Generația care va stinge lumina

Generația care va stinge lumina nu este interesată de prezent. Se pare că nici politicienii noștri de viitorul ei. Încă o generație sacrificată. De data asta împreună cu viitorul României.

România n-a învățat niciodată din propriile greșeli, dar importă permanent eșecurile altora. Ne sufocă atât de tare crizele momentului încât nu reușim să privim dincolo de următorii 2-3 ani. Ce se va întâmpla cu România anului 2030? Este anul în care majoritatea covârșitoare a celor aflați în funcții de decizie va fi formată din cei născuți în democrația post-decembristă.

„România analfabetă”, un succes prezidențial

România este patria speranțelor ucise în faza „studiului de fezabilitate”. La nivelul bunelor intenții „România Educată” avea potențialul unui proiect entuziasmant. A sfârșit prin a se transforma într-o altă mostră de populism și demagogie politică.

„România cultivată” este un proiect care… nu a existat. Deși președintele este fostul edil al primului oraș din România declarat Capitală Culturală a Europei.

Populația nu a refuzat niciodată educația și cultura. De cele mai multe ori ne-au lipsit mijloacele. Când le-am fi avut ne-am sabotat singuri, prin interminabile conflicte și orgolii. „Născut talent, ucis speranță” este sloganul oricărui purtător de bune intenții, în România.

Educația generațiilor viitoare nu este o prioritate pentru guvernanți și politicieni. Nu a fost niciodată în ultimii 32 de ani. Așa am ajuns ca la vârful statului să avem numai impostori, analfabeți și plagiatori. Generația care va stinge lumina s-a născut în zorii unei democrații care dispare încet, dar sigur.

Subcultura de la Ministerul Culturii

Câți români știu că ministrul culturii este Lucian Romașcanu? Individul care a propus sodomia ca mod de comunicare cu mass media. După episodul absolut scandalos a fost suspendat din funcția de purtător de cuvânt al PSD. Praf în ochi. Un an mai târziu a fost numit ministru al culturii. Buzoian, prieten de liceu și de partid cu Ciolacu, Lucică nu putea să rămână pe margine.

În condițiile unor grave crize de securitate Ministerul Apărării are doar doi secretari de stat, la fel de simbolici cum este și ministrul lor. Ministerul Culturii are trei secretari și trei subsecretari de stat. Cultura nu este o prioritate, demnitățile publice sunt.

Ce rezultate are Ministerul Culturii în ultimele șase luni? În general, ce realizări are în ultimii 32 de ani? În urmă cu două luni „soția unui senator PSD, fiica unui lider mason și inginerul metalurgist Cezar Preda” au fost numiți în conducerea filialelor Institutului Cultural Român din Budapesta, Londra și Paris.

Eu mă gândesc ca proiecte concrete tot ce înseamnă tineretul român care face cultura și face cultura secolului 21, modul în care prezintă, modul în care se reprezintă trebuie promovat și aici mă refer foarte mult la ce înseamnă adolescenții care își iau destinele de a promova cultura, de a face cultură în România, lucru care trebuie arătat și celorlalți, pentru că aici, și nu aș vrea să spun vorbe mari, dar, credeți-mă, cunosc bine viața politică românească din ultimii 20 de ani, suveranitatea noastră a României, este absolut importantă să o facem în domeniul culturii, pentru că, în altă parte, nu.” Încercați să intrați în păienjenișul gândurilor fostului PDL-ist și șef la salubritate în Buzău, Cezar Preda.

De la subcultura deviantă la incultură

Un cetățean analfabet și incult este visul oricărei dictaturi care simulează democrația. Cu cât nivelul de educație este mai scăzut, iar cel cultural mai sărăcăcios, cu atât mai mult succes au propaganda și manipularea.

Autoritățile promovează, prin campanii media cu care își cumpără obediența presei, „informarea doar din canale oficiale”. Când au fosta astfel de surse oneste sau corecte?

Educația și cultura au fost deturnate perfid de cei care se află la conducere în România de peste 32 de ani. Mereu alegem aceeași indivizi, care nu sunt capabili să lege două fraze din care să poți înțelege o idee. O facem pentru că nivelul educației și cel cultural scad în fiecare an.

Educația este un amestec de ipocrizie și demagogie, iar cultura un melanj de kitsch și manele. Nu există cultură  în absența publicului educat să o recepteze. O simfonie devine o simplă scârțâială, iar o pictură se limitează la un banal amestec de vopseluri în lipsa unei audiențe care să le declare artă. Un graffitti este artă până când un ignorant exclamă satisfăcut „ia uite, băăăă! ce tapet mi-am tras!

Tot mai agresiv tinerii se îndreaptă către subculturi deviante și pentru că se simt frustrați de tensiunea dintre obiectivele sociale și mijloacele disponibile pentru atingerea acestora. Un scop cultural major este, astăzi, succesul financiar și confortul material care este asociat cu acesta. Foarte puțini tineri au ca obiectiv personal dezvoltarea intelectuală și culturală. Majoritatea este concentrată doar pe satisfacții imediate și materiale.

Un semnal de alarmă pe care îl aude… nimeni

S-a pus, iarăși, batista pe țambal. Bode, un electrician ajuns milițian, se hlizește tâmp când este întrebat ce măsuri a dispus după nenorocirile de la SAGA. Măcar pentru nesimțirea cu care a râs ca prostul la o întrebare legitimă și tot trebuia demis. Frăția plagiatorilor are cultura solidarității de breaslă.

Imediat a fost organizată vizita lui Iohannis la un liceu din Buzău. Un eveniment care ar fi trebuit să distragă atenția de la SAGA și incompetența autorităților. Altfel, prea puțin și prea neutru s-a vorbit despre un subiect care tinde să devină tabu: drogurile!

SAGA a scos la iveală, însă, un munte de mizerii ascunse sub covorul declarațiilor politice. A tras un semnal de alarmă. Drogurile se distribuie generos prin licee și universități, printre adolescenți și tineri. Un flagel care nu poate fi ignorat, dar despre care se vorbește foarte puțin. Liceele și universitățile sunt o junglă în care se formează generația care va stinge lumina.

Nimeni nu recunoaște amploarea pe care a luat-o distribuția de droguri. Nimeni nu spune că în România nu există niciun centru specializat pentru tratamentul dependenței de droguri în rândul tinerilor.

Potrivit datelor oficiale avem mai puțin de 300 polițiști specializați în combaterea traficului de droguri. În condițiile în care, oficial, ar fi în jur de 1,5 milioane consumatori. În realitate numărul este mult mai mare, dar, iarăși, cui să-i pese?

Dintr-o gură de rai, într-„o linie și un pai”

Un festival cu peste 150.000 de participanți este un adevărat „teatru de operații” pentru traficanții de droguri. Iar SAGA este doar unul din zecile de festivaluri care se organizează anual în România. Nu a murit nimeni la celelalte festivaluri, dar distribuția de droguri este la fel de agresivă peste tot.

După ce am devenit liderul Europei la mall-uri, farmacii, sucursale bancare și case de jocuri/ pariuri suntem foarte aproape de a deține supremația și la festivaluri. Este modul prin care ne educăm generația care va stinge lumina. În interminabilul circ din țara care oferă câte o pâine bătrânilor, prin vouchere pentru alimente.

Festivalurile și evenimentele la care se adună mii de tineri sunt oportunități extraordinare pentru distribuitorii de droguri. Autoritățile știu asta și totuși nu se întâmplă nimic. Zilnic numărul celor care devin dependenți crește. Reacția celor responsabili este palidă spre inexistentă.

Asta este o problemă care ne amenință viitorul tinerilor, nu notele sau tezele. Generația care va stinge lumina schimbă competiția școlară cu una pentru subcultura deviantă și consumul de droguri.

Generația care se formează astăzi trăiește o dramă mai mare decât cea de la începutul anilor 90. Atunci exista speranță, entuziasm, proiecte și încredere. Astăzi, Partidul Unic și Securitatea extermină tot. România trece printr-un proces agresiv de deșertificare. Economic, social, cultural, educațional… se pârjolește tot.

Generația care va stinge lumina primește cultura de la SAGA și Neversea sau de la Untold și Electric Castle. Unii mai merg și la teatru, dar acolo e plictiseală mare, nu se distribuie droguri.

Un răspuns la „Generația care va stinge lumina”

  1. […] Ne plângem constant de „analfabetismul funcțional” al elevilor și ajungem să încurajăm analfabetismul clasic. Privim cu dezinterest cum se formează generația care va stinge lumina. […]

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: