Pensiile militare, câmpul tactic al manipulării

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, într-o tranșee imaginară (poate), doi oșteni extenuați, răniți, dar îndârjiți ascultă cu înfrigurare o știre despre cum se modifică, iarăși, pensiile militare. De la declanșarea „operațiunii militare speciale” au trecut câțiva ani. La București, parlamentarul PNL Pavel Popescu și colegul Iulian Bulai de la USR se luptă eroic să modifice, iarăși, pensiile ostașilor, văduvelor și orfanilor celor căzuți ca să poată avea ei dreptul la opinie.

Este doar o imagine ficțională, extrapolată din realitatea zilelor noastre. Una în care militarii sunt aruncați hienelor și javrelor ahtiate după „breaking news” sau capital politic.

Un alt subiect pe care flăcăi imberbi sau fătuce abia ieșite din adolescentă îl dezbat cu aerul gâștelor pasionate de „Critica rațiunii pure” și sistemul kantian. Habar n-au despre ce vorbesc, dar se năpustesc să sfâșie, să distrugă, să muște brațul care îi apără.

Un sociolog dezlănțuit

Nu l-am menajat deloc pe actualul ministru al apărării naționale, Vasile Dîncu. Dimpotrivă, i-am amendat fiecare eroare, caustic sau incisiv. N-au fost puține ieșirile publice în care discursul său a fost greoi și presărat cu informații cel puțin surprinzătoare, ca să ne limităm la un eufemism.

Joi, 14 iulie 2022, a avut, însă, o intervenție cu adevărat surprinzătoare, la postul guvernamental Digi24. Hotărât, stăpân pe sine, plin de nerv și aplomb, a evitat elegant toate capcanele celor două conițe cu aere de inchizitor medieval.

A reușit să transmită mesajul coerent și cât se poate de categoric: „pensiile militare nu sunt pensii speciale”.

Trebuie să admitem că este primul ministru al apărării care comunică ferm axioma. Cu determinarea și tenacitatea de care niciun general nu a fost capabil. Niciunul nu a reușit să ajungă o voce care să ridice comunicarea la nivel de discurs. Majoritatea limitându-se la a sacrifica Armata interesului personal.

Vasile Dîncu, filozoful din fruntea MApN, a fost tranșant și a reușit să păstreze situația sub control. Poate ușor iritat când interogatoriul încrucișat al conițelor obraznice a depășit limita bunului simț, dar era firesc.

Un ministru care apără cu îndârjire drepturile militarilor, legitime și similare celorlalți camarazi din NATO, transmite măcar speranță, dacă nu siguranță.

Rămâne de văzut cât va păstra din atitudine cănd va trebui să înfrunte liberalii conduși de Ciucă sau „reformiștii” lui Ciolacu. Poate că Dîncu nu a făcut decât să comunice un mesaj prin care să mai oprească valul de plecări din sistem și să liniștească nemulțumirile și incertitudinea din Armată.

Soldatul Vasile Dîncu

Din păcate a fost încă o ieșire publică prost pregătită de generalii săi. Este inadmisibil ca ministrul apărării să cadă într-o ambuscadă. Chiar dacă astfel Digi24 se așază nu doar guvernamental, dar și politic în tabăra PNL. Cum postul mai este cunoscut și sub numele de SRI TV, putem identifica ușor sferele de influență din interiorul sistemului.

Actualul ministru al apărării a îndrăznit, însă, ceea ce predecesorul lui nu a încercat niciodată: să se identifice cu Armata. Au fost momente în care „noi” rostit de Dîncu îl poziționa asumat lângă militari. A riscat o atitudine categorică chiar dacă se expune. A pus interesul instituției pe care o reprezintă dincolo de cel personal.

Rolul ministrului apărării este de interfață a militarilor cu zona politică și societatea civilă. Ministrul trebuie să fie cel care apără drepturile și imaginea militarilor. Este modul prin care implicarea Armatei în politică se limitează exclusiv la persoanele aflate oficial în evidența partidelor.

Premierul-general-doctor Nicolae Ciucă nu a fost capabil să comunice NICIODATĂ un adevăr pe care întreaga societate românească pare că-l refuză. A reușit Dîncu! Chiar cu înverșunare: „pensiile militare nu sunt speciale”!

Ciucă nu a fost niciodată dispus să susțină cauza militarilor de teamă să nu-și îngusteze cariera politică. Dîncu și Ciucă sunt diferiți. Primul este un politician versat, celălalt un politruc speriat. Diferența dintre soldatul fidel cauzei și generalul dispus să negocieze orice.

Vasile Dîncu a înfruntat, elegant și calm, două conițe certărețe, dezlănțuite și de o agresivitate furibundă. De unde ura asta la adresa militarilor? Cine dorește să implice Armata în lupte care nu-i sunt specifice?

Mass media mincinoasă, vârful manipulării

Orice discuție despre „pensiile speciale” alunecă invariabil către militari. Toți ceilalți, mai ales magistrații, sunt menționați conjunctural și în șoaptă. Teza principală face din militari agresorii sistemului de pensii. O încercare de adâncire a fracturii dintre societate și Armată. Mentalul colectiv ajunge să-i perceapă pe militari ca fiind căpușele bugetului.

Un site cu o puternică politică editorială partizană plusează cu nerușinare: „România are un sistem de pensii speciale, inițiat încă de la finalul anilor ’90 și care viza inițial magistrații. Sistemul a fost extins ulterior la personalul militar, diplomați și parlamentari”. (articolul integral aici).

Este incredibilă dezinvoltura cu care o parte din mass media produce dezinformări. Este tehnica propagandei naziste. Discipolii lui Goebbels sunt convinși că „o minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr.”

Decretul nr. 214 din 12 iulie 1977 privind pensiile militare de stat a fost valabil până la apariția Legii nr. 164 din 7 aprilie 2001 privind… pensiile militare de stat.

În anul 2010, Băsescu și liberalul Boc au fost cei care au eliminat pur și simplu, prin lege, sintagma „pensii militare de stat” pentru prima dată de la A.I. Cuza. I-a susținut un fost militar, generalul plagiator Gabriel Oprea. Nu a protestat nici următorul ministru al apărării, un alt general al Armatei, Corneliu Dobrițoiu.

Patru ani mai târziu, în iulie 2015, apare Legea 223 privind pensiile militare de stat. Meritul reinstalării unor drepturi legitime în acord cu ce așteaptă societatea de la militari aparține unui civil, ministrul Mircea Dușa.

De peste 3 ani se discută, iarăși, despre desființarea pensiilor militare de stat.

Încă o dată, la conducerea ministerului, ba chiar a Guvernului se află un general, dottore Ciucă. Niciun cuvânt din partea impostorului.

Trei generali au fost complici la desființarea pensiilor militare de stat, doi civili au susținut cauza Armatei. Trădarea face parte din cultura noastră!

„Doamnă, ce-mi pare mie mică, d-voastră s-ar putea să vi se pară mare”

Replica a fost total nevinovată, fără conotațiile pe care le-a primit ulterior. Altfel, indiferent în ce registru este interpretată rămâne un răspuns corespunzător isteriei din platoul Digi24.

E mare sau mică?! Pensia, adică! A fost refrenul celor două conițe, peste care se flutura și fantoma uneia de 8000 de euro! Tot pensie.

Mai întâi, pensiile militare sunt plătite în lei. Nu euro, dolari sau ruble, cum au alții contractele. Deși, dacă ar putea, unii le-ar plăti în moneda botswaneză. O conversie care ar oferi conițelor posibilitatea să evalueze dacă e corespunzătoare mărimea. Tot despre pensie e vorba.

Apoi, faptul că se ascund unele pensii „speciale” în spatele celor militare este o eroare tolerată de mass media, nu o culpă a ostașilor. Cum raportarea la salariul președintelui este și ea parșivă. Venitul și salariul de bază extras din grilă sunt total diferite.

În cele din urmă, niciun ostaș nu încasează pensie sau soldă, lunar, măcar jumătate din cât primește David Popovici, 7000 euro, de la bugetul statului. Sau handbalistele de la CSM București de la bugetul local.

Este rușinos, dar niciun militar nu are solda sau pensia echivalentă salariului primit de Oprița (6000 euro) sau Adi Popa (4000 euro) de la Clubul Sportiv al Armatei. Este o altă problemă pe care ar trebui să o rezolve Dîncu.

Pensiile militare sunt un drept, nu privilegiu

Cine are intenția să arunce Armata în haos? De ce nu investighează nimeni unde duc firele marionetelor care agită marota militarilor ca fiind beneficiarii unor pensii speciale?

Merită reținută și întrebarea ministrului Dîncu: „cine sunt „specialii” care se ascund în spatele militarilor?”

Principalul motiv pentru care pensiile militare sunt „de stat” este tocmai certitudinea veniturilor indiferent de convulsiile din societate. Este compensația la care speră un tânăr când acceptă să renunțe la unele drepturi constituționale și să-și sacrifice viața pentru apărarea țării: perspectiva unor venituri decente pentru sine, sau familie după moarte.

De zece ani se calculează și recalculează pensiile militare. Acum riscăm să o luăm de la capăt când erau necesare doar câteva corecții. Atât.

Cei care îi invidiază pe militari sau au frustări cauzate de veniturile lor pot oricând să se prezinte la un centru de recrutare. Oricine poate deveni „special”!

Până la urmă, care este scopul unei astfel de campanii? Pentru că este o adevărată campanie mass media de linșare și demonizare a militarilor. În afara periclitării siguranței naționale, ce se poate obține?

Cine are interesul alimentării unei situații de incertitudine și nesiguranță în Armată? Cine câștigă din ruptura dintre societate și Oștire? De ce nu are nimeni curajul să intervină și să oprească o dezbatere care nu are sens?

Desființați Armata! Ne apără Bulai și Popescu!

Cei care beneficiază de pensie de serviciu, în baza legilor existente, vor rămâne în plată cu ce primesc în prezent. Constituția, chiar terfelită, este fermă: „legea dispune numai pentru viitor”.

Altfel, „principiul contributivității” este mai tânăr decât agitatorii deghizați în „reporteri” și este o temă falsă.

Militarii plătesc contribuții sociale și de sănătate, o treime din venitul lunar brut.

Statul este un escroc ordinar. Promite asistență medicală gratuită și iluzia unei pensii decente după o viață de privațiuni. Tânărul, care are inconștiența să aleagă o carieră militară, este indus în eroare.

În realitate, militarul plătește asistența medicală, iar pensia pe care și-o asigură exact din „contributivitate” devine subiect de lupte politice.

Procentul de 25% CAS, plătit din brut, atinge 43% din valoarea soldei nete. La fiecare 5 luni, militarul își plătește singur 2 solde, valoarea cea mai mare a pensiei la care poate spera.

Altfel spus, după 30 de ani își acoperă 12 ani de pensie. Speranța medie de viață (optimistă) a militarilor este 63 de ani. Prin urmare, Statul nu face decât să înapoieze banii pe care i-a adunat de la militari.

Militarii contribuie la bugetul asigurărilor sociale, dar primesc pensiile din bugetul Armatei. Ce minte întortocheată dorește ca pensiile militare să fie transferate de la bugetul de stat la cel al asigurărilor sociale? De ce să sufoci un buget care și așa gâfâie?

O dezbatere cinstită, fără patimă și mânie, ar trebui să plece de la ce dorește poporul de la Armata sa. Nu doar conițele înfiebântate sau flăcăii pensați și pasionați de cosmetică. Poate nu mai este nevoie și e rentabil să așteptăm cu mâna întinsă să ne apere alții.

Specific românesc, iresponsabil distrugem Armata fără a ne gândi ce punem în loc. Minte de argat!

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei