Dreptul la replică este firesc să existe într-o societate modernă și civilizată. Calomnia și denigrarea sunt la fel de condamnabile pe cât sunt corupția și abuzul în serviciu pe care le-am dori eradicate.
Informațiile pe care le furnizăm sunt date coroborate din mai multe surse, majoritatea publice. Indiferent cât de oneste sau cât de multe ar fi sursele ele prezintă faptele subiectiv. Încercăm să decantăm.
Adevărul poate fi, uneori, distorsionat de perspectiva din care privește fiecare, dar nu există „pe jumătate”. Adevărul și minciuna sunt în relația pe care a avut-o Voltaire cu Divinitatea. Întrebat dacă s-a împăcat cu Dumnezeu, Voltaire a răspuns: „Ne salutam, însă, nu ne vorbim”.
De la patetic la penibil și retur
În câteva materiale (aici, aici și aici) am adus în atenție posibile nereguli și suspiciuni de fapte reprobabile. Nu ne așteptam ca cei nominalizați, direct sau colateral, să recunoască sau să contribuie la corectarea derapajelor. Până la urmă, cine este dispus să-și taie aripile când este atât de aproape de stele?
Într-un mesaj, adresat doar prietenilor de pe Facebook, col. Oros Nicolae Gabriel, s-a declarat subiectul unei „campanii de kompromat”.
Trist! Foarte trist!
Chiar nu putem protesta cu puțină originalitate? Înțelegem că plagiatul a ajuns să fie instituționalizat în România, dar cât de tare ne obosește dacă încercăm să-l evităm?
Sintagma a fost impusă, oarecum forțat, în spațiul mioritic de Emilia Șercan. Termenul și acțiunea nu se aplică ușor și, evident, nu oricui. Ce are limba română de încercăm să o alimentăm cu neologisme?
De ce să utilizăm cuvinte cărora nu le cunoaștem sensul și etimologia? „Kompromat” nu există în limba română. Este preluat din limba rusă și definește „o informație compromițătoare care este folosită pentru a șantaja sau discredita o persoană, de obicei, în scopuri politice”.
Care este informația care-l compromite cel mai mult pe col. Oros? Care este fapta greșită de care se teme și care ar putea, eventual, alimenta „operațiunea de kompromat”? Pentru „campanie” ar fi nevoie de mai multe „operațiuni”.
Nu intrăm în polemică. Dreptul la replică îi oferă celui care se consideră lezat posibilitatea să demonteze falsurile. Nu am refuzat nimănui spațiul necesar îndreptării eventualelor erori umane sau materiale.
Nu suntem instanță și nimeni nu este obligat să se dezvinovățească. Totuși, să demonteze afirmațiile pe care le consideră denigratoare n-ar trebui să fie foarte greu.
Suntem deosebit de interesați să contribuim la infirmarea aspectelor reprobabile pe care le aducem în atenție. Am avea cel puțin speranța că încă mai există șansa revenirii la normalitate. 
Facebook, Nicu Oros, 13 iulie 2022 (I)
Publicăm, integral, textul mesajului postat de col. Oros pe Facebook așteptând să-și exercite formal dreptul la replică. Să decantăm adevărul de minciună rămâne scopul tuturor demersurilor noastre.
„Am luat decizia de a acționa în instanță pe cel/cei care se află la originea campaniei de denigrare purtată împotriva mea prin intermediul platformei online politicaapocalipsei.net. Nu reiau aici titlurile așa-ziselor articole care mi-au fost dedicate, le puteți găsi ușor, dacă nu le-ați citit deja.
Trebuie să recunosc că articolele sunt scrise cu talent jurnalistic dar, din păcate sunt fabricate pe fapte și situații care nu au nicio legătură cu adevărul.
Aș vrea să fim bine înțeleși: cred cu tărie că libertatea de exprimare este un drept fundamental al oricărui om, consfințit și apărat și de Constituția României. Însă acest drept poartă cu el și responsabilitatea adevărului. Seria de articole în care sunt atacat se bazează pe minciuni sfruntate, pe jumătăți de adevăr sau pe denaturări complete ale realității. Voi demonstra asta, cu probe, în instanță.
Pe frontispiciul blogului în discuție scrie, emfatic: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine!” Nu doar că nu sunt de acord cu semnatarii dejecțiilor, dar îi asigur pe cei responsabili de această campanie de kompromat că voi lupta până la capăt, cu tenacitatea dobândită în cariera mea de militar, de vânător de munte, carieră de care sunt mândru și care nu are nicio zonă umbrită sau întunecată, așa cum se încearcă a se acredita ideea, pentru a le devoala minciunile. Nu mai pot tolera să îmi fie terfelite valorile, onoarea și renumele.
Dreptul la replică nu presupune doar „nu sunt de acord cu semnatarii dejecțiilor”. Mai ales că există adevăr. Cel puțin „pe jumătate”, cum singur admite.
Facebook, Nicu Oros, 13 iulie 2022 (II)
Nu cred că faptul că autorul/autorii articolelor respective nu s-au semnat va împiedica instanțele din România să facă dreptate.
Nu voi cere instanței devoalarea surselor acestor așa-zise dezvăluiri, pentru că acest lucru ar fi, evident, în contradicție cu principiile fundamentale care apără libertatea presei. Deși este foarte probabil ca cei care au alimentat autorul/autorii articolului cu invenții și colportări să nu fie vreodată trași la răspundere, care va cădea în întregime pe umerii celor care le-au publicat. Nu că aș avea vreo compasiune pentru aceștia din urmă. Chiar și când scrie la adăpostul anonimității (cu mult curaj, evident!), pe un blog, un jurnalist are responsabilitatea celor scrise și ar trebui să verifice informațiile din mai multe surse.
Voi aduce, cu siguranță, probe care să arate fără echivoc ticăloșia din spatele acestei campanii. Lucrez deja la strategie, cu câțiva profesioniști de marcă din domeniul juridic. Nădăjduiesc că vom vedea, pentru prima dată, în România, un blog obligat să respecte adevărul și să plătească pentru minciunile răspândite. Șansele sunt foarte bune.
În stilul jurnalistic, spun și eu să rămâneți aproape. Va urma!”
Libertatea de informare nu reprezintă un drept nelimitat ci, dimpotrivă, presupune responsabilitate. Când informarea cuprinde elemente false sau denigratoare se naște dreptul persoanei prejudiciate de a solicita tragerea la raspundere a vinovaților.
Este legitim modul în care dorește să-și apere onoarea col. Oros. Suntem la fel de emoționați ca toți cei care așteaptă cu nerăbdare „strategia” pe care o pregătește alături de „câțiva profesioniști de marcă”.
Demersul pe care l-a promis trebuie finalizat.
Altfel, nu este decât o încercare patetică. Un text generos în platitudini, în care suntem amenințați copios. „Fără echivoc” ar spune dottore Ciucă. Niciun cuvânt despre prezumtivele denigrări. “Forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă” spunea Titu Maiorescu.
Dreptul la replică, o intervenție normală
Totuși, de unde reacția furibundă a „eternului împuternicit”? Șoaptele „de pe surse” menționează un control în desfășurare al Direcţiei de Prevenire şi Investigare a Corupţiei şi Fraudelor din MApN la Bg. 61 VM. Succes!
Sperăm să fie doar începutul unei „campanii” de anvergură, dar e greu! Eliminarea, sau măcar reducerea, disfuncțiilor și derapajelor organizaționale pare astăzi o muncă de Sisif.
În ce ne privește, ne este reproșată, uneori, anonimitatea. Care-i problema? Suntem o voce, nu o imagine! Cei pe care-i menționăm sunt, deseori, imaginea unor instituții sau structuri pe care le conduc. În prăpastie, ar spune un hâtru.
Constituția e clară: “mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”. Astfel, orice persoană care consideră că drepturile sau interesele legitime i-au fost lezate prin prezentarea unor fapte neadevărate beneficiază de dreptul la replică.
Acceptăm amenințările și intimidările ca pe reacții firești ale celor care se simt „cu căciula sub muscă”. Sunt numeroase și îmbracă forme originale sau… plagiate.
Le răspundem cu o parabolă dintr-o replică a unui scriitor care a semnat discret, un „anonim” ascuns sub pseudonim, Mark Twain: “zvonurile despre moartea mea sunt exagerate“.
A facut pipi pe voi colonelul si o sa faca si caca in curand. Succes.