În kakistocrația românească, managementul prin incompetență a anulat orice dezbatere despre profesionalism, integritate și morală. Prevalează nepotismul, cumetriile și legea lui Darwin. Supraviețuiesc cei care înțeleg cel mai bine mediul în care trăiesc și se adaptează cu succes.
Când corupția, traficul de influență și mediocrația sunt impuse ca reguli, ce șanse mai au cei care nu sunt dispuși să trădeze morala și integritatea profesională de dragul gradelor și funcțiilor?
Nemulțumirile și revolta mocnesc în rândul diferitelor corpuri de cadre militare.
Majoritatea dezbaterilor sunt despre ofițeri. Poate pentru că este nivelul de la care, de cele mai multe ori, se așteaptă decizia. Este corpul de cadre militare față de care așteptările și exigențele sunt cele mai mari. Derapajele ar trebui mai puțin tolerate și comportamentele reprobabile mai drastic amendate.
Nu este, însă, nicio diferență între modul în care sunt tratați ofițerii și subofițerii sau maiștri militari în Armată. Fără pile și relații nu contezi. Greu poți emite pretenții la o carieră sau recunoașterea meritelor.
Gradul militar, între derizoriu și ridicol
Prin definiție Armata este una din instituțiile în care ierarhia este obligatorie. Comunicarea pe verticală, clară, scurtă și precisă, este vitală pentru succesul misiunii. De la nivelul de execuție și sprijin până la cel decizional fiecare individ ocupă un loc important în sistem. Soldații care păzesc un obiectiv izolat sau generalii din fruntea Apărării, toți sunt la fel de importanți.
Altfel, gradul militar este doar confirmarea unei poziții în ierahie. În același timp, este și rezultatul unui cumul de factori din care norocul și întâmplarea nu pot fi excluse.
Este adevărat, teoretic, gradul militar ar trebui să fie exclusiv expresia carierei și studiilor onest finalizate. Astăzi, din ce în ce mai mult, aceste condiții sunt ignorate. De la plagiat la fraudă și furt, diplomele nu mai sunt expresia cunoștințelor. Cât despre carieră… subterfugiile și „filiera indirectă” au ajuns să fie regulă.
Am prezentat zeci de situații ale unor persoane „chemate în activitate” cu grade de maior sau locotenent colonel deși pregătirea lor militară era nulă. În multe cazuri nici experiența profesională nu justifica acordarea gradelor de ofițer.
Care mai este relevanța ierahiei? Cum pot susține astfel de ofițeri, celor cu care interferează, gradul deținut ca fiind expresia unei cariere?
Gradul militar este deseori clamat în relațiile personalului din Armată. Cei care nu-l merită sunt și cei mai vocali în a le fi recunoscut. Din păcate va ajunge curând să fie doar expresia unui coeficient în ierarhia salarizării.
Acarienii Armatei
De ce trebuie să poarte gradul de maior un contabil civil cercetat penal, cum este Cotoară Maria? De ce încadrează funcții în structuri centrale zecile de neveste și amante care au devenit subit maior sau locotenent (aici și aici)? Kakistocrația românească s-a extins până în alcov și a umplut de noroi haina militară.
Era normal ca multele abuzuri și încălcări ale legii să provoace frustrare și nemulțumire în rândul militarilor cu 20-25 de ani de carieră. Când doamne „general” cum sunt Gologan sau Anastasof ajung locotenent în pragul vârstei de 50 de ani, de ce nu sunt înțelese mâhnirile subofițerilor? Un sistem care i-a folosit și apoi i-a umilit trimițând în control un locotenent colonel care în urmă cu câteva luni era încadrat civil într-o structură de audit.
Este aproape imposibil să miști un funcționar public de pe funcție sau să-i repartizezi sarcini suplimentare. În schimb, majoritatea celor „chemați în activitate” cu grade de ofițer în ultimii 3 ani au fost angajați civili ai Armatei.
Ce a făcut Armata și liderii ei pentru personalul care a îmbrăcat haina militară și a depus jurământul în urmă cu 15-20 de ani? Nimic!
Inechități tolerate… „prin cumul”
Foarte mulți subofițeri și maiștri militari au îndeplinit funcții de ofițer. Mulți continuă să „ducă prin cumul” sarcini care presupun pregătirea și experiența unui ofițer. Nu este niciun comandant sau general deranjat de situație. Un „cumul” care presupune doar responsabilități, dar absolut niciun drept.
Unii subofițeri au condus companii la instrucție. Alții au îndeplinit sarcinile ofițerilor lipsă din birourile sau secțiile structurilor centrale. Dacă nu ar fi avut cunoștințele sau competențele necesare n-ar fi fost tolerați ani la rând în funcții pentru care, teoretic, n-ar fi avut calificare. Nu sunt puțini subofițerii care au demonstrat calități, nivel intelectual și bagaj cultural superior unor ofițeri.
Kakistocrația românească trăiește cu convingerea că funcția sau gradul sunt garanția competenței și profesionalismului. Nimic mai fals. Ferocitatea cu care au fost impuși în funcții indivizi fără calități sau cunoștințe este responsabilă pentru situația în care ne aflăm.
Un ofițer nu poate fi numit în funcția de comandant companie dacă nu promovează cursul corespunzător, dar un subofițer poate conduce respectiva structură mai multe luni, sau ani, fără a avea probleme. Situația este valabilă și pentru personalul de stat major.
„Parole, parole”… fără rezultat
Mulți ofițeri pleacă de la batalion sau brigadă înainte de a ajunge gradul de căpitan. Deseori sunt detașați locoteneți până în structurile centrale pentru a rezolva sarcinile coloneilor. Rămân subofițerii să le „ducă prin cumul” funcțiile.
Există posibilitatea împuternicirii ofițerilor în funcții pentru care nu îndeplinesc condițiile. De fapt este modul prin care mulți ofițeri și-au îndeplinit stagiile reclamate prin Ghidul carierei militare.
Ofițerul trimis să ocupe, prin împuternicire, un post vacant se bucură de toate drepturile funcției respective. Inclusiv financiar are beneficii care se extind și după trecerea în rezervă. Subofițerii primesc ordin să substituie ofițerii, nu sunt împuterniciți și nu primesc niciun fel de spor.
Este un „cumul” ilegal pe care conducerea Armatei nu a dorit sub nicio formă să-l normalizeze. Discuții și promisiuni, amânări și păcăleli! Asta se întâmplă de foarte mulți ani.
Să fim cinstiți! La fel ca în cazul pensiilor militare, a decontului transportului săptămânal, a salariilor calculate prin raportare la anul 2009 sau a multor altor abuzuri pe care le face Armata și în cazul de față răspunsul e simplu: nu se dorește!
Kakistocrația românească este susținută de generalii care răspund comenzilor politice. Între ei și Oștire există o falie imensă. O prăpastie care nu va dispărea niciodată, dacă nu are loc o resetare, o asanare profundă. Oricum, Armata este atât de adânc virusată încât reacția celor care s-au obișnuit cu corupția și abuzurile va fi violentă.
„Marș de aici!”
Subiectul Armata din Ardeal, corupție și cumetrii a provocat polemici și reacții diverse. Susținerea și confirmarea s-au manifestat discret și anonim. Contestare și discreditare au fost exprimate violent și reprobabil. Coeziunea grupurilor conectate la conductele corupției este greu de ignorat. În fond, dacă nu știe șeful că te-ai năpustit ca dulăul asupra celor care amenință borcanul cu miere, ce rost mai are să protestezi?
„Du-te în pensie tristule, subofițeri de șters la ***, vă tot plângeți și nu sunteți în stare să faceți treaba de un mac, doar aerele sunt de voi” este un comentariu care e greu de crezut că vine din partea categoriilor de militari menționate. De ce acest limbaj? Cum reclamă un astfel de individ competențele necesare evaluării activității subofițerilor sau SGP-iștilor?
Din păcate, nu ne surprinde! Am adus în atenție comportamentul grobian, mitocăniile și mahalagismele unor ofițeri care tratează unitățile sau grupurile pe care le conduc ca pe feude sau moșii.
Kakistocrația românească nu se impune prin excelență profesională și eleganța discursului. În fapt, cei care se coboară la nivelul unei astfel de reacții sunt indivizi care-și ascund slăbiciunile în spatele vulgarităților și comportamentelor suburbane.
Un cititor aștepta „cu interes un articol despre munca subofițerilor care îndeplinesc atribuțiile funcției de ofițer, cu toate răspunderile dar fara nici un drept…. Despre așa zisul ,,cumul”…” A primit replica unui individ care consideră că vulgaritățile sunt dovada superiorității lui. „Marș de aici!” este urletul specific acestor impostori, refularea neputinței.
Ofițeri sau subofițeri, maiștri militari sau SGP, toate categoriile au vârfuri. Întreaga pădure are uscături. Majoritatea, onestă și decentă, suferă, dar nu este capabilă să-și găsească vocea și coeziunea necesare combaterii minorității. Care minoritate, coruptă și imorală, dă dovadă de solidaritate și discurs agresiv. Mai grav este să constatăm cum kakistocrația românească se răspândește în societate.
Mai precreștine spus “jumul” nu cumul ..
CORECT spus …. Nu precreștine …
Din păcate, sistemul militar este bolnav. Toți suntem vinovați, mai mult sau mai puțin. Unii nu au curajul să raporteze problemele constatate, iar alții nu-și bat capul să le rezolve. Armata este condusă în realitate de către contabilii acesteia. Din motive necunoscute, generalii nu au curajul să-și impună intențiile, în baza legislației în vigoare, pe care nu o stăpânesc. Cel puțin așa se vede de la baza sistemului. Avem o armată de contabili, medici și psihologi care trăiesc pe seama luptătorilor de la eșaloanele tactice.
Îmi doresc, ca la un moment dat, gândurile militarilor să fie îndreptate spre rezolvarea posibilelor situații tactice în posibile crize sau războaie, iar ale pcc și fp să fie îndreptate spre rezolvarea problemelor administrative.
@Alex. Sa nu generalizam. Cine e tare pe meserie se impune intr-un fel sau altul indiferent de grad sau funcție. Problema corecta e ca jigodismul câștiga pentru ca se aplica de sus in jos. Și meseria, indiferent de nivel, e sugrumată sau exclusă.
Castigi respectul celor din subordine şi atat! Pentru un militar de carieră nu este tocmai o implinire, mai ales in conditiile in care ăiti vezi inferiori in grad devenindu-ti superiori in curs de 3-4- ani, cu doua avansari inainte de termen, iar rasplata pentru competenta ta este faptul ca ti se impune sa rezolvi si mai multe, fiind luat de prost!
Nimic nou domnilor.