Răsturnarea regimului comunist ne-a lăsat și celebrul „Mircea fă-te că lucrezi!”. Un actor ajuns ministru împreună cu un poet transformat în guru gastronomic au fost la originea esenței metamorfozei noastre post-revoluționare. „Mircea fă-te că lucrezi!” este despre cum imaginea publică devine importantă pentru ipocrizia și demagogia politicianului. Esență de nimic.
În România timpul curge inutil. De la origini și până astăzi n-am făcut decât să ne învârtim în jurul cozii. În țara lui „Mircea fă-te că lucrezi!” împachetăm „nimicul” în promisiuni și jurăminte.
Încremeniți în proiect
Caragiale a sintetizat perfect societatea românească în ansamblul ei și a lăsat analize politice care demonstrează incapacitatea noastră de a progresa. Aflat în exil voluntar la Berlin, urmare a unor scandaluri în care fusese învinuit de plagiat, publică articolul „1907 Din primăvară până’n toamnă”.
„Partidele politice, în înțelesul european al cuvântului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noi de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în România. Cele două așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sunt, în realitate decât două mari facțiuni, având fiecare, nu partizani, ci clientelă.
A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală — de la prefecți și secretari generali de ministere, până la cel din urmă agent de poliție și până la moașa de mahala — se înlocuiește,… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rând din trei în trei ani, ba și mai des uneori.”
În octombrie „aniversăm” 115 ani de la apariția articolului, iar în România nu s-a schimbat nimic.
Democrație și destin
Rămânem consecvenți și ne supunem destinului pe care îl acceptăm resemnați fără să ne treacă prin cap să-l provocăm. Democrația originală din spațiul carpato-danubiano-pontic a cunoscut valențe și extreme, dar esența a rămas aceeași.
Miorița, balada noastră populară, este definitorie pentru poporul român. Încântă prin fluența și ritmul poveștii. Impresionează prin mesajul pe care-l transmite. Democrație și resemnare.
În urma unui referendum local, într-un grup de trei ciobani, doi decid să-l elimine fizic pe al treilea. Până și inutila Curte Constituțională ne-ar spune că se atinge astfel 66% din voința electoratului. Abominabila faptă este expresia voinței majorității. Nici măcar nu este clar dacă se urmărește însușirea averii celui eliminat. Probabil în discuție sunt doar invidia și malițiozitatea.
Deși informat despre intențiile agresive ale amicilor conjuncturali, baciul moldovan este perfect resemnat. Nu manifestă instinct de supraviețuire, revoltă sau indignare. Dimpotrivă, mizează pe mai departe pe bunăvoința agresorilor pentru o înmormântare decentă. Dacă ar fi avut Facebook și-ar fi programat schimbarea status-ului așa îi revine mioriței responsabilitatea comunicării tragicului eveniment.
De sute de ani poporul român trăiește drama baciului moldovan. Știe cel așteaptă, dar este împăcat cu soarta. Nu protestează și nu ripostează. Mai mult, ajunge să-și venereze călăii. Deseori le sărută mâinile doar pentru că întâmplare îi scoate în cale.
Primarul mai rezistent ca podul
În urmă cu două săptămâni s-a prăbușit un pod în care s-au investit opt milioane de lei. Atât de mult a ajuns să coste polistirenul cu care a fost consolidat.
De data asta ciobănașul a scăpat, dar au murit mioarele. Să mai spună cineva că nu suntem capabili să reinterpretăm până și baladele populare.
Podul a fost „reabilitat” cu fondurile Consiliului Județean, dar firma care a executat lucrările este din anturajul primarului comunei Sagna, de care aparține satul Luțca. Fost PNL, ALDE și PDL, în prezent la PSD, Gheorghe Iacob se află în funcție din anul 1996.
În septembrie 2021 oferea un interviu prin care se declara foarte încântat de întreaga sa activitate. Sublinia chiar că are încredere în promisiunea Consiliului Județean pentru finalizarea lucrărilor la podul de la Luțca. Ei l-au terminat, ce le-a trebuit sătenilor să-l și folosească?
Premierul a cerut măsuri urgente pentru „restabilirea transportului în zonă”. Așa cum am intuit „urgența” este o noțiune care comportă nuanțe originale pentru doctorul Ciucă. Când și-a onorat vreo promisiune? „Bine, ce-i aia onoare?! hehehe, mai glumim și noi!” ar spune Nicușor. Generalul este un personaj hazliu, caraghios de șugubăț
Au fost trimiși militarii, s-au minunat de improvizațiile de la fața locului după care problema transportului prin zonă s-a rezolvat. Sătenii au voie să utilizeze cu încredere variantele ocolitoare. Profitând de ocazie operatorii de transport au dublat prețul biletelor, deși rutele au rămas neschimbate. Este adevărat, a crescut și prețul carburanților. Am ajuns să filmăm tragedia unui om care se îneacă, mare lucru să exploatăm disperarea celor care au nevoie de transport.
Famiglia are clone în fiecare sat
La nord de Luțca, mai puțin de 10km în amonte, se află un punct de trecere similar soluției pe care o propunea Armata. Încă din anii 90 legătura dintre satele Adjudeni, comuna Tămășeni, și Rotunda, comuna Doljești, situate de o parte și de alta a râului Siret, se face pe poduri din pontoane. Alternativa fiind un ocol de 20 de kilometri.
Afaceri de familie dezvoltate cu complicitatea autorităților. Un pod a fost gestionat de familia Ghiuzan, iar celălalt continuă să fie exploatat de familia Fechita. Primul „a fost” pentru că în prezent este demontat, în urma unei decizii emisă de Judecătoria Roman, în urmă cu 2 ani.
Ambele poduri au fost realizate din pontoane… militare. Cum ajunge materialul Armatei în proprietatea privată a unor localnici este greu de estimat. Procuratura oricum nu are timp de investigat corupția din Armată.
Ciucă, Guvernul și Armata au abandonat ideea unei soluții de traversare a Siretului la Luțca. Să se descurce fiecare cum poate. Până la urmă este vorba „decât” de niște sate din Moldova. Nu este despre Plenița sau vreun sat de prin Oltenia.
Timpul va fi mereu panaceul oricărei crize. Important este să ne depărtăm cât mai mult de momentul evenimentului. Se mai liniștește mass media, iar localnicii încep să se împace cu situația. „Mircea fă-te că lucrezi!” ajunge să fie deviza Guvernului Ciucă.
Guvernul „Mircea fă-te că lucrezi!”
De la situația economică generală până la „pachețelele de primăvară” oferite populației Guvernul Ciucă exersează zilnic ideea nimicul din „Mircea fă-te că lucrezi”!
Explozia prețurilor și inflația au scăzut puterea de cumpărare a majorității românilor? Păi, nu ne facem noi că-i ajutăm?! Imediat le spunem că-și pot amâna ratele la bancă. Peste 9-12 luni situația va fi și mai complicată, dar să se descurce cum pot. Mai contează că se vor trezi cu rate mult mai mari când vor plăti dobândă la dobândă? Să se resemneze cu situația, că doar asta fac de sute de ani.
Crește constant prețul carburanților? Aplicăm imediat metoda „Mircea fă-te că lucrezi!”. Dimineața PNL dă vina pe ministrul de finanțe PSD. La prânz iese PSD și dă vina pe ministrul energiei de la PNL. Seara ies de mânuță Ciucă și Ciolacu și ne spun că tare mult și-ar dori să facă ceva, dar nu se poate. Nu-i lasă Comisia Europeană. „Bau!” atât trebuie să șoptească Ursula și cei doi și-au udat pantalonașii.
România se împrumută cu viteza de „1000 euro/ secundă” la o dobândă mai mare decât Rusia? Suntem o economie exclusiv bazată pe consum? Din șlagărul „Mircea fă-te că lucrezi!” facem Imn Național și prostim, iarăși, poporul să ne voteze. Conferințe de presă, dezbateri și soluții lansate prin mass media obediente, zvonuri și sânge pe pereți. Să vadă vulgul ce preocupat este Guvernul.
În realitate Guvernul Ciucă nu are bani nici pentru funie și săpun să ofere populației. Abia dacă a adunat pentru inutilele pastile cu iod.
Mai bine cumpăra cianură. Așa, ne oferă varianta suicidului dacă achităm contravaloarea materialelor necesare. Stăm și privim indiferenți cum Ciucă și Ciolacu ne scufundă în sărăcie, dar suntem fermecați de baladele Guvernului..
A venit Vacanța! Gata, am scăpat de griji! De la Caragiale la Miorița și retur, poporul român trăiește fericirea lui „Mircea fă-te că lucrezi!” cu o seninătate dezarmantă.