„Partidul te vrea prost”, pentru că altfel n-ar supraviețui actuala clasă politică. Teama cu care trăiește politicianul sau liderul contemporan: să nu se afle cât de banal și modest intelectual sau profesional este. Astfel, tolerează în proximitatea sa doar personaje inferioare și care nu-i pot amenința poziția. De la revolta din decembrie 1989 toți cei aflați la conducere au încercat să promoveze doar personaje obscure sau mediocre. Cu fiecare nou ciclu electoral calitatea candidaților era inferioară celor anteriori.
Nimic nu se întămplă fără partid! Pentru a supraviețui un astfel de sistem are nevoie de un electorat care să devină o banală masă de manevră, umili sclavi ai democrației. Perenitatea sistemului depinde vital de analfabetismul societății.
Brutus și Bastus aveau carnet de partid
Revolta din 1989 nu a produs o schimbare în România, doar o rotire a cadrelor. Eșalonul doi al PCR, frustrat și lacom, s-a impus violent la putere. Cei care au preluat conducerea au încercat un proces de „rebranding” al comunismului. Așa a luat naștere social-democrația în România. Nu au venit oameni cu adevărat noi, care să transforme România. Doar hahalere și jigodii. Excepțiile au fost repede eliminate.
Unii dintre cei care au preluat puterea erau oricum pregătiți pentru promovare. Nu au avut răbdare. Din protejați și răsfățați s-au transformat în trădători. Au fost cei care au mușcat cu ferocitate mâna din care obișnuiau să ciugulească.
Lângă ei s-au insinuat perfid cei cărora sistemul le sugerase că și-au atins nivelul de incompetență. Umili secretari de partid, activiști mărunți sau șefi de sală din restaurantele nomenclaturii, toți așteptau ocazia să-și elibereze refulările.
Primul grup a format nucleul partidelor la nivel central. Ceilalți s-au metamorfozat în baroni locali. Aparent diferite cele două grupuri ar fi fost incompatibile. Unii aveau educație și nivel intelectual peste medie, ceilalți erau ariviștii și oportuniștii provinciei. Interesele au fost, însă, comune așa că au învățat să se suporte reciproc.
Împreună au devalizat avuția națională. Cu fiecare an care trecea tot mai puțin aparținea României și națiunii. Tot mai mult era transferat în patrimoniul străinilor și al acestor Bastos și Brutus de ocazie. Poporul se bucura de o liberate pe care a înțeles-o ca fiind dreptul fiecăruia de a nu face nimic.
Libertatea poporului înseamnă indiferență, apatie și lene.
La început poporul a privit indolent cum îi fuge țara de sub picioare. Acum se uită nepăsător cum se ucide orice șansă pentru renașterea națiunii. Dacă partidul te vrea prost ce rost are să te împotrivești?
Mulți și proști, cât mai proști
Nu este nevoie de opiniile experților, studii sau analize ale părelologilor să realizăm că avem cel mai prost Guvern postbelic. Era și firesc să se ajungă aici. Când fiecare nou șef promovează pe unul mai prost ca el în ce direcție ne putem îndrepta?
Când meritocrația este înlocuită de prostocrație, iar capitalismul de cumetrie este promovat ca program de guvernare surprinzător este că încă mai existăm.
„Partidul te vrea prost” este sloganul sub care se dezvoltă România.
Este visul politicianului român: un electorat analfabet și incult. Un alegător inteligent si educat n-ar mai vota niciodată PSD sau PNL. Inutil să detaliem motivele.
Deși nu are nimic românul găsește mereu câte ceva de numărat. Ne plac cifrele și statistica. Toamna se numără bobocii, în zilele cu ploaie banii, Adrian Năstase ouăle, Ciucă doar până la „trei virgulă ceva”, Sorin Cîmpeanu procentele.
La Bacalaureat peste 70%, la evaluarea Națională 84%. Cifrele cu care Cîmpeanu demonstrează succesul Educației. Cosmetizăm situația cu cifre și procente. Amețim poporul cu sondaje, studii și cercetări sociologice.
Aspirația către mediocritate
Ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, are morga unui intelectual rafinat, a unui individ care se ridică deasupra vulgului și pentru care fiecare ieșire publică este o dovadă de generozitate. În fapt nu este decât un alt impostor al unui Guvern în care minciuna, furtul și ipocrizia sunt singurele însușiri acceptate. Sloganul „partidul te vrea prost” are și mascotă.
După ce singur a admis ca anul acesta avem cel mai mic procent de absolvenți de liceu înscrisi la bacalaureat ne anunță satisfăcut procentul mare de promovare, peste 70%. Este o altă mârșăvie pe care o servește Guvernul actual.
Mai puțin de 40% din copiii care au intrat în clasa I în urmă cu 12 ani au reușit să obțină diploma de Bacalaureat. Cu alte cuvinte, șase din zece copii au renunțat la școală, nu s-au prezentat la examen sau nu l-au promovat.
Realitatea este și mai cruntă. Subiectele de la Bacalaureat, la fel ca cele de la Evaluarea Națională, au fost, cel puțin, penibile dacă nu rușinos de infantile. În condițiile unor subiecte la examene care se apropie de testele din bancurile cu milițieni cum vor arăta generațiile următoare? Păi dacă partidul te vrea prost, ce rost are să mai înveți?
Fraudă și minciună. Impostură și simulacru. Asta este societatea pe care o propun Ciolacu, Ciucă și Cîmpeanu. Un președinte al Camerei Deputaților cu diplome de studii controversate, un premier și un ministru al educației cu serioase suspiciuni de fraudă și plagiat, ce ar putea să propună? Câtă atenție să acorde ei Educației când mare parte din diplomele lor sunt furate?
„Mediocrizarea învățământului”
Colegiul Național “Gheorghe Lazăr” face parte dintr-un proiect pilot pentru elevii de clasa a XII-a. “Elevii au fost mai relaxați, mulți spun că Bac-ul se poate lua cu notă mare fără meditații”, a povestit directoarea Ionela Neagoe în conferința de presă a ministrului educației.
În ultimele 3 luni din semestrul II elevii au avut doar 3 zile de prezență fizică la școală. În cele 3 zile au făcut doar pregătire pentru Bacalaureat și simulări. Un orar cu materii pe care elevii și le-au ales.
Cîmpeanu a declarat că extinde actualul program pilot și are finanțare 12 milioane de euro prin PNRR pentru școlile care „au curajul să aplice.” Cu alte cuvinte, plătim din banii noștri analfabetismul generațiilor viitoare.
Care este relevanța unei diplome obținută prin fraudă? Colegiul Gheorghe Lazăr a trișat! Instituțional și legal, dar tot fraudă se numește. În timp ce alte licee își luau în serios rolul de educatori ai tinerilor „Lazăr” se concentra pe un singur examen și obținerea unui procent cât mai mare la Bacalaureat.
Ce fel de școală e aia care te pregăteste doar pentru examene? Cum poate fi comparat un astfel de Colegiu cu unul care a pregătit elevii multidisciplinar? De ce sunt importante doar cifrele și nu pregătirea tinerilor pentru viață?
Școala, liceul cel mai mult, este mediul care pregătește tinerii pentru viață. Examenele sunt o etapă, o evaluare, un mod prin care se determină cantitatea de cunoștințe acumulate. Examenele nu sunt rațiunea existenței învățământului.
România ne/educată, proiect prezidențial … discret
De peste 3 decenii auzim că învățământul nu mai este important în viață. Școala s-a schimbat profund. Notele sunt înlocuite cu calificative și diplomele cu certificate. Se încearcă suprimarea competiției și a meritocrației. Copii nu mai au voie să-și cunoască reciproc notele, se cultivă o discreție excesivă și se induce o secretomanie bolnavă.
Se avansează inclusiv propunerea eliminării premierii anuale și a recunoașterii excelenței. Să nu se supere cei care nu au învățat și să admitem astfel că „partidul te vrea prost”!
Ne plângem constant de „analfabetismul funcțional” al elevilor și ajungem să încurajăm analfabetismul clasic. Privim cu dezinteres cum se formează generația care va stinge lumina.
De la „România este un stat eșuat” până la „atât s-a putut”, guvernatorul României, sasul Iohannis, ne demonstrează la anumite intervale cum tăcerea e de aur. Președintele dezbinării noastre este cel care a propus „România educată”… un proiect pe altădată.
„Atât s-a putut!” La carburant 50 de bani, celor cu venituri dramatic de mici 50 de euro, bugetarilor creșteri salariale de până la 50%, clasei mijlocii taxe și impozite tâlhărești. Guvernul să ia de la cei care au puțin și sa dea la cei care nu au deloc pentru a asigura prosperitate celor care susțin partidul care te vrea prost.
Într-un stat eșuat din „România Educată” cam „atât s-a putut”: partidul te vrea prost!
Toate au explicații. A verificat cineva cum se desfășoară „activitatea politică” în interiorul partidelor? Rețineți că aleșii propuși de partid se supun „disciplinei de partid”, adică votează cum hotărăște „partidul”. Mai e de discutat cine e „partidul” dacă hotărârile sale nu se votează? Am îmbrăcat toate măgăriile în vorbe frumoase și interesele obscure în interes public. În vorbe toate abuzurile se fac în interesul național; practic nu știm nici măcar care ar fi acest interes