Subtilități semantice cu Edi de la SRI

A grăit Eduard Hellvig. Directorul SRI a avut o ieșire publică demnă de un discipol al celebrului Tândală de la Cotroceni. O diatribă lungă și întortocheată. O încercare sordidă de manipulare. Perdele de fum peste realități incontestabile. Ne-a dojenit părintește și ne-a oferit câteva mostre din cugetările care-l încearcă în lungile și obositoarele zile în care apără democrația.

Orice mediocru instalat într-un fotoliu important are senzația că primește instant din anvergura și competențele necesare postului. România este plină de nulități care și-au dorit o funcție de conducere pentru că aveau convingerea că pot moșteni și profesionalismul celor pe care, eventual, îi sabotau ca să le ocupe scaunul. De la plagiatorul Ciucă, instalat în fotoliul Brătienilor, până la un insignifiant adjunct sau locțiitor dintr-o instituție publică, exemplele sunt fără număr.

În multe situații sinecuristul, ajuns la un nivel superior de șlefuire a resorturilor care mișcă pârghiile puterii, primește funcții mult peste posibilitățile și aptitudinile sale. Înțelepciunea populară ne-a lăsat multe proverbe. „Nu poți să faci din resturi bici și să-l mai pui să și pocnească”. (În original „resturile” erau rezultatul unui proces fiziologic).

Din politician controversat în demagog versat

Eduard Hellvig este un arivist notoriu. Discipol al patronului Antenelor, Voiculescu de la Grivco. Locul de unde a plecat și ascensiunea șefului său. Și-a început cariera politică în Partidul Umanist. Înainte a fost consilierul ministrului de interne Dudu Ionescu de la PNȚCD.

În 2008 s-a descoperit liberal. A devenit un intim al lui Antonescu. Pe care l-a părăsit pentru cel care l-a trimis pe Crin în afara politicii, Werner de la Sibiu. A fost bursier și coordonator programe pentru Fundația Soros (mai multe detalii aici).

Eduard Hellvig este „membru” al grupului de la Sălaj, alături de Lucian Bode și Dacian Cioloș. Din ianuarie 2015 este directorul SRI. De două săptămâni îl încearcă neliniștile din cauza „pachetului de legi ale Securității”

Împrumutând aroganța discursului prezidențial, Edi de la SRI încearcă să ne spună cu câtă ardoare apără drepturile noastre. O intervenție publică produsă în laboratoarele SRI. Una care ar trebui să ne bage mințile în cap celor care nu pricepem că nu e treaba noastră ce fac ei cu țară.

„De peste două săptămâni, în spațiul public se discută despre un pachet de legi referitoare la securitatea națională (…) dezbaterea este centrată doar pe SRI, ceea ce sigur, poate da de gândit.”

Este FALS. Dezbaterea a fost permanent despre „pachetul de legi”. Șeful SRI se victimizează sperând în reacții de compasiune și susținere din partea populației. Și noi sperăm de zeci de ani ca SRI să facă și altceva decât sabotarea democrației.

Subtilitățile fățărniciei

„Structurile de informații trebuie să fie în serviciul cetățenilor prin tot ce întreprind, respectând legile țării, drepturile și libertățile civile.”

Patetică și jalnică manipulare. Constituția ne garantează „drepturi și libertăți fundamentale”. Drepturile civile derivă din constituțiile sau legile fiecărei țări, în timp ce drepturile omului sunt considerate universale pentru toate ființele umane.

Prin urmare, drepturile și libertățile civile le pot altera cum cred de cuviință cei de la putere. Cele fundamentale, însă, sunt garantate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. De ele era vorba cel mai mult în atacul din „pachetul de legi ale Securității”.

„Aducerea la zi a acestor legi nu este un obiectiv recent, ci unul care a fost ratat în ultimii 30 de ani. Singurele legi existente sunt cele adoptate la începutul anilor 90, iar forma lor permite constant interpretări neclare.”

Este adevărat!… și FALS în același timp. Legea 14 din 1992 privind organizarea și funcționarea SRI are 30 de ani, dar la un an după instalarea în funcție a lui Hellvig, Guvernul Cioloș, controlat de Iohannis, a amendat-o generos prin Ordonanță de Urgență nr. 6 din 11 martie 2016.

Discutăm despre democrație și așteptările cetățenilor? Atunci să amintim și separația puterilor în stat. Constituția interzice ordonanțele în domeniul legilor organice. SRI are o divizie întreagă care se ocupă de apărarea Legii Fundamentale. Să mai amintim de câte ori au încălcat Iohannis și Guvernul Constituția în ultimii doi ani? Nu toate legile sunt proaste, dar majoritatea sunt aplicate discreționar.

Apoi, Legea 415/ 2002 privind organizarea CSAT abia împlinește 20 de ani. De ce să o schimbe dacă Iohannis oricum nu o respectă? De câte ori i-a spus Eduard Hellvig președintelui că trebuie să prezinte, anual, raportul de activitate al CSAT în Parlament? În 7 ani Iohannis nu a înaintat niciunul.

Falsa problemă a constrângerilor legale

„SRI a solicitat constant instrumente legale care să ne permită să fim mai eficienți în combaterea amenințărilor cu care se confruntă România.”

Când a ieșit SRI să comunice transparent? Să explice cetățenilor, de grija cărora se zvârcolește, ce prevederi legale i-au împiedicat pe lucrătorii serviciilor să protejeze Patria. Contrabanda transfrontalieră, privatizările frauduloase, traficul de carne vie, dispariții misterioase ale copiilor, corupția din sectorul achizițiilor pentru apărare sunt doar vârful muntelui de gunoi pe care s-a urcat SRI și privește neutru peste țară.

Nu știa SRI despre „spionul rus din Parlament”? Dar despre vulnerabilitățile pe care le comportă un premier arestat pentru conducere sub influența alcoolului sau altul cu un doctorat furat, avea habar? Ce prevederi din actualele legi au împiedicat SRI să intervină? Știe Eduard Hellvig câte contracte dubioase de sponsorizare are col. Gheorghiță Vaccinatorul, actualul comandant al spitalului SRI? Multe din ele exact de la companiile care au umplut țara cu medicamente inutile.

De fiecare dată când o instituție sau un politician se află în dificultate invocă inconsistența sau incoerența legii. Este adevărat, legile nu sunt perfecte, dar nici cauza lipsei de profesionalism sau a dezastrului în care ne aflăm. Corupția, abuzul de putere, traficul de influență, grupurile de interese, ariviștii și oportuniștii din funcțiile de conducere, abia astea sunt problemele.

Să fim serioși! Când i-a încurcat legea să facă ceva împotriva poporului au schimbat-o peste noapte. Dacă trebuie să ofere perspectivă bunăstării sau siguranța zilei de mâine îi încurcă tehnica legislativă sau Constituția.

Securism sau … secăturism

În același discurs Eduard Hellvig ne explică ce înțelege el prin Securitate și Securism. Nu intrăm în detaliile lecției de semantică a directorului SRI, o puteți citi integral aici. Remarcăm doar câteva cuvinte despre „securism”.

„Securismul este procesul de intenție fără dovezi, manipularea adevărului și întreținerea unui conflict artificial între părți ale societății, între societate și instituțiile statului, între indivizi și societate.”

Este definiția care-l descrie pe Iohannis. De la instalarea în funcție și tot mai agresiv în ultima perioadă, președintele nu a făcut decât să dezbine națiunea. Să o împartă în Guvernul, Parlamentul și Armata lui versus restul țării. Întreaga definiție este un sumar al acțiunilor lui Iohannis în actualul mandat, dar și în cel precedent.

Definiția filologului din fruntea SRI trebuie introdusă în DEX. Deși un popor plin de imaginație, românul nu are, încă, în vocabular cuvântul „securism”. Avem destule sinonime: securist, secăturisim, sinecurisim.

Viclenie și ipocrizie…

… către final Eduard Hellvig are un puseu din ambele.

„În 2016, la un an de la preluarea mandatului, am spus ceva ce susțin și în prezent: cred că dincolo de celelalte prevederi, ar trebui stipulat în lege că funcția de Director a unei astfel de structuri de informații să fie limitată la maximum două mandate, pentru că prea multă putere poate dăuna democrației” spune… gura păcătosului.

Eduard Hellvig, directorul SRI, recunoaște că „prea multă putere poate dăuna democrației”. El oricum știe că finalul mandatului lui Iohannis este sfârșitul prezenței sale în fruntea SRI, așa că poate limita mandatele că oricum altul nu mai prinde.

Nicio funcție din România nu ar trebui limitată la două mandate.

Suntem oameni și prin natura noastră avem defecte și păcate, dar mai presus de orice avem instinct de conservare și supraviețuire. Al doilea mandat a fost întotdeauna cel în care titularul funcției își permite să facă aproape orice. Exemplele Băsescu și Iohannis ne-au irosit 20 de ani de viață.

Nu, numărul n-ar trebui limitat la două, ar trebui interzise două mandate consecutive. În toate funcțiile publice. De la președinte până la primarul de comună, de la parlamentari până la directorul SRI. Marota „continuității proiectelor” este falsă. Oricum nu contează. Imediat ce o persoană pleacă din funcție cel care vine îi anulează toate proiectele și îi distruge realizările. Din invidie, incompetență, vindicativ sau pur și simplu din prostie.

Niciun proiect local sau național n-ar trebui să fie al unui individ, proiectele sunt ale comunității care le generează. Interzicerea mandatelor consecutive și limitarea, fără excepție, a acestora la 4 ani ar produce cel mai obiectiv audit care se poate realiza într-o instituție publică: predarea-primirea funcției.

Arta conversației și tăcerea de aur

Ieșirea publică a lui Hellvig face ca zicala „cine se scuză se acuză” să capete o și mai mare greutate. Am înțeles că nu comentează sub nicio formă pachetul de legi. Din superstiție probabil. Dar nici nu l-a negat. Nici nu a precizat, așa cum a făcut SIE.

În procesul de evaluare, revizuire și actualizare a actelor normative din domeniul securității naționale, Serviciul a fost consultat de Departamentul Securității Naționale din Administrația Prezidențială și de Secretariatul General al Guvernului, proiectele postate fiind variante de lucru rezultate din aceste consultări, ce urmează a parcurge procesele legislative prevăzute de lege” a fost replica celor de la SIE. Asta ca să nu mai existe dubii asupra locului în care au fost elaborate proiectele de lege.

Niciuna din instituții nu a negat existența pachetului de legi. Niciuna nu a cerut scuze sau nu s-a delimitat clar de prevederile aberante din conținutul lor.

Într-unul din puținele sale interviuri Iohannis declara că „este o artă și a vorbi, fără să vorbim, greșim„. De aia e țara noastră în flăcări, avem un președinte mut.

Un răspuns la „Subtilități semantice cu Edi de la SRI”

  1. Ne-am învățat să vorbim mult pentru ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic! Când SRI poate face afaceri din care câștigă necontrolat sume uriașe cu care face afaceri și manipulare după voie, e clar că vorbim discuții. Cine să controleze un serviciu secret care poate șantaja sau mitui pe oricine? Cine poate confirma sau infirma acuzațiile aduse unui serviciu atât de secret?
    Soluția e una singură: Serviciul de informații culege informații și atât. Pentru afaceri avem afaceriști, pentru verificarea respectării legii și acuzarea posibililor vinovați avem parchete; pentru cântărirea imparțială probelor depuse de acuzatori și acuzați, urmată de aplicarea necondiționată a legii, avem justiție; pentru executarea obligațiilor asumate prin legi, de stat față de cetățeni, avem executiv (autorități centrale și locale)
    Dacă cineva a înțeles ce însemnă și la ce folosește separația puterilor în stat, îi va explica și domnului Helvig că serviciul român de informații e secret doar pentru culegerea de informații. Răspunde doar pentru corectitudinea informațiilor, nu pentru măsurile necesare. Nu ar trebui să poată face afaceri secrete sau alte activități pentru că e un serviciu public (e un soi de as în mâneca interesului public) Pentru folosirea informațiilor în interesul societății, ca și pentru respectarea regulilor în afaceri, justiție, administrație, adoptarea legislației, avem alte structuri mai puțin secrete care nu își fac datoria.
    Domnul Helvig are posibilitatea să ne informeze cine și din ce motiv crede SRI că nu își face datoria! Cât de nesimțit să fi să-i obligi pe toți cetățenii să-ți facă treaba pentru care ești plătit copios de ei? Nu contestă nimeni faptul că nu strică un ajutor, dar una e voluntarul și alții sunt sclavii sau slugile. Nici SRI nici justiția, nu au primit drepturi pentru a le folosi în propriul interes, ci pentru a-și putea face datoria.

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: