Ministrul apărării minte sau este greșit informat. Altfel nu se explică de ce în toate ieșirile publice comunică numai prostii și aberații. De la mini-submarine la valul de angajări din Armată, nu face decât să se umple permanent de ridicol. Niciuna din comunicările lui nu a transmis informații corecte.
În țara doinelor peste tot se aude doar jale.
Nu neapărat iresponsabilitatea și lăcomia politicienilor ne umplu de greață cât lejeritatea insultătoare cu care mint.
Demonstrativul care subliniază ignoranța
Termenul limită până la care pot depune dosarele cei care vor să facă parte din rezerva voluntară a Armatei este 24 iunie 2022. Menționam (aici) cum perioada inițială a fost extinsă cu 2 săptămâni pentru că ar fi existat „o atractivitate pentru asta”. „Asta” fiind probabil cariera militară, iar cel care o rezumă la un banal demonstrativ este filozoful Vasile Dîncu.
Într-un interviu la postul guvernamental Digi24, în emisiunea propagandistului „Prelipceanu spaima adevărului”, ministrul apărării a declarat că nu are o statistică, dar „cu siguranță că există mai mulți candidați decât posturi”. Ce statistică Vasilică?! Nu era mai simplu să spui că nici 60% din locuri nu sunt ocupate? Minte sau este greșit informat ministrul?
Ăsta, ministrul adică (ne străduim să utilizăm un vocabular accesibil domniei sale) a încercat, timid și bâlbâit, să susțină cauza resursei umane din Armată. Doar a încercat. Altfel, nu a reușit decât să ofere o altă mostră din superficialitatea și insolența politicianului versat.
Întreg discursul a fost al unui individ obligat să susțină o cauză în care nu crede.
Vasilică, dacă te țin captiv generalii din Armată, clipește de două ori la următorul interviu! Sau mai bine dă-i un bobârnac lui Prelipceanu, că de clipit oricum o faci des și ne induci în eroare.
Soldatul, mai puțin important decât un deținut
„Ceea ce numim sergenți și gradați profesioniști… salariile sunt în general peste 3500 lei, se mai adaugă sporuri… n-am făcut o campanie publicitară destul de bună… o să încercăm să fie mult mai inteligente” sunt câteva din mesajele ministrului întrebat despre campania de recrutare pentru corpul soldaților și gradaților profesioniști/ SGP.
Am încercat să deslușim gângăveala filozofului. Ignorăm faptul că abia mai târziu a reușit să pătrundă semnificația literelor din acronimul SGP și ne oprim asupra veniturilor pe care ăsta știe că le au militarii la baza carierei… „în general peste 3500 lei”. Minte sau este greșit informat.
După 27 de ani de activitate, sute de ore departe de familie și alte câteva mii pe terenul de instrucție un SGP-ist primește mai puțin de 3400 lei. Acesta este venitul lunar. Compus din salariu (sub 2300 lei) și norma de hrană (1050 lei).
Aceeași normă de hrană pe care o primește un deținut este acordată tuturor militarilor din Armată. Statul cheltuie lunar peste 5000 de lei cu un deținut. Un soldat este mai ieftin!
Totuși, dacă nu ar fi norma de hrană un militar profesionist, la baza carierei, ar avea cel mai mic venit dintre salariații din România (am dezvoltat subiectul aici).
Nimeni din actuala clasă politică nu este dispus să elimine inechitățile și nedreptățile din Armată. O așezare în coordonate firești a veniturilor militarilor în activitate, rezervă sau retragere ar trebui să înceapă de la remunerația soldatului. Atâta timp cât militarii acceptă ca soldatul să fie cel mai prost plătit bugetar niciodată nu se va intra în normalitate.
Soldatul – Cenușăreasă salarizării
Legea-cadru nr. 153/2017 oferă un coeficient de 1,54 unui îngrijitor de animale, de 1,50 unui șofer și 1,44 pentru o soră medicală. Toți sunt angajați cu studii medii, fără Bacalaureat, la primul salariu de încadrare. Un caporal clasa I, ultimul grad ierarhic în rândul militarilor profesioniști, după 30 de ani de servit Patria „chiar cu prețul vieții”, are coeficient 1,11.
Un muncitor necalificat din domeniul construcțiilor are 3000 de lei minim și nu plătește majoritatea taxelor și impozitelor. Militarul profesionist nu are nicio derogare fiscală. În fapt, soldatul, Cenușăreasa României, plătește CASS, din care asigură asistența medicală și pentru lucrătorul în construcții, care are „facilități fiscale”.
Este o altă mare mizerie a guvernanților. Militarii au dreptul, prin lege, la asistență medicală gratuită. Cu toate acestea plătesc CASS, inclusiv după trecerea în rezervă, dar rareori au acces la îngrijiri medicale corespunzătoare în spitalele militare. Reacțiile la articolul „Armata României, sinecură pentru medici” sunt relevante.
Prin urmare, salarizarea în Armată este mizerabilă. Există câteva excepții, dar acestea sunt situațiile care se apropie de normalitate, prin artificii financiare și doar la vârful Armatei. Faptul că în structurile centrale soldele și salariile au un nivel decent este corect. Nu este, însă, normal ca cei din conducerea Armatei să uite de rațiunea existenței lor: soldatul.
Din nefericire lăcomia este un alt defect pe care îl întâlnim des printre liderii din MApN. Efortul este îndreptat aproape exclusiv către asigurarea unui venit rezonabil generalilor, chiar dacă, uneori, asta înseamnă pauperizarea celor de la bază. Câți militari profesioniști primesc sporurile cu care cei din structurile centrale își rotunjesc generos soldele și salariile?
Stabilitatea, argumentul infantil
De ce ar veni tinerii în Armată? De ce și-ar dori cineva să se angajeze SGP? Ne spune tot ăsta (ministrul apărării).
„Sunt două motive importante. Un motiv important ar fi stabilitatea… de puține ori se poate întâmpla să fii dat afara din Armată…” Al doilea motiv ar fi că „ai posibilitatea unei cariere, încercăm să facem mai fluidă granița dintre SGP-iști și corpul superior, cel al ofițerilor…”
Minte sau este greșit informat.
„Stabilitatea” bazată pe faptul că nu se „întâmplă să fii dat afară” este un argument valabil pentru orice altă instituție, publică sau privată. Nimic deosebit în Armată. Dimpotrivă. Există restructurări, transformări, desființări, dislocări sau relocări ale unităților sau funcțiilor.
Este mai puțin „stabilă” poziția unui militar profesionist decât a unui funcționar public. În general, soldatul este angajatul Statului cu cea mai incertă situație. Un angajat care are multe obligații și privațiuni, dar foarte puține drepturi.
În principiu sau teoretic sunt rare situațiile în care SGP-iștii sunt „dați afară”, dar sunt numeroase cele în care pleacă de bună voie. Cauzele fiind, de cele mai multe ori, corupția și abuzurile din Armată. Mulți resimt atât de puternic impactul încât pleacă din primul an.
Bastonul de mareșal din traista Cenușăresei
Cariera militară este într-adevăr fluidă, dar nu așa cum încearcă să explice Dîncu.
Este fluidă și volatilă în același timp. Nu pentru că s-ar dori o trecere mai ușoară dintr-un corp în altul sau pentru că ar fi neliniștiți generalii de confortul militarilor. Cariera militară este o loterie pentru că traficul de influență și corupția din Armată sunt principiile de bază ale gestionării resursei umane.
SGP-iștii nu sunt altceva decât un alt corp de militari. Pot alege să rămână permanent militari profesioniști, dar posibilitățile de evoluție în carieră sunt limitate, sau pot trece în rândul cadrelor militare. Alternativa nu este, însă, obligatorie și oricum imposibil de accesat pentru toți. Nu putem avea doar o armată formată din generali sau doctori. Deși senzația este că asta se dorește.
Datoria oricărui lider, nu neapărat militar, este să asigure confort material, motivație și perspectiva satisfacțiilor profesionale celor din subordine. Mai simplu: salarii, carieră și un mediu de lucru bazat pe profesionalism și competență. Nu iluzii și fantasme cât predictibilitate și perspectiva unui trai decent.
„Fluiditatea” onestității ministrului Dîncu
Dîncu a încercat să promoveze interesele Armatei pentru recrutarea personalului în corpul militarilor profesioniști, utilizând două himere. Salariul și perspectiva gradelor de ofițer.
Minte sau este greșit informat.
Salariul este prost, mizerabil, execrabil, insultător. La fel cum sunt și soldele subofițerilor la baza carierei și chiar ale ofițerilor. Un sergent are coeficientul unei infirmiere, iar un sublocotenent pe cel al unei asistente medicale.
În ce privește trecerea în corpul ofițerilor sunt câteva exemple, dar atât de puține încât se numesc excepții. Majoritatea acestora fiind rude sau „relații” ale unor ofițeri sau politicieni.
Numărul SGP-iștilor ajunși ofițeri în ultimii 10 ani nu-l egalează pe cel al civililor din Direcția Audit Intern a MApN care au primit grade de ofițer, în anul 2018, în urma unui simulacru de concurs.
Să spui că există „fluiditate” între categoriile de militari înseamnă că habar nu ai ce se întâmplă în Armată. În fapt, este mai ușor să ajungi ofițer dacă ești nevastă sau amantă de general sau colonel decât dacă ai 20 de ani de carieră militară ca subofițer sau SGP-ist.
O campanie onestă versus una funestă
Ce oferă Armata tinerilor SGP-iști? Dincolo de privațiuni și sărăcie? Materiale și tehnică proaste sau uzate fizic și moral. Infrastructură obosită care pune în pericol integritatea fizică a militarilor. Echipament individual de slabă calitate și în cantități insuficiente. Dezamăgiri, minciună, corupție, trafic de influență, abuz în serviciu. Iar lista este doar la început.
În multe situații nu au nici măcar posibilitatea unui elementar duș după o zi istovitoare de instrucție.
Intenția de a lucra cu cele mai puternice agenții de publicitate, pentru a promova cauza militarilor profesioniști, este soluția lui Dîncu. Ce nu înțelege ăsta este că Armata și profesia militară nu sunt o marfă, un bun sau un serviciu ca să le faci „publicitate”.
O campanie de informare și una de publicitate nu sunt același lucru, iar sociologul Dîncu cunoaște diferența. Doar că el, pus acolo pe post de cățelușul lui Ciucă, dă tot timpul senzația că ar dori să se exprime, dar nu-și găsește cuvintele.
Merită să vină tinerii în Armată? Fără îndoială! Dar nu pentru minciunile și elucubrațiile lui Dîncu și cu siguranță nu pentru că îi va păcăli vreo agenție de publicitate.
Merită să vină, dar argumentele trebuie să fie de bun simț, iar situația actuală a Armatei asumată și prezentată onest. Tinerii oricum vor veni în Armată. Nu pentru că îi va păcăli Dîncu!
Dincolo de toți farsorii și impostorii care o folosesc pe post de agent electoral, Armata rămâne unul din stâlpii societății. Ros de moliile și căpușele din sistem în prezent este doar un alt „stâlp” care trebuie curățat cât mai curând.
1 comentariu
Comentariile nu închise.