Corupția și oligarhii nu mai înspăimântă UE. Interesele imediate dictează chiar o instituționalizare a acestora. Foarte curând vom transforma UE într-un azil al eșecului reformelor.
România a privit cu multă încredere integrarea în UE. În afara unor cedări deliberate de independență și suveranitate nu am primit decât sancțiuni și interdicții.
Ce-i drept vinovată este și întreaga clasă politică românească. Poate UE ar fi avut ce să ne ofere, noi n-am știut să accesăm beneficiile. Totuși, de la exigența manifestată în cazul României până la lejeritatea cu care este evaluată Ucraina drumul e lung și plin de întrebări. Este adevărat, discursul politic impune anumite declarații conjuncturale. Unele, însă, coboară în derizoriu scara valorilor pe care este construită UE.
Slava Ukraini
În urmă cu câteva zile, vineri 17 iunie 2022, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a anunțat că instituția pe care o conduce recomandă ca Ucrainei să i se acorde statutul de țară candidată și perspectiva europeană, cu condiția să facă o serie de reforme.
Declarația a fost mai amplă și a făcut o trecere în revistă a succeselor pe care Kiev-ul le-a înregistrat în ultimele șase luni.
Ucraina a implementat deja circa 70% din acquis-ul european, iar reforma administrativă este un succes. Are o administrație solidă și un sistem democratic funcțional.
Ucraina are un deficit sub 2% din PIB și o datorie publică sub 50% din PIB, ceea ce arată că are o economie funcțională. Aflată de aproape 4 luni în război pentru apărarea democrației, Ucraina are o societate civilă puternică bazată pe un sistem electoral corect și liber.
În mod evident unii s-au declarat surprinși de optimismul și entuziasmul Ursulei von der Leyen. Se pare că războiul și atrocitățile accelerează reformele și asigură dezvoltare economică. Altfel nu se explică transformarea profundă și completă a Ucrainei. Corupția și oligarhii sunt o amintire din vremuri apuse. Astăzi democrația își face loc printre ruinele războiului.
Transparency International raportează, pentru Ucraina, un indice al corupției de 32 în anul 2021, superior celui din anul 2020. Locul 122 din 180 de țări evaluate. O singură țară europeană a avut un nivel al corupției superior Ucrainei anul trecut, Rusia. În UE cel mai scăzut indice l-a avut Bulgaria (42), urmată de România (45).
„Ucraina 2021: Criza continuă”
Dacă ar fi doar Transparency International ne-am putea declara sceptici asupra acurateței rezultatelor. Din păcate (sau nu) încă sunt disponibile online materiale și informații din anul 2021, despre situația antebelică a Ucrainei.
Un articol publicat de revista americană Forbes, la mijlocul lui octombrie 2021, sublinia că „la șapte ani după ce Rusia a anexat Crimeea și a creat o mișcare separatistă armată în Donbas (…) guvernul ucrainean și mediul de afaceri sunt covârșiți de probleme atât de profunde încât ar fi o minune dacă ar putea ieși vreodată din situația în care se află (...)
Rușii nu le fac viața ușoară. Nici președintele Biden. Administrația sa a renunțat la legăturile cu Ucraina, unde fiul președintelui, Hunter, a fost membru al consiliului de administrație la Burisma, o companie energetică investigată pentru corupție. Afacerea Burisma a făcut obiectul unei investigații a Senatului SUA, a numeroase articole de presă și a fost chiar subiectul unei cărți.” Despre implicarea SUA și a familiei Biden în Ucraina am mai scris, dar în mod evident adevărul este departe de suprafață.
În același material, publicat sub titlul Ucraina 2021: criza continuă, Forbes opinează că „cel mai mare dușman al ucrainenilor sunt ei înșiși, cei din guvern și aliații lor apropiați din zona afacerilor (…) Documentele din dosarul Pandora au afectat imaginea lui Zelensky și nu sunt un semn bun pentru Ucraina.”
„Ucraina este Arabia Saudită a corupției” afirma un analist menționat de publicația americană. Între timp, corupția și oligarhii sunt un vis urât pentru Ucraina. Au dispărut.
Un raport de audit exagerat
Articolul din Forbes venea la o lună după un audit al Curții de Conturi Europeană.
În septembrie 2021, într-un raport special se menționa că „marea corupție și capturarea statului sunt încă răspândite în Ucraina, în ciuda eforturilor Uniunii Europene”.
Eforturile UE în mai multe sectoare de activitate, de la mediul de afaceri concurențial până la sistemul judiciar și societatea civilă, sprijinul și măsurile puse în aplicare nu furnizau încă rezultatele așteptate.
UE era conștientă de legăturile dintre oligarhi, oficiali la nivel înalt, politicieni, sistemul judiciar și sectorul de stat. Cu toate acestea, nu reușea să articuleze (conform raportului) o strategie reală pentru combaterea marii corupții. Titlul raportului menționat este cât se poate de sugestiv „Reducerea marii corupții în Ucraina: mai multe inițiative ale UE, dar rezultate încă insuficiente”.
Sprijinul UE furniza rezultate mediocre. Combaterea structurilor și comportamentelor anticoncurențiale era concentrată doar pe guvernanța corporativă și pe alinierea legilor ucrainene la normele UE. Cu excepția granturilor pentru mass media independente și activiști, sprijinul UE nu se orienta suficient pe identificarea marilor corupți din sector public. Multe companii din Ucraina erau, încă, monopoluri sau oligopoluri corupte, iar UE ar fi trebuit să acționeze pentru a elimina obstacolele din calea concurenței libere și oneste. Corupția și oligarhii erau, potrivit raportului, una din principalele probleme ale Ucrainei.
Un sondaj privind climatul de afaceri din Ucraina, realizat în septembrie 2021 de Camera de Comerț Americană și Citi Ucraina, indica, într-un procent de 93%, reforma judiciară, statul de drept, justiția echitabilă și eradicarea corupției ca fiind prioritățile Guvernului Ucrainei pentru a se realiza creștere economică, îmbunătățirea climatului de afaceri și atragerea investițiilor străine directe.
Uitarea și indiferența, anticameră către UE
La începutul anului 2021 Zelensky a închis 3 canale TV. În august 2021 a interzis site-ul de știri al opoziției și a impus sancțiuni redactorului șef al acestuia. La o lună după începerea războiului a interzis partidele din opoziție și toate publicațiile care nu susțineau narațiunea Kievului. Concluzia publicației spaniole La Izquierda Diario din 21 martie 2022 era că: „decizia de a interzice și persecuta opoziția începe să pună la îndoială imaginea lui Zelensky inventată de mass-media”.
În decembrie 2021 OSCE era acuzată că tergiversează procedurile privind anchetarea crimelor comise de Ucraina în Donbas. În anul 2021 a avut loc o acțiune amplă de căutare a tuturor victimelor armatei ucrainene și ale milițiilor de extremă-dreapta aliate ale acestora, chiar sub supravegherea observatorilor OSCE. Peste o mie de victime ale atrocităților ucrainene erau descoperite în morminte fără nume. Investigațiile asupra gropilor comune și dovezile colectate cu privire la crimele de război ale Ucrainei din Donbass au fost deja transferate autorităților internaționale.
Peste toate acestea s-a așternut o tăcere complice.
Între timp, în mai puțin de șase luni, Statele Unite, Uniunea Europeană și mass media care le susțin au descoperit importanța strategică a Ucrainei. Sau au aflat că Rusia este un monstru care nu-și va opri niciodată acțiunile expansioniste. Așa că au schimbat notele discursului public. Asistăm astăzi la „chudova Ukrayina” (minunata Ucraina).
Informațiile din Forbes, Transparency International și Curtea de Conturi Europeană sunt câteva exemple despre cum evaluările sunt exagerate sau ignorate. Indiferent cum ar fi, transformarea Ucrainei, în mai puțin de șase luni, este un moment unic de magie. Sau poate doar un proces firesc de cosmetizare a adevărului. Corupția și oligarhii au dispărut.
Mulți, proști și tâmpiți
În general, părerea celor așezați în scaunele decizionale prin votul democratic este simplă: cei care i-au ales sunt un amestec de idioție și cretinătate. Adică, prostimea acordă încrederea votului și așteaptă în schimb insulte care ar umili și inteligența euglenei verzi.
O țară se transformă peste noapte doar pentru că așa cer interesele momentului. Ascundem gunoiul pentru că avem alte priorități. Negrul este alb și corupția garanție pentru democrație doar pentru că dușmanul de la Răsărit este mai periculos decât amenințarea de lângă granițe.
Așa am procedat și cu România. Am ales mereu „răul cel mai mic”. N-am avut niciodată o alternativă măcar rezonabilă. Doar un corupt mai puțin periculos sau un dictator mai uman.
Comunicarea Occidentului nu este propagandă. Ne desenează în cuvinte frumoase cum se transformă corupția și oligarhii într-un basm unde finalul este cu „fericiți până la adânci bătrâneți”.
În șase luni Ucraina a devenit prințesa răsfățată a Europei. Corupția și oligarhii sunt eradicați de efectele războiului ascuns sub „operația militară specială”.
Să nu le vină vreo idee să aplice tratamentul și în alte țări!
Fără justiție nu avem soluție ! O revoluție, indiferent din ce material e făcută, nu face decât să dărâme ce există pentru a ne sili să reconstruim. Din nefericire, ultima reformă a statului a fost concepută de KGB și agenții săi. Au aplicat punct cu punct doctrina Valev. Nu mi-e clar ce intenții aveau, dar „nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!”
România arată destul de bine, dar e croită pe vechiul sistem existent încă în țările rămase în urma civilizației: cu oligarhii noștri și săracii lor; maharajahi. baroni, boieri, mercenari cu tupeu, deserviți de un număr uriaș de supuși (sclavi, salariați, mercenari onești și săraci)
Au mituit o clică de mafioți din care au format armate cu drepturi absolute și fără obligații numite justiție, executiv și legislativ. Fără respectarea principiilor legate de supremația legii, ne putem plânge unul altuia la nesfârșit!