Cei cărora le datorăm securitatea și prosperitatea națiunii

De peste 32 de ani avem aceeași indivizi și aceleași partide care determină cursul și ritmul vieții în România. Cei care reprezintă PSD, PNL și UDMR, împreună sau separat, s-au aflat permanent la conducere. Lângă ei, sau în eșalonul doi, s-au aflat personaje controversate, dar care au făcut din supraviețuirea în funcție artă.

De peste 32 de ani alegem aceleași partide, practic le asigurăm doar alternanța la guvernare. Oricum nu contează. Când se plictisesc renunță la aparențe și se „împreunează” fără scrupule, rețineri sau remușcări. În văzul tuturor, sfidând bunul simț și morala.

De peste 32 de ani PSD și PNL își transferă sau mențin în funcții aceeași indivizi. Performanța sau meritocrația nici măcar nu mai sunt aduse în discuție. Să mai spună cineva că nu sunt mărinimoși!

România versus Ungaria, simetrie în oglindă

Într-o seară de marți România era umilită de Muntenegru, la București. Din fericire a fost doar un meci de fotbal. La aceeași oră Ungaria învingea Anglia, cu 4-0, la Wolverhampton.

În mai puțin de două săptămâni, au fost două meciuri în care Ungaria a înscris de 5 ori, fără să primească gol, în poarta vicecampioanei Europei. Echipa din țara care a inventat fotbalul.

România a primit 5 goluri, fără să marcheze vreunul, de la naționala de fotbal a unui stat care are mai puțină populație decât două sectoare din București. Tot două partide, tot mai puțin de două săptămâni.

Pentru majoritatea românilor fotbalul și sportul, în general, nu mai prezintă importanță. La cum cade cerul pe noi ar fi culmea să ne mai preocupe activități frivole, cum ar fi exercițiul fizic sau competiția sportivă. Este de înțeles. Instinctul de supraviețuire ne impune să eliminăm eforturi prezumtiv inutile.

După 4 meciuri Ungaria este lidera unei grupe din care mai fac parte Anglia, Italia și Germania. România ocupă ultimul loc într-o grupă cu Bosnia, Finlanda și Muntengru.

Hagi, Nadia, Dracula

De ce ar fi informația importantă și cui îi pasă de prăbușirea unei ramuri sportive? Păi ce, e prima?

În anul 2000, la Olimpiada de la Sydney, România ocupa întreg podiumul la gimnastică, individual compus. Plus medalia de aur pentru echipa feminină de gimnastică. După 20 de ani, la Tokyo 2020, am avut o singură gimnastă la individual compus care a ocupat un onorant loc… 65.

În Statele Unite sau la Londra, la Paris sau în Brazilia nu-i știe nimeni pe Ciolacu și Ciucă. Cîțu ce mai are poze prin America și, probabil, sunt câțiva care au auzit de Iohannis. Bine, dar el a și călătorit mult, e cunoscut până în Egipt.

În schimb, două din cinci persoane vor exclama, când interferează cu un român: „Aaaa! Hagi, Nadia, Dracula!” (De unde concluzia că și Iohannis e cumva vedetă.)

România este cunoscută pentru sportivii ei și pentru legenda unui prinț care se hrănea cu sânge. Sportivi nu mai avem, dar un grof care se hrănește cu sângele poporului mai găsim.

Ei cu candidatul manciurian, noi cu cel unic

De aproape 10 ani fotbalul românesc este condus de Burleanu și Iorgulescu. Un „neica nimeni” și un fotbalist decent. Amândoi au fost realeși recent în funcție. Vor mai conduce cinci ani Federația/ FRF și Liga Profesionistă/ LPF.

Amândoi au fost candidați unici. Nimeni nu a încercat să intre în competiție cu ei. Toți cei din interiorul fotbalului se declară mulțumiți de performanțele celor doi, așa că n-a fost nevoie de alternativă.

După decenii în care am simțit „beneficiile” Partidului Unic, ale Securității și „alegerea” candidatului unic revenim încet, dar sigur, în același loc. Partidul Unic este rezolvat, Securitatea la fel. Ne obișnuim și cu candidatul unic.

La ultimele alegeri PSD a avut candidat unic. Bine, a mai fost unul, de formă, cât să simuleze democrația. De peste 32 de ani reinterpretăm democrația.

Ciolacu a fost alegerea a 95% din delegații la Congres. Conduce astăzi Camera Deputaților. Un „autodidact”, cu diploma de licență suspectă de fals, dar „educat la școala vieții”, legiferează pentru România.

Dottore Ciucă a fost candidat unic. PNL nu s-a mai încurcat. Un simulacru de democrație. Congresul PNL nu a fost despre „alegerea” președintelui. Aiurea! A fost o ședință formală pentru numirea lui Ciucă comandant și capo di tutti capi. Singur-singur, dar a adunat tot 95% din voturile valabil exprimate. A fost ziua în care PNL s-a reinventat, a devenit „Crucea de Piatră”.

Nimeni nu s-a considerat capabil să-i concureze pe cei doi. Concluzia este logică, Ciolacu și Ciucă sunt esența resursei umane din cele două partide. Definiția PSD și PNL sunt cei doi lideri. Șmecherie, borfășeală, impostură, plagiat, dezonoare, minciună și trădare. Unul îi cără pușca de vânătoare unui interlop, celălalt săruta mâna președintelui. După care se roteau.

Alegerea presupune alternativă. Candidatul unic este o insultă la adresa democrației.

Eternitatea s-a născut la S(t)at

Burleanu și Iorgulescu vor aduna cel puțin 15 ani la conducerea FRF și LPF. O perioadă în care înregistrăm tot mai multe recorduri negative.

Totuși, cei doi sunt abia la începutul carierei, dacă își propun să-l depășească pe Mugur Isărescu.

Guvernatorul BNR este în funcție din septembrie 1990. Practic întreaga istorie post-decembristă a instituției se confundă cu Isărescu. Foarte probabil va continua să fie în fruntea BNR până la trecerea către cele veșnice. După care desființăm Banca Centrală. Și așa România va fi franjuri atunci.

„Comandatul acțiunii”, secretar de stat în ministerul de interne, Raed Arafat, este de 30 de ani patronul spiritual și deținătorul exclusiv al drepturilor intelectuale peste Mânăstirea SMURD. Nimeni nu-l clintește indiferent cât de mult se prăbușește România sub noi. La fel, SMURD-ul se dizolvă fără Arafat.

Deputatul Denes Seres este de 30 de ani în Parlamentul României, dar suntem convinși că n-a auzit nimeni de el. Varujan Pambuccian, presedintele grupului parlamentar al minoritatilor este de 26 de ani deputat. Ion Stan de la PSD și Kelemen Hunor de la UDMR vor aduna și ei câte 24 de ani ca parlamentari.

Președinte al Consiliului Concureței este Bogdan Chirițoiu. Fost consilier al președintelui Băsescu, Chirițoiu se află în funcție din 2009. De peste 13 ani se îngrijește Bogdan de păstrarea unui mediu concurențial în România.

Nu s-ar spune că nu face o treabă bună. Deși pe anumite zone există monopol, iar comportamentul de cartel este evident în unele sectoare, Consiliul Concurenței nu a intervenit niciodată. Generos, a lăsat piața să se regleze prin pauperizarea consumatorilor. Statul e, însă, mulțumit. Încasează economiile poporului.

De la instituțiile financiare și serviciile secrete până la fotoliile parlamentare și sinecurile importante, peste tot s-au lipit de scaune, la conducere, indivizi indispensabili. Fără ei s-ar prăbuși echilibrul puterii în România.

Profesionismul impune perenitate

Sistemul național de apărare a rafinat veșnicia în funcții de conducere.

George Maior a condus SRI 9 ani. Eduard Hellvig a adunat deja 7 ani, dar nimeni nu-l clintește cu Iohannis la Cotroceni. Marcel Opriș a fost director STS în perioada 2005-2017. În același an a fost numit șef al SPP Lucian Pahonțu. A adunat deja 17 ani și nu se oprește.

Generalul Hăpău aniversează un deceniu în fruntea DGIA. A depășit cu un an vârsta legală până la care poate fi menținut în activitate, dar este… imposibil de înlocuit.

Nici adjuncții nu au avut mandate mai scurte. Generalul Coldea a ocupat 12 ani funcția de prim-adjunct al directorului SRI, iar generalul Silviu Predoiu 13 ani pe cea de adjunct al directorului SIE.

De 10 ani Direcția Financiar-Contabilă din MApN este condusă de gl.mr. Florin Jianu. Situația financiară precară a militarilor poartă astfel un nume. Din martie Jianu trebuia să fie pensionar. Legea? Pfui!

Aproape 10 ani a fost director, anterior numirii ca secretar de stat în MApN, Simona Cojocaru. Ascensiunea doamnei are la bază un concurs cu serioase suspiciuni de fraudă. Un examen pe care nu l-a promovat, dar al cărui rezultat a fost schimbat în urma unui râu de lacrimi.

De aproape 3 ani este blocat postul de director, soluția de rezervă pe care și-o păstrează „Simonette”. Subordonatul ei, FP Șerban Lungu, a depășit 20 de ani de când este director peste planificarea integrată a Apărării.

Sunt doar câteva exemple.

De peste 32 de ani tolerăm aceeași mizerie și corupție instituționalizate. Poate că cei menționați sunt niște profesioniști impecabili, fără ei țara s-ar dărăma. Ce ne facem, însă, că totul în jur se prăbușește, iar ei rămân neclintiți?

De peste 32 de ani conducerea este impecabilă, execuția este deplorabilă. Ce vină au partidele că noi suntem proști?

2 răspunsuri la „Cei cărora le datorăm securitatea și prosperitatea națiunii”

  1. Nu ar mai fi nimic de spus ! Aș fi plictisitor să tot repet că reforma Iliescu KGB este izvorul acestei stări de fapt. Puțini observă că „autoritățile statului” nu au obligații, ci drepturi; nu au răspunderi, ci garanții. Sperjurul nu e faptă penală și toți aleșii sau numiții jură tot felul de … „vorbe”: pe Biblie, pe Constituție, pe „așa să-mi ajute Dumnezeu!”, pe ….. Deocamdată ei nu sunt obligați să aștepte ajutorul lui Dumnezeu pentru că se ajută unii pe alții. Evident că seviciile, dacă sunt secrete, fac ce vor conform propriei „conștiințe” (adică a bunului lor plac). La drepturile pe care și le-au atribuit unii altora, ar fi păcat să se împiedice de un principiu de drept sau de o lege, valabilă doar pentru supușii „nesecreți” Dacă nu există pedepse și nu avem justiția capabilă să le aplice, ne plângem că Dumnezeu, Allah sau Zamolxe, nu au timp și de noi? Nici măcar noi nu știm ce vrem !?

  2. Lista poate continua cu președinții Consiliilor Județene și prefecții/ subprefecții Guvernului.
    Soluția?
    Prezența la vot: 99%
    Voturi nule: 99%.
    Oricum sunt aleși sub o formă sau alta, dar nu vor putea să se laude că au fost aleși de comunitate/ popor.
    Există un mare risc: să câștige UDMR alegerile.

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: