E jale mare, a căzut un pod. Deși fiecare nouă nenorocire, care se abate peste România, este privită cu tot mai multă indulgență. După câte spitale au ars în pandemie prăbușirea unui pod e la fel de banală cum a devenit creșterea zilnică a prețurilor la carburant. Doar că sunt amenințate procentele electorale și atunci chiar e jale.
A căzut un pod! Și ce atâta agitație? Repede, trimite Ciucă Armata. Din reflex s-a oferit voluntar să ajute el, cu Armata lui. Aia de care își aduce aminte doar în situații de criză sau când toate celelalte autorități ridică neputincioase din umeri.
Un „regim de urgență”… molcom
„Nicolae-Ionel Ciucă, a dispus ca MApN, începând de astăzi, să înceapă deja lucrările pentru a găsi o soluție în zona afectată de surparea podului peste râul Siret (…) a cerut tragerea la răspundere a tuturor celor responsabili, vinovați de această situație (…) pentru ca atât cetățenii din zona afectată, cât și cei care tranzitează această zonă cu diverse activități să nu fie afectați, astfel încât, MApN chiar începând de astăzi, așa cum am spus, va lucra în regim de urgență pentru a restabili transportul pe această zonă”, aflăm din intervenția purtătorului de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru referitoare la podul din apropierea localității Luțca.
Meticulos Cărbunaru. ,„Poartă” cuvintele premierului ad litteram. Atât de dezlânat este transmis mesajul încât nu avem dubii, doar Ciucă putea să-l emită.
Dacă nu „cerea” Ciucă, scăpau vinovații de „tragere la răspundere”? Către cine e trimis mesajul „premierul a cerut”? Procuraturii ? Nu e clar. Vinovații politici oricum nu vor răspunde.
De ce lucrează MApN „pentru a restabili transportul în zonă”? Ministerul Transporturilor, CNAIR, administrația județului, ISU și toate celelalte autorități, locale sau centrale, ce fac?

Ce înțelege Ciucă prin „regim de urgență”? După 48 de ore am aflat doar că printre victime au fost și câteva oi. Și s-au deplasat câțiva militari în zonă. Cât să se minuneze de lucrările de artă aruncate peste râurile noastre.
Ciucă, un Băsescu mai neinstruit
Probabil e o neînțelegere. Grindeanu s-ar fi gândit să restabilească „transportul”, dar nu șeful Armatei. Premierul e doctor în științe militare. În mod cert a intenționat să solicite Armatei soluții pentru redeschiderea traficului rutier și/ sau pietonal pe comunicația terestră. Oricum Grindeanu e plecat la un Summit al „sefilor de stat si de guvern”. Așa că l-a însărcinat pe Ciucă să se ocupe de nimicuri.
Chiar și așa, e puțin probabil să fi fost atât de inconștient Ciucă. Poate dacă a fumat de la Dîncu. Cu ce să intervină Armata? În afară de fotografii, un eventual pod de flori și o plimbare cu barca, ce ar putea să facă?
Unitățile de geniu nu au echipamente, materiale și tehnică modernă pentru amenajarea trecerilor peste obstacole. Până și nimicul pare generos pe lângă ce dotări au geniștii români. Prezumtivele soluții tehnice sunt atât de vechi și ruginite încât podul prăbușit oferă mai multă siguranță. Ultima încercare de achiziție a unor poduri modulare datează din anul 2006 și a ajuns la DNA.
Ciucă nu s-a coborât până la nivelul forțelor de sprijin. Reziliența, digitalizarea și „postura de descurajare” sunt armele cu care sperie inamicul. Mai adaugă, pe hârtie, niște rachete, avioane sau corvete și am înfrânt înainte să înceapă „operația specială”.
În cei peste 8 ani, de când decide discreționar, Ciucă nu a făcut decât să distrugă arma geniu. Din neștiință, ignoranță sau inconștiență. Doctorul Ciucă nu a înțeles cuvintele generalului Omar Bradley „amatorii discută despre tactică, profesioniștii despre logistică”. Sau le-a considerat insultătoare. N-a înțeles nici că logistica înseamnă mai mult decât izmene și cartușe, transport sau aprovizionare, deși nici așa ceva nu avem.
În Armata lui Ciucă fiecare unitate pare desprinsă dintr-un alt film. Tehnica, echipamentele și materialele, care și-au trăit anii de glorie în perioada Primăverii de la Praga, sunt singurele certitudini pe care le avem. Restul? Povești sau proiecte îndrăznețe. Cu foarte puține excepții niciuna din achizițiile ultimilor 7 ani nu a condus la realizarea unei capabilități reale.
„Venea o moară pe Siret”
Deși ar trebui să știe că dotarea trupelor de geniu este deplorabilă, Ciucă are exact reacția pe care a avut-o Băsescu în anul 2005. Când a căzut un pod peste râul Buzău, la intrarea în comuna Mărăcineni, Băsescu a ordonat Armatei să intervină. Ciucă a cerut MApN să „demareze lucrări pentru a găsi o soluție”. Poate cere și un studiu de fezabilitate, finanțat prin PNRR sau Anghel Saligny.
Diferența dintre cei doi este că Băsescu s-a deplasat personal în zona podului avariat, iar Ciucă transmite niște aberații prin purtătorul de cuvânt. Băsescu n-ar fi fost vinovat pentru lipsa mijloacelor de intervenție ale subunităților de geniu. Ciucă este personaj decizional de peste 8 ani la vârful Armatei și era obligat să se asigure că Oștirea este capabilă să-și îndeplinească toate misiunile.
Băsescu a cerut o soluție de restabilire urgentă a circulației. În 48 de ore mașinile și pietonii traversau în siguranță cursul de apă. Urgența, în cazul lui Ciucă, Ciolacu și acoliții lor, este despre cum pot șterge urmele corupției pesediste. Va curge ceva apă pe Siret până vor reuși să circule localnicii prin punctul de trecere de la Luțca.
Le trece prin cap chiar să distrugă podul. Este soluția prin care se îngroapă dovezile. Aruncăm totul în aer! Dacă vine viitura și se proptește de materialul prăbușit în apă? Doar că există soluții tehnice avansate mult mai rapide și mai puțin barbare. Cine își asumă avizele pentru lucrări de distrugere care pot avea un puternic impact ecologic? Aiurea! Pe cine interesează mediul înconjurător în România?
A căzut un pod. Și Ciucă, pe gânduri. Cei din jur încearcă să-l scoată din starea confuză în care se scufundă. Nici astăzi, la două zile de la catastrofă, nu le este clar ce dorește premierul. Restabilirea transportului „pe” sau „peste” Siret? „A restabili transportul pe această zonă” e atât de generic încât nici elicopterele nu sunt scoase din calcul. Sau un funicular. Transport să fie.
Ziua în care am realizat că nu avem nimic!
Geniștii români sunt dotați la nivelul anilor 70-80. Nimic, absolut nimic nu s-a achiziționat pentru subunitățile de geniu. Armata NATO a României nu este în stare să execute, decât sporadic și limitat, sprijin de geniu.
Echipamentul pentru realizarea trecerilor peste cursurile de apă este fabricat în urmă cu peste o jumătate de secol. Întreaga dotare a subunităților de treceri pare desprinsă dintr-un film realizat în perioada de început a construcției Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Singura specialitate a armei geniu care își îndeplinește rezonabil sarcinile este mascarea prin inducere în eroare. Cel puțin pentru tehnica și cazărmile din provincie. Atât de vechi și distruse sunt încât arată ca fiind deja trecute prin război.
Deși există conceptul de „geniu luptă”, militarii noștri nu au absolut nimic cu care să poată desfășura misiuni specifice în sprijinul unităților luptătoare. Toate sarcinile pot fi executate exclusiv în afara contactului cu inamicul, pe timp de zi și, eventual, în lipsa fenomenelor meteo extreme.
Geniștii români sunt subunitățile cel mai prost înzestrate din Europa, nu doar din NATO. În comparație cu noi până și San Marino are echipamente sau utilaje mai performante. Bine, îi obligă și relieful. „Noi suntem NATO”, nu ne mai obligă nimeni.
Arc peste Carpați
A căzut un pod. A reacționat premierul. A ordonat și imediat în zonă au fost trimiși, urgent chiar, militarii din Bg.10 Ge. Brăila și Bg.15 Mc. Iași. Brigada de la Iași este o unitate simbol a Armatei. Tot un fel de pod. Peste Carpați. Prilej de împuterniciri în „cascadă” pentru oamenii binomului Ciucă-Petrescu.
Gl.bg. Daniel Pop a fost coleg de promoție cu gl. Daniel Petrescu și locțiitor al comandantului Brigăzii multinaționale/ Bg. MNSE Craiova. În anul 2019 a fost numit comandant al Bg.15 Mc. Iași. În urmă cu câteva săptămâni a fost împuternicit la comanda Universității Naționale de Apărare. Paznic peste fabrica de doctorate mai exact. În acte este încă titularul funcție de comandant al Bg. 15 Mc. Iași.
Col. Claudiu Tamaș a fost șef Operații și Instrucție la Bg. MNSE Craiova când comandant era… gl. Petrescu. Tamaș este celebru pentru modul în care a modificat fotografiile în care Petrescu apărea cu ținuta neregulamentară la un exercițiu în zona Râureni. Pur și simplu l-a dezbrăcat, în Photoshop, de tricoul alb care ieșea obraznic de sub ținuta de instrucție.
În prezent col. Tamaș este locțiitor al comandantului Bg. MNSE Craiova, dar… a fost împuternicit și comandant al Bg. 15 Mc. Iași. La mai mare!
Metaforele cazone sunt de un sentimentalism sfâșietor. Poduri peste țară, treceri peste formalități, variante ocolitoare ale cadrului normativ, drum deschis către cariere promițătoare.
În România, condusă de Iohannis și Ciucă, avioanele, care ar trebui să ne apere, cad doborâte de obediență și servilism. Podurile se năruiesc sub greutatea corupției. Nivelul de trai, puterea de cumpărare, valoarea monedei naționale, încrederea și speranța, toate se prăbușesc. Guvernul rămâne neclintit și contribuie înflăcărat la ridicarea… prețurilor, inflației, datoriei publice, disperării și sărăciei.
A căzut un pod! Ce-i atâta gălăgie? O națiune întreagă este căzută în genunchi și nu dă semne că și-ar dori să se ridice.
“Cică, într-o zi, peste un râu, se construiește un pod. Vine Gheorghe cu bicicleta în mare viteză, se apropie de capătul podului și, când vede podul în față, pune o frână hotărâtă și zgomotoasă și zice înciudat:
– Or făcut pod!
Reușește să oprească până la el, se dă jos de pe bicicletă, coboară pe lângă pod în apă, traversează pe malul celălalt cu bicicleta deasupra capului și apa până la gât, apoi se întinde mulțumit la soare.
Vine și Vasile spre râu, cu calul, în galop. Când vede podul, trage de-a dreptul inconștient de hățuri ca să oprească armăsarul și remarcă și el:
– Or făcut pod!
Ca și Gheorghe, se dă jos de pe cal, coboară în apă și se chinuiesc să traverseze râul, apoi, când reușește, se tolănește lângă Gheorghe pe iarbă.
Vine și Ion cu camionul. Nu încetinește deloc, intră senin cu camionul pe pod, podul se rupe și Ion moare…
Vasile se uită lung la Gheorghe, țâțâie nemulțumit și spune, mai mult pentru el:
– Apăi, Ion chiar n-o văzut c-or făcut pod?”
Nota 10 pentru articol și 10+ pentru comentariu.