Mulțumim, domnule Ciucă!

Dacă Ciucă n-ar fi existat, în mod clar trebuia inventat. Nimic paradoxal în impactul pe care un despot îl poate avea în resuscitarea națiunii.

România a avut multe personaje dubioase în ultimele trei decenii. Niciunul însă nu atinge nivelul la care a coborât „Ciucă al nostru”. Până la urmă este și corect să ni-l asumăm. La fel cum Dinu Păturică sau Tănase Scatiu sunt personaje emblematice ale neamului românesc așa se va întâmpla și cu „Ciucă al nostru”. Triumviratul caracterelor mărunte.

Dacă nu s-a întâmplat cu siguranță foarte curând „ciucă” va intra în limbajul comun. „N-ai onoare dom ‘le! Ești o ciucă de om!” și „indiferent cât te străduiești nu depășești nivelul de ciucă” sau „doctoratul tău n-are valoare, e o ciucă” vor deveni admonestări uzuale.

„Curtea” din Grădina Domnului Ciucă

În data de 29 aprilie 2022 la Curtea de Apel București se înregistrează două dosare.

În primul (2826/2/2022) Nicolae Ionel Ciucă solicita anularea adreselor emise în vederea verificării tezei de doctorat plagiate. În al doilea (2836/2/2022) Abdel Moumene Melissa cerea anularea deciziei de returnare emisă de Direcția pentru imigrări a Municipiului București.

Nimic extraordinar. Ciucă nu dorește să-i evalueze autoritatea competentă lucrarea de doctorat. Doar știe că-i mai plagiată decât a evaluat Emilia Șercan.

Atrage atenția, însă, superficialitatea Instanței. Nu în ce privește soluționarea cererilor unde decizia e o… ciucă. Comunicarea oficială e problema. De ce ar fi reclamant Abdel Moumene Melissa, iar Direcția pentru imigrări pârât în dosarul cetățeanului Ciucă? În mod cert este o eroare!

Dottore Ciucă obținuse anterior suspendarea executării deciziilor de verificare a tezei. A fost dosarul 1057/2/2022 soluționat de CA București în … cinci zile! Cererea înregistrată la 22.02.2022 a primit termen a doua zi și soluție pe 01.03.2022.

„Dumnezeu a creat cerurile și pământul în șase perioade de timp, pe care El le-a numit zile”. Ciucă a avut nevoie de cinci zile să subordoneze justiția. Democrația militară este viitorul României.

În dosarul soluționat pe 22.06.2022, „Curtea” n-a mai avut grabă. Cererea înregistrată la 29.04.2022 a primit termen pe 07.06.2022. Nici Ciucă n-a mai fost impacientat. Cu suspendarea în buzunar a avut liniște două luni până să ceară anularea deciziilor. Știa sigur că Instanța nu va finaliza procedura până nu va obține el anularea.

Instanța nu a comunicat motivarea în procesul prin care a dispus suspendarea. Deși, potrivit art. 426 alin. (5) din Codul de procedura civila “Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțări”. Pârâții nu au avut posibilitatea de a ataca decizia. Astăzi este inutil. Deciziile au fost anulate.

Ciucanii, mai egalii noștri

Dacă Ciucă n-ar fi existat n-am fi avut certitudinea subordonării politice a justiției. Am avut constant dovezi, dar ne mințeam că sunt doar derapaje izolate și care pot fi corectate. Parchetul General și Curtea de Apel București au demonstrat că justiția este doar o anexă a Puterii. Toți suntem egali în fața legii. Cu excepția acelor ciucă pe care legea îi ocrotește. Ciucanii sunt mai egali decât poporul.

Dacă Ciucă n-ar fi existat n-am fi realizat cât de simplu se subordonează, în democrație, puterile statului voinței unui singur individ.

N-am fi constatat cu câtă docilitate mass media se așază în banca Puterii. Cum este posibil să fie cumpărată cu bani publici și cu câtă nonșalanță încearcă să ne convingă că adevărul este minciună. Sau invers.

Plagiatul este doar una din faptele reprobabile care i-au fost reproșate în spațiul public lui Ciucă. Sunt multe altele pe care mass media le-a ignorat pur și simplu. Unele din ele cu conotații penale, altele care-i pun serios la îndoială integritate sau caracterul. Toate omise de mainstream media. Canalele de propagandă ale Guvernului au făcut scut în jurul generalului.

Ciucanii sunt ocrotiți de mass media, iar cei care-i contestă sunt linșați. Șeful lor, însă, este de-a dreptul răsfățat și alintat. De la Radu Tudor la Prelipceanu toți sunt aliniați în spatele doctorului Ciucă.

„Onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?”

Este strigătul de disperare al Academiei Române.

Dacă Ciucă n-ar fi existat n-am fi conștientizate mocirla și mizeria mediului academic. Anchetele anterioare au scos la suprafață situații concrete de furt intelectual. Putregaiul unui sistem care a coborât cercetarea științifică și doctoratul la nivelul unei banale diplome obținută exclusiv pentru avantaje materiale.

Niciun membru al Academiei Române sau profesor universitar nu a protestat vehement. Nimeni din mediul academic sau universitar nu s-a revoltat. Majoritatea celor interpelați au refuzat dezbaterea asupra plagiatului lui Ciucă. Au fost doar câteva persoane care au acceptat subiectul, dar într-un registru rezervat, aproape neutru.

O complicitate evidentă și o solidaritate greu de ignorat. Plagiatul este un fenomen firesc în România. Este tot o formă de hoție așa că îl acceptăm, fără să ne mai surprindă. Este una din cauzele pentru care România nu are nicio universitate în primele 1200 din lume. Niciuna!

Industria doctoratelor nu are fabrici doar în sistemul național de apărare. Toate universitățile acordă titlul de doctor cu o lejeritate care nu face decât să susțină decadența învățământului românesc. Toți sunt înspăimântați de realitatea pe care am afla-o dacă s-ar evalua corect școlile doctorale. Când diploma de doctor este mai accesibilă decât cea de bacalaureat ce valoare mai are?

Probabil că niciun cetățean onest nu se îndoiește de plagiatul lui Ciucă. Nu mai pasionează pe nimeni subiectul. Așa, și? Ce dacă a plagiat? În România totul este hoție. Nu se mai caută hoții decât pentru a fi promovați.

Securitatea, de la ciucă la gulgută

Dacă Ciucă n-ar fi existat corupția din Armată ar fi rămas un fenomen îngrijorător, dar mult sub amploarea actuală. Apariția și impunerea impostorului de la Nasiriah în fruntea Oștirii a intensificat violența cu care mediocrii și obedienții se cațără în funcții.

Personaje obscure dispuse să renunțe la onoare și morală doar pentru a-i face pe plac șefului. Majoritatea celor aflați astăzi în funcții de conducere, și care se află la originea dezastrului din Armată, sunt promovați de Ciucă. Indivizi aleși să corespundă caracterului și profilului său. Armata ciucanilor a acceptat fără rezerve renunțarea la integritate și verticalitate în schimbul unor stele sau sinecuri.

Vom avea nevoie de câteva decenii pentru a reașeza Armata pe coordonatele meritocrației și profesionalismului. Extragerea din sistem a virușilor pe care i-a inoculat Ciucă va fi un proces lung și dureros. Va fi nevoie de multă voință și tenacitate din partea celor care își vor propune eliminarea ciucanilor.

Dacă Ciucă n-ar fi existat n-am fi constatat insolența și înfumurarea serviciilor secrete. Niciodată serviciile secrete n-au avut tupeul și obrăznicia pe care le manifestă astăzi. „Legile Securității” nu sunt un accident sau un proiect neinspirat. Sunt rezultatul „culturii de securitate” pe care cei aflați astăzi la conducere încearcă să o impună.

După un scandal public, generat de un pachet de legi antidemocratic, răspunsul SRI a fost un amestec de îngâmfare și impertinență. O ieșire publică arogantă a directorului Eduard Hellvig și secretomania unui Bilanț inutil. O activitate care să prezinte „realizările” anului 2021… în vara anului 2022.

Dacă a avut nevoie de o jumătate de an să-și facă Bilanțul nu ne surprinde că activitatea SRI se rezumă la furnizarea a „4.700 de informări beneficiarilor din plan central și aproape 1.900 (…) celor din plan local”. Marele nimic! Peste 90% sunt rezultatul unor știri din mass media locale.

Un secol de revoltă

Dacă Ciucă n-ar fi existat n-am fi constatat cât de mult se poate prostitua un partid „istoric”. Simulacrul unui Congres organizat pentru numirea generalului la conducerea partidului este definiția politicii românești. O șleahtă de parveniți și ariviști, paraziți care exploatează fără scrupule poporul.

Dacă Ciucă n-ar fi existat nu s-ar fi născut mișcările de revoltă care mocnesc în România. Liberalii au trecut prin momentul 1907. Știu foarte bine ce furie dezvoltă poporul ajuns cu răbdarea dincolo de limită. În șase luni cu Ciucă s-a adunat deznădejdea unui secol de amărăciune.

Generalul Ciucă este unul din cei mai vulnerabili premieri pe care i-a avut România. Un cabotin fără scrupule sau onoare. S-ar putea să aibă, însă, un impact pe care istoria îl va reține ca fiind contribuție la salvarea națiunii.

Dacă Ciucă n-ar fi existat n-am fi aflat cât de jos poate ajunge România. N-am fi realizat că întreg sistemul este atât de pervertit încât, fără o resetare imediată, riscăm să devenim o națiune în care ciucanismul va infesta întreaga societate.

Dacă ne dorim ca întreg poporul să ajungă o ciucă, lehamitea și indiferența sunt răspunsul pe care PSD și PNL mizează. Mai există și alternativa exilului! Sau să-i trimitem pe ei unde le este locul.