O stea pe drapelul SUA când primim?

Atât de mult ne-am subordonat țara și interesele americanilor încât o stea pe drapelul SUA ar fi doar oficializarea vasalității noastre. În ultimii ani doar s-a renunțat la salvarea aparențelor, altfel nimic nu este nou. Transformarea României în colonie americană nu este un proces început de actuala conducere. Nu eram membri UE când axa București-Londra-Washington făcea valuri în Europa.

Populația din spațiul pe care cu generozitate îl numim „Țara Noastră” a supraviețuit (că de trăit nu se pune problema) datorită echilibrului formelor de relief și infrastructurii precare. Natura ne-a dat, dar nici noi n-am fost indiferenți. Am stricat și ce era în regulă. Orografia salvează România

Podul de la Luțca are un frate lângă Cincu

Șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu, a declarat că ”Avem o problemă chiar lângă Cincu cu un pod, pe care trebuie să o rezolvăm cât se poate de curând. Este un pod care trebuie reparat de către autoritățile locale”. Din discurs nu e clar a cui e problema! Acest „avem” e foarte generic.

Dacă nu-și pot duce americanii tancurile de peste 60 de tone în Cincu a cui e problema? Ce obligații au autoritățile locale față de americani? România este o țară tot mai săracă, de ce trebuie autoritățile locale să investească într-un pod față de care nu au așteptări mai mari decât au avut când a fost construit?

Apoi, ce atâta tevatură pentru un pod? În ce operații militare vor americanii să-și deplaseze tehnica dacă nu au soluții de traversare a unui obstacol?

Zona Cincu este un areal special de conservare și protecție aflat în rețeaua ecologică Natura 2000. Noi am transformat-o în cel mai mare centru de instruire din sud-estul Europei. Efectul tragerilor cu muniție reală asupra ecosistemelor din zonă nu trezește interesul nimănui. Nouă ne dispar pădurile cu viteza la care se pierde onoarea premierului și ne arde de ecologie? Oricum suntem groapa de gunoi a Europei. E un progres că avem și aspirații globale.

Blindatele noastre nu au o problemă să se deplaseze prin țară. De cele mai multe ori oricum sunt încărcate pe platforme de transport.

Povestiri din război

Oficial ne-am declarăm doar verbal sprijinul pentru Ucraina. Să nu ne băgăm singuri în gura ursului. Sau rusului. În cele din urmă am fost obligați să furnizăm și noi ceva. Material adică, nu doar vorbe.

Parte din mass media era chiar inflamată că nu sprijinim militar Ucraina. I-am ajutat, discret. România a transferat (în taină) 50 de TAB-uri 71M către Ucraina. Aproape eram amici. Acum am revenit la sentimentele anterioare războiului.

TAB-urile 71M sunt o altă inovație românească. La începutul anilor 80 s-au înlocuit motoarele inițiale de SR 114, pe benzină, cu motoarele diesel Saviem 797-05 și le-am declarat „moderne”. Avem talent. La fel am făcut și cu MiG-urile.

Inițial s-au supărat cotropitorii. În România spionii ruși se plimbă mai dezinvolt decât prin Piața Lubyanka din Moscova. E greu să deplasezi 50 de blindate fără să ajungă vestea până la Răsărit.

Prin urmare, generozitatea noastră i-a iritat pe ruși. Ucraineni erau în sărbătoare. Primeau 50 de transportoare blindate de la români. Jar mâncau invadatorii.

Când au realizat ce pacoste este tehnica noastră s-au supărat ucraineni. Acum sunt veseli rușii. Blindatele noastre sunt mai mult o povară decât un sprijin. Ajunse pe „front” vecinii noștri au constatat că sunt mai puțin valoroase decât fierul din ele.

Involuntar, într-un interval relativ scurt, am reușit să ducem părțile beligerante de la agonie la extaz și înapoi. Măcar spectacol să facem.

Trădătorii României

Șeful SMAp este neliniștit tare că nu ajung blindatele americane în Cincu. Nu este supărat că geniștii lui nu pot oferi o soluție de trecere. Tremură de teamă și emoție să nu-l certe stăpânii. O stea pe drapelul SUA nu primi (curând), dar pe unii i-au umplut americanii de stele. Măcar recunoștință să arate.

În nicio țară civilizată oaspeții nu dictează, nu au pretenții și nu impun reguli. În Germania sau Polonia americanii au desfășurat trupe și au executat instruire în limitele impuse de națiunea gazdă. Dacă au avut nevoi suplimentare au plătit. Noi punem totul la dispoziție, gratuit. Bine, dar cine a spus că România este o țară civilizată?

Din cauza trădătorilor am ajuns în situația unei curve proaste pe care o folosesc unii și apoi o aruncă pe centură.

După 25 de ani de parteneriat strategic și 15 de UE noi tot cu vize și în afara Schengen suntem. Ucraina va parcurge mai repede un drum care pentru noi pare imposibil.

După 7 ani de 2% pentru apărare, peste 20 mld. dolari cheltuite din credite bugetare și alte 30 mld. dolari din credite de angajament România are o Armată la fel de prost înzestrată ca Ucraina în 2014. Avem o Armată înzestrată catastrofal și un vinovat… in rem.

În ultimii 7-8 ani am reușit să ne „dotăm” (vorba vine) cu o baterie Patriot (încă neoperațională) și alte câteva sisteme de armament imposibil de integrat într-o arhitectură comună. O țară nu se poate apăra doar cu soluții de înaltă tehnologie, mari consumatoare de resurse. Apărarea are nevoie de SOLDAȚI.

Muzeul din „flancul estic NATO”

Trădătorii din fruntea țării și a Armatei au reușit să îndatoreze țara pentru cel puțin o generație, dar nu avem 2 brigăzi modern echipate și gata de luptă. Militarii noștri sunt cei mai prost plătiți angajați ai statului, dar ne mândrim cu „calitatea de membru al NATO”. În sufletul unora avem deja o stea pe drapelul SUA, România poate să mai aștepte.

Trădătorii din fruntea țării și a Armatei au angajat cheltuieli de aproape 50 mld. dolari. Nu am beneficiat de offset nici măcar în procent de 1%. Toți banii cheltuiți pentru apărare sunt trimiși în Vestul îndepărtat, ba mai plusăm și cu fonduri din alte sectoare.

Ne ferim să-i numim pe unii trădători. Ne pare grav să aducem acuzații atât de înalte. Impostura, diletantismul, incompetența, servilismul față de străini, subminarea economiei, risipa fondurilor publice, toate adunate sub aceeași caschetă întrunesc toate condițiile trădării. Noi, însă, suntem avertizați să nu aruncăm cuvinte grele. Doar ei, politicienii, au dreptul să arunce țara în disperare. Competiția, de orice fel, îi sperie.

Ne este teamă de cuvinte. Celor din fruntea țării nu le este teamă de consecințe.

Parlamentul a aprobat, în procedură de urgență, achiziția a 32 de avioane second-hand din Norvegia, precum și un pachet de bunuri și servicii din SUA. Vom avea, în final, 49 de avioane F17. Pe hârtie. În realitate greu vom ridica o escadrilă de la sol. Multă tehnică avem noi pe hârtie.

Suntem mințiți că avioanele sunt într-o stare excepțională… dar urmează să fie modernizate.

În urmă cu 30 de ani schimbam blocul de lumini de la Dacia 1300 cu unul de 1310 și ne fuduleam prin sat cu mașina modernă. Acum vopsim epavele și le declarăm „excepționale”.  Recuperăm tot ce aruncă alții la fiare vechi.

Guvern la… Guvernator

Avioanele de la norvegieni vor avea o durată de viață de „până la 10 ani”! Cum sunt calculați acești „10 ani”? De la semnarea contractului, sosirea în România, finalizarea modernizării sau operaționalizarea deplină a escadrilei? Apoi, un amănunt banal, durata de viață a unui avion este calculată în ore de zbor. Dacă le ținem la sol pot rămâne în „stare excepțională” mai multe secole.

Încă un contract „Guvern la Guvern” (G2G). Nicio achiziție de tehnică și echipamente care a implicat companii americane nu s-a făcut prin licitație publică. Niciuna. Toate au presupus înțelegeri G2G. La acestea s-au adăugat și achizițiile în care americanii erau terți. Am luat F16 de la portughezi și norvegieni tot prin G2G, dar în afacere s-au băgat și americanii. Cu mentenanță, instruire, piese de schimb și „modernizare”. Contract G2G.

Achizițiile și modul în care au fost angajate cheltuieli de peste 50 mld. dolari (majoritar îndreptate direct sau indirect peste ocean) poate nu merită o stea pe drapelul SUA (încă). Să nu disperăm însă. Biden ne-a anunțat că trimite o brigadă formată din 3000 de militari și… 2000 de civili. Să ne apere… de risipa fondurilor. Adună ei tot.

Ce să facă 2000 de civili americani în România? Construiesc bazele americane cu banii României! Doar la Kogălniceanu România urmează să investească cel puțin 4 mld. dolari într-o bază care va găzdui 10.000 de militari americani. Pentru proiectele bazelor militare românești n-am avut niciodată bani!

E bine că ne apără americanii, altfel eram în situația Ucrainei. E bine că suntem o colonie americană, măcar iluzia securității granițelor o avem. E bine și că avem un parteneriat strategic cu americanii. Dar și mai liniștiți am fi cu o stea pe drapelul SUA. Altfel, mai sunt țări care au parteneriat strategic cu SUA. Afganistan și Ucraina sunt doar două exemple.

 

 

Un răspuns la „O stea pe drapelul SUA când primim?”

  1. E o dilemă demnă de o atentă analiză ! Ar fi o soluție la „calitatea” autorităților obținute prin reforma Iliescu KGB”. Din nefericire nu putem adera la SUA pentru că suntem parte a „SUE”. E destul de limpede că „independența” nu e de dorit lângă mari imperii. Avem nevoie ca cineva să ne apere această independență, pentru că noi ….?!
    De 400 de ani Rusia se luptă pentru a ne obține „independența” de la turci, de la americani, de la austrieci, de pe unde o țineam noi la un moment dat.
    Ar fi comic să ne preocupe problema subordonării față de SUA, după mulți ani de subordonare față de URSS, care au urmat multor ani de subordonare față de Imperiul Otoman, după mulți ani de subordonare față de Imperiul Roman, după o Dacie, mare putere regională învinsă cu greu de imperiul roman, etc.

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: