, procentul celor care termină liceul și promovează „examenul maturității” scade grav sub 50%.

„Abordări moderne” în școli medievale

Suntem într-o etapă în România când încercăm să îmbunătățim întregul cadru pentru școli, să venim cu abordări mai moderne, mai actuale”, a spus președintele Iohannis în declarațiile de presă făcute după vizita pe care a efectuat-o la o școală din Buzău.

Tândală are un vocabular limitat, iar „abordarea” pare să fie vedeta lui. „Legile securității” au avut „anumite abordări”, iar acum „cadrul pentru școli” are și el parte tot de „abordări”. Mare lehamite și plictiseală la Cotroceni.

Iohannis, vorbind cu spatele la copii, total dezinteresați de plăvanul din fața lor, este imaginea României actuale. Aristocrația elitelor contemporane este total decuplată de popor. Groful de la Cotroceni a intenționat să pară uman și a sfârșit prin a demonstra, iarăși, că o statuie are mai multă căldură și transmite mai multă emoție.

Altfel, Iohannis chiar are dreptate, școala trebuie să păstreze un ritm al modernizării care să o ancoreze realist în prezent și, mai ales, să pregătească tinerii pentru viitor. Școala trebuie, însă, să păstreze contact permanent cu societatea și stadiul dezvoltării comunității în care activează.

România încă mai are cel puțin 800 de școli cu WC-uri în curte. Peste 16% din unitățile de învățământ nu au apă curentă, iar 43% nu sunt racordate la canalizare. Adevărate focare de infecție și amenințări la adresa sănătății elevilor. Digitalizarea în contextul unor dotări medievale pare mai mult o insultă decât bune intenții. „Abordări”, însă, există.

Sorin Cîmpeanu a anunțat un ordin de ministru cu modificările pe care intenționează să le aducă învățământului. Fără medii intermediare, fără trimestre sau semestre, dar cu module și, mai ales, fără teze. În general, cam fără nimic. Fiecare școală și profesor vor avea autonomie „în evaluarea ritmică” a elevilor. Catalogul va fi exclusiv electronic. Doar că, în cele din urmă, trebuie tipărit și arhivat.

Modernizarea școlii, un fel de pod peste Siret

Este dificil să polemizăm cu gardianul plagiatorilor, profesorul Cîmpeanu. Dacă el spune că trebuie eliminate stresul notelor și competitivitatea, cum să-l contrazicem? Ce argumente să aducem în susținerea unui învățământ mai exigent și mai responsabil?

România e plină de universități particulare care acordă diplome în schimbul unor sume de bani. Acolo nu contează notele sau competențele și aptitudinile. Aristocrația elitelor contemporane are nevoie să salveze aparențele. Cel puțin până la formalizarea dictaturii.

Sorin Cîmpeanu, promovând „învățământul bazat pe competențe și aptitudini”, este echivalentul lui Putin vorbind despre drepturile omului și democrație. Un oportunist fără scrupule, un suspect de plagiat, un traseist politic este cel care astăzi ne propune reformarea sistemului de educație al tinerilor.

Școala românească este politizată, înecată în corupție, cu educatori la fel de bine pregătiți pe cât sunt de plătiți. Indisciplina elevilor și incompetența sau indiferența profesorilor sunt probleme grave cu care se confruntă sistemul nostru de învățământ.

Violența din școli, proasta educație a multor elevi, lipsa de respect față de dascăli (uneori cultivată chiar de părinți) au mai mare potențial de deturnare a noii generații decât tezele sau competiția notelor. Școala românească este în flăcări, iar responsabilii toarnă zilnic gaz. Desele modificări ale cadrului normativ, incertitudinea și lipsa de predictibilitate provoacă mai mult stres decât notele sau tezele.

Problemele învățământului românesc sunt mult mai profunde, acute și urgente.

Aristocrația elitelor contemporane este formată din indivizi inculți, lipsiți de educație și bun simț. Majoritatea liderilor actuali și-au cosmetizat CV-ul cu diplome controversate. Asta nu-i împiedică să se asocieze cu Educația.

Chiar dacă prezența lui Ciolacu în curtea unei școli, de Ziua Învățătorului, este un afront adus lui Gheorghe Lazăr, melteanul tot în față iese, ca păduchele. Marcel este exact opusul exemplului pe care un dascăl l-ar propune elevilor pentru a le motiva nevoia de studiu.

Cum e turcul și pistolul

Școala românească este „modernă și actuală”. Seamănă perfect cu societatea în care trăim. Avem o Educație care împrumută chipul și asemănarea liderilor noștri.

Școala noastră este lipsită de efervescență, este tot mai fadă și anostă. Un Iohannis sastisit vorbind despre performanțele unui Guvern care ne-a aruncat în dezastru.

Educația tinerilor în România este un amestec de întâmplare, incompetență și amatorism. Un fel de premier plantat doar pentru că altul mai obedient nu era în zonă.

Învățământul românesc își caută mereu soluții prin care diploma să nu mai fie rezultatul cunoștințelor, ci al „competențelor și aptitudinilor”. La fel cum doctorii Ciucă, Bode sau Cîmpeanu își ascund tezele de doctorat în baza „competențelor și aptitudinilor” pe care le dețin.

Învățământul românesc produce mai mulți incompetenți decât în oricare altă țară din UE. Avem însă cei mai mulți politicieni, demnitari și generali cu diplomă de doctor. Ne doboară incultura și analfabetismul, dar avem mai mulți doctori decât medici.

Ne reformăm zilnic încât am modificat schimbarea la 360 de grade. Practic ne învârtim în jurul cozii cu talentul și pasiunea celui care nu are niciun chef să muncească.

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Blog at WordPress.com.

Exit mobile version