Premierul nostru, „Nicușor juma’ de leu”, anunță măsurile de sprijinire a populație în cadența pasului de defilare. Apoi noi îl persiflăm. Avem scuza că el a început.
Nimic nu egalează miștocăreala românului. Să facem haz de necaz a ajuns panaceu pentru toate neajunsurile și dramele noastre. Ne prăpădim de râs încercând să transformăm nesimțirea liderilor noștri în prilej de veselie națională. Probabil și politicienii se tăvălesc în hohote constatând ce ușor suntem de păcălit.
De la „ei pretind că ne plătesc, noi ne facem că muncim” am ajuns la „ei mințind preocupați, noi de bancuri încântați”.
Guvernul „la jumătate”
După șase luni cu premierul „Nicușor juma’ de leu” am ajuns să trăim satisfacția unei decizii istorice. E gata, nu mai protestăm! Nu ne mai supărăm, ne pregătim pentru spectacole omagiale.
„Pentru ca cetățenii români și firmele să plătească mai puțin pentru carburant am identificat o soluție de compensare în sumă fixă de 50 de bani, care se va aplica direct la pompă. În sprijinul parteneriatului între Guvern și societatea civilă, între Guvern și populație, am luat decizia să aplicăm măsura. Implică responsabilitatea Guvernului, cât și a companiilor privind industria petrolieră. Se mai aplică în Spania și Franța.” Nu este sfâșietor parteneriatul pe care îl propune „Nicușor juma’ de leu”?
Nu imediat, abia de la 1 iulie și doar pentru 3 luni. După ce a strâns, în plus, aproape 1 miliard de euro din creșterea prețului la combustibil Guvernul oferă 5 cenți pe litru. Cu alți 5 cenți cinstesc masa „companiile din industria petrolieră”. Pe care îi vor adăuga repede în preț.
Întotdeauna există exemplul unor țări de unde guvernanții noștri se inspiră. Pentru „Nicușor juma’ de leu” plagiatul este atât de profund intrat în sânge încât nicio măsură nu este originală. Furăm și noi de unde putem.
Ungaria, Slovenia și Croația au plafonat prețul la 1,4 euro, iar Polonia a eliminat TVA pentru combustibil. Niște sărăcii! Păi ce, noi ne comparăm cu ei? Modelele noastre merg doar către Vestul extrem al Europei.
Totuși, indiferent ce exemplu am reclama, majoritatea europenilor au dispus măsurile încă din aprilie, unii chiar din februarie. „Nicușor juma’ de leu” n-a găsit deschis la Cotroceni.
Cuplul Ciolacu-Ciucă are o slăbiciune pentru 50. Așa au înțeles ei Coaliția „juma’-juma’” (UDMR e pe post de cratimă). Primul a propus voucherele de 50 de euro, celălalt compensarea de 50 de bani. De la juma’ de sută la juma’ de leu.
Statul, un haiduc modern
După o juma’ de an constatăm că toate măsurile decise de „Nicușor juma’ de leu” sprijină… Guvernul și partidele. Soluțiile sunt doar un plasture peste cangrenă. Și ăla aplicat cât mai târziu posibil. Toate sunt realizate din banii adunați prin pauperizarea populației. Fondurile din care Guvernul oferă unei categorii sociale sunt obținute prin constrângeri sau rețineri aplicate alteia.
Compensarea de 25 de bani pentru combustibil nu este susținută financiar din indemnizația lui Ciucă sau Ciolacu. Sunt tot banii națiunii. Într-o formă sau alta cei care aleg să folosească transportul în comun sau bicicleta îi sponsorizează pe cei care alimentează la pompă.
Voucherele de 50 de euro sunt alimentate din amânarea cu șase luni a majorărilor salariale pentru unele categorii de bugetari. Sau din creșterea necontrolată a prețurilor la unele produse alimentare.
Ajutorul de 700 de lei pentru unii pensionari este acoperit prin CASS-ul impus altor pensionari. Plus ce adună Statul din inflația care a depășit 15%.
Subvențiile la energie susținute de Guvern sunt decontate prin încasările de la populația care plătește mai mult. Doar cele mai multe companii din energie sunt ale Statului.
Până și zecile de milioane de vaccinuri inutile sau pastile cu iod tot prin sărăcirea populației au fost plătite. Majoritatea testelor COVID au fost susținute din buzunarele fiecărui cetățean nevoit să se supună dispozițiilor legale. Au crescut profiturile companiilor medicale și, prin efectul taxelor și impozitelor, ale Guvernului.
Toți banii pe care Guvernul îi oferă sunt colectați de la popor. Guvernul nu are investiții, nu produce profit, nu face decât să redistribuie sărăcia, să o niveleze. Surplusul îl distribuie către partid.
Când poate, și poate, reușește să încurce mediul privat. Ar fi venit niște bani și de acolo dacă Statul ar fi dispus oportun măsuri de corectare a disfuncțiilor generate de crizele cu care ne confruntăm.
Ne ucide criza alimentară, suntem sufocați de cereale
Mass media aduce în atenție tot mai des dezastrul din Portul Constanța și blocajul creat de direcționarea cerealelor din Ucraina. Guvernul, împreună cu autoritățile locale bagatelizează situația. Faptul că infrastructura nu face față situației nu pare să suscite foarte mult interes la București.
Ministerul Transporturilor ne prezintă cu entuziasm și încredere mobilizarea exemplară și efortul depus pentru gestionarea provocărilor. În fapt nu există niciun control. Nu doar Portul Constanța este sufocat. Tot mai alarmant și transportul fluvial prezintă semne de saturare, iar cel rutier și feroviar se află sub presiune de câteva luni.
Până în prezent, Ucraina a exportat prin Portul Constanța circa 250.000 tone de cereale. Intenția declarată este de a ajunge, până la sfârșitul lunii iulie, la 2 milioane tone.
Drama mare va fi a producătorilor români. În câteva zile aceștia vor avea recolta pregătită pentru export. Cum spațiile de depozitare sunt limitate, iar închirierea presupune costuri enorme, soluția ar fi să-și vândă marfa direct din port.
Anul acesta se estimează o producție record de cereale. În jur de 11 milioane tone în condițiile unui consum intern mediu sub 2 milioane tone.
Este inutil să întrebăm dacă infrastructura României, incapabilă să răspundă solicitărilor curente, este pregătită să suporte un efort dublu. În Portul Constanța nu mai există spații de depozitare, iar timpul de încărcare dintre două nave ajunge să fie de aproape o săptămână.
Cel mai probabil vom primi asigurări că nu sunt probleme, iar „binecuvântatul PNRR” urmează să rezolve și situația asta.
Este doar un exemplu, un pixel dintr-o imagine de ansamblu tot mai învăluită în ceață.
Opulență și sărăcie
„Nicușor juma’ de leu” și „Guvernul meu” par niște găini fără creier alergând bezmetice prin ogradă. Cap ar avea doar cât să nu le plouă în gât. Altfel, toate măsurile sunt tardive sau insultătoare.
La jumătatea anului „Nicușor juma’ de leu” și Tândală de la Cotroceni au avut norocul titlurilor mondiale cucerite de David Popovici. Așa de mare a fost bucuria de parcă ar fi fost ei în bazin. Bine, ce-i drept Popovici a împărțit, o perioadă, apa de la bazinul CSA cu „Nicușor juma’ de leu”.
Generalul Ciucă are partea lui de contribuție la formarea campionului mondial. În fiecare dimineață bloca bazinul o oră, așa că Popovici trebuia să se grăbească la antrenament.
Ciucă a oferit 200.000 euro din rezerva premierului, iar președintele Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler. Când e nevoie să se lipească de imaginea unor învingători politicienii noștri se transformă în râuri de generozitate.
Merita David Popovici recunoștință și aprecieri? Fără îndoială! A reușit o performanță extrem de rară. Iar România se întâlnește greu cu performanța. Dar… opulența cu care politicienii se grăbesc să demonstreze că apreciază eforturile tânărului îl transformă în victimă.
Popovici primește 7000 de euro lunar de la stat. Doar să se antreneze. Pensionarii primesc, o singură dată, 700 de lei cât să nu moară de foame. Pentru România este deja o recunoaștere evidentă a calităților sale. La 17 ani încasează de la stat, lunar, dublu față de președintele României. Nu s-ar spune că nu ne respectăm campionii.
România lui „Nicușor juma’ de leu” este patria extremelor. Nu reușim să ne păstrăm echilibrul. Opulența unora se întreține cu sărăcia altora. „Atâta s-a putut!”