Suntem un popor răvășit de inechitatea socială care ne macină, dar apărăm strașnic integritatea ministerială care… nu este. Ciolacu și Ciucă, se luptă cu demonii care ne amenință națiunea. Poziția îi recomandă drept titani ai politicii românești, comportamnetul, însă, îi apropie de talibani.
„Marcel cinci lei” este inflexibil și nu negociază efortul de a elimina inechitatea socială. Partidul să fie cât mai bogat, să curgă abundența sărăciei peste noi, dar să eliminăm inechitatea socială. Să readucem echitatea comunistă în România modernă.
„Nicușor juma de leu” este exigent cu toți cei care se abat de la integritatea ministerială. Nimic nu are Ciucă mai sfânt. Poate doar onoarea. Fără integritate și onoare Ciucă se îngrașă.
Ciolacu și Ciucă nu reprezintă o obsesie pentru cei care scriu zilnic despre ei. Cei doi au o obsesie: să distrugă România. Dacă ar fi fost niște vizionari, cu un proiect de țară, am fi tolerat derapajele. Ciucă și Ciolacu nu au însă nici cea mai mica intenție de originalitate. Unul plagiază, celălalt copiază.
Ipocritul, un nomenclaturist al capitalismului
Ciolacu este un oportunist. Esență de șmecherie și bișnițăreală. La început anilor ’90, tânărul „revoluționar” vindea blugi în Buzău, astăzi gogoși în Parlament. O gașcă de interlopi adunați sub trei trandafiri se uită cum se revarsă zilnic înțelepciune din „președintele Ciolacu”.
Ce așteptări să avem? În ce țară trăim dacă viața noastră, viitorul nostru și, mai ales, al copiilor, liniștea și prosperitatea depind de un personaj burlesc?
„Pensiile speciale care ne costă peste 2 mld. euro anual, trebuie supraimpozitate… E incorect să ieşi la pensie şi să ai venituri mai mari decât când ai avut în activitate… Nu putem continua cu un sistem învechit şi nedrept, care produce dezechilibre economice şi inechitate socială.”
O mostră de nesimțire crasă a unui individ care abuzează până și de ipocrizie. Demagogia deja este implicită în caracterul oricărui politician.
CIOLACU MINTE! Plata tuturor pensiilor „speciale și ocupaționale” nu depășește 1 mld. euro anual. Dacă s-ar reuși supraimpozitarea sau chiar eliminarea acestora economiile nu ar depăși câteva milioane de euro.
Ne costă mult mai mult mașinile de serviciu ale celor plătiți din fonduri publice decât marja care intră în „nesimțire” a unor pensii. Plătim, din taxele și impozitele noastre, mii de mașini cu care „bugetarii de lux” se plimbă prin țară. Achiziții costisitoare, întreținere, personal de deservire, spații de parcare, consumabile și, mai ales, carburant.
De ce unii angajați ai statului au mașini de serviciu care-i transportă de acasă la serviciu și retur? Săptămânal o întreagă coloană de mașini se deplasează la Sibiu. Probabil intră în atribuțiile prezidențiale și îndeplinirea sarcinilor conjugale. Miniștrii și secretarii de stat au câte 2-3 mașini la dispoziție. Parcul auto al statului adună mii, dacă nu zeci de mii, de mașini. Asta este inechitatea socială care trebuie reparată.
Justiția socială și ura proletară
Cele mai multe pensii nesimțite sunt ale magistraților. De acestea nu se atinge nimeni. Mai sunt alte câteva sute care depășesc valoarea ultimului salariu. Nu pot fi, însă, anulate complet. S-ar produce, eventual, o economie de câteva milioane prin diminuarea lor. Atât!
Toată isteria celor care susțin inepția pensiilor „speciale” n-ar reuși să producă economii nici cât sumele irosite pe pastilele cu iod. În fapt, este doar un subiect populist și care contribuie la „ascuțirea luptei de clasă”. O luptă în care bișnițarii din Parlament au atras personalul din sistemul național de apărare.
Minciunile și manipularea care alimentează un subiect fals întrunesc elementele unei fapte penale. Infracțiunile contra statului includ și „atentatul contra unei colectivități” prin orice mijloc de natură să slăbească puterea de stat.
Cine are interes ca întreg sistemul național de apărare să se afle permanent sub presiune?
Ar crește nivelul de trai dacă s-ar economisi câteva milioane de euro de la magistrați? NU, dar s-ar elimina unele inechități și abuzuri. Este cu adevărat scandalos modul în care se calculează aceste pensii și mai ales condițiile pe care trebuie să le întrunească un individ pentru a fi eligibil. De pensiile magistraților nu se va atinge nimeni. Politicienii și magistrații au pârghii prin care se șantajează reciproc.
Ciolacu ar trebui să ofere date concrete, să nominalizeze clar categoriile pe care le include în genericul „pensii speciale”. Altfel este doar un alt escroc sentimental, iar dezbinarea și ura proletară sunt tare ale comunismului.
Impostorul, un comunist al liberalismului
Ciucă și pensiile magistraților? Baba și mitralieră. Între el și justiție există o simbioză care depășește nivelul instituțional. Se curtează reciproc și se susțin. Își fac jurăminte de dragoste cu pasiunea unor adolescenți.
„Nicu + Parchetul General = Love” sau „Ionel și Curtea de Apel = Forever!” ar merita scris pe gardurile instituțiilor.
Între Ciucă, procurori și judecători există o chimie bolnavă. Un comportament deviant, dar plin de pasiune. „Generalul” din coada Parchetului îi aduce aminte premierului de uniforma militară pe care a trădat-o pentru politică. Cât despre „Apel”… serios?! E chiar nostalgic! Păi nu la „apelul bocancilor” a ajuns soția impostorului colonel?!
Îl frământă pe Ciolacu că există inechitate socială? Dar pervertirea justiției, eliminarea oricărei decențe și lejeritatea cu care deciziile instanțelor confirmă implicarea în politică ce sunt? Subordonarea justiției intereselor partenerului Ciucă nu stârnește interesul socialistului Ciolacu?
„Luând în considerare cariera profesională și, în concret, cea politică a reclamantului, generarea unei astfel de știri are un impact major… este nevoie de o stabilitate în conducerea executivă a statului… astfel de sesizări neconforme sunt susceptibile și de a deveni arme ale adversarilor politici...”
Este un fragment dintr-o motivare halucinantă și ilegal întârziată. Nu vom detalia. G4Media a urmărit și dezvoltat suficient subiectul (aici). Cine are creier înțelege.
Subliniem, însă, cum un judecător admite, fără rușine și teamă de consecințe, implicarea justiției în politică. Recunoaște că este la dispoziția partidelor sau a unor politicieni. Un magistrat ridică fără jenă vălul de pe putregaiul din justiția românească.
Nimeni nu se revoltă! Doar câțiva jurnaliști acordă timp și spațiu unui eveniment apocaliptic: justiția este actor activ în politica românească. Mai mult, este implicată în susținerea unui politician. E mititel și îl atacă răutăcioșii din opoziție.
Inechitatea socială și integritatea selectivă
La finalul lunii decembrie, Ciucă i-a cerut ministrului Roman să vină cât mai repede cu explicații despre acuzațiile de plagiat, după care a apreciat demisia acestuia. În urmă cu câteva zile generalul spunea că „Integritatea reprezintă un reper nu important, ci extrem de important în evaluarea miniștrilor. Reacția de astăzi a fost una pe măsură, domnul ministru Chesnoiu prezentându-și demisia pe care am aprobat-o fără echivoc”.
Guvernul condus de general are o ierarhie a „aprobărilor”. La vârf este „aprobarea fără echivoc”. Ar mai fi „negocierea aprobării” și la bază se află ”dezaprobarea aprobării”. Trist mai este să constatăm ce șubredă e cultura liderilor noștri.
Revenind, la cele două exemple.
Florin Roman a încercat să-și cosmetizeze CV-ul. Plagiatul a fostpicătura care a vărsat paharul. Nu a avut beneficii materiale sau profesionale directe. În cele din urmă a demisionat și pentru că premierul i-a solicitat… integritate.
Adrian Chesnoiu ar fi determinat o persoană să furnizeze o parte din subiectele probelor scrise ale unor concursuri. În mai puțin de o oră a demisionat din funcție. Chesnoiu este suspect de trafic de influență pentru terți, nu pentru sine. N-a mai fost nevoie să-i amintească Ciucă despre exigența sa față de… integritate.
De la începutul anului Ciucă este acuzat de plagiat. Dovezile sunt dincolo de orice dubiu. Și-a subordonat instituții fundamentale ale statului doar pentru a împiedica analizarea lucrării de doctorat. Repetăm, toate abuzurile pe care le face de câteva luni sunt suficiente pentru a fi convinși că a plagiat.
Nicolae Ciucă a adunat beneficii materiale și profesionale ca urmare a plagiatului. A încasat zeci de mii de lei ca urmare a unei fraude. Roman și Chesnoiu sunt fecioare pe lângă șeful de la Crucea de Piatră.
Integritatea sau onoarea sunt opționale pentru politicieni. Inechitatea socială și justiția egală doar sloganuri pentru proști!
1 comentariu