Minireactoarele nucleare, aventuri și iresponsabilități

România este foarte aproape să devină principala zonă de experimentare pentru minireactoarele nucleare (SMR). S-a gândit să celebreze prietenul de peste ocean parteneriatul strategic cu amplasarea unor „cernobîlețe” pe plaiurile mioritice. Dacă tot avem o țară frumoasă de ce să nu o facem praf?!

Americanii, ungurii sau rușii sunt victime colaterale ale dezamăgirilor noastre pentru dezastrul în care ne scufundăm. Niciun străin nu este vinovat pentru faptul că ne apropiem de dispariție. Nimeni din afara țării nu poate fi reținut reponsabil pentru sărăcia, mocirla morală și lehamitea socială din România.

Vinovații sunt la Palat. La Cotroceni, Parlament și Victoria. Toți cei care au trecut pe acolo în ultimii 30 de ani ar trebui să plătească prețul incompetenței, iresponsabilității… trădării.

România a atins adâncul abisului și nu se oprește, încă mai sapă.

Reclama mincinoasă, sufletul manipulării

Postul de radio Europa FM difuzează, încă de la începutul anului, o reclamă cel puțin controversată, tocmai pentru că nu este clar ce intenționează să comunice.

Minireactoarele nucleare de la NUScale sunt promovate printr-un mesaj cel puțin perfid. Tehnologia este prezentată ca fiind rezultatul a 50 de ani de experiență și se induce ideea că ar exista în mai multe țări, inclusiv din Europa. Franța este nominalizată ca având aprobată o astfel de soluție energetică.

Tehnica de manipulare este utilizată global. Nu doar în România. Noi, însă, ne aducem aminte campania agresivă a proiectului de la Roșia Montană sau a celui privind extragerea gazelor de șist prin „fracturare hidraulică”.

Winning hearts and minds” este conceptul angajat în orice operațiune care presupune acțiuni discutabile. Este modul specific, dar nu limitat, de manipulare a colectivitaților locale de către companiile nord-americane în colonii.

Viitorul energiei poate că este nuclear. Este o sursă capabilă să furnizeze energie 24/7, în orice condiții. Energia alternativă sau verde depinde de condițiile meteo. Cea convențională (hidrocarburi, material lemnos etc.) este limitată și supusă capriciilor celor care o dețin.

Totuși, de ce la noi? Să nu ne spună cineva că suntem privilegiați! România este doar colonia perfectă pentru aventuri și experimente. Indiferența și nivelul scăzut de educație al populației nu reclamă investiții deosebite în manipularea opiniei publice.

Cu ajutorul „vectorilor de imagine” plătiți consistent se promovează proiecte care nu au produs rezultate nicăieri, care au eșuat sau au fost respinse de alte țări. Un clip „inofensiv” și o reclamă aparent neutră la radio sunt suficiente în țara care a ridicat prostia la rang de demnitate publică.

Guvernanții și mirajul dolarilor

Romania s-a dovedit a fi cel mai prost investitor din lume. Toate investițiile au adus doar sarcini fără absolut niciun beneficiu. NU există niciun proiect în care s-au investit cel puțin 100 mil. dolari și care să fi întors măcar bugetul cheltuit.

În octombrie 2020 România a semnat un Acord Interguvernamental cu SUA în domeniul proiectelor de energie nucleară, care a fost ratificat de Parlament prin Legea nr.199/2021. În aceeași lună Ministerul Energiei semna un Memorandul de Înțelegere cu Banca de Export-Import a Statelor Unite/ US EXIM Bank.

Exim Bank este instituția oficială a guvernului SUA care asigură credite pentru export. Se recomandă ca având misiunea de a sprijini prosperitatea și securitatea americană prin export deblocând soluții de finanțare pentru companiile americane la nivel global.

În România, Exim Bank intenționează să finanțeze investiții în sectorul energetic în valoare totală de 7 mld. dolari. Sunt credite cu dobândă pe care le acordă României pentru a sprijini sectorul privat american.

România și SUA au semnat, în noiembrie 2021, Acordul de Cooperare pentru implementarea minireactoarele nucleare de la NuScale.

Vom deveni lider regional în furnizarea de energie curată”, spunea Virgil Popescu ministrul energiei. Când? Realist vorbind, minireactoarele nucleare nu vor fi funcționale mai repede de 10 ani.

România, El Dorado din Carpați

Când auzim de implicarea unei companii americane în economia românească reacțiile duc, cel puțin, în două direcții.

Prima este utopia apropierii de „visul american”. Un fel de seriozitate și meticulozitate nemțească.

Experiența pe care am avut-o cu companiile americane prezente în România este identică celei cu meticulosul Iohannis de la Cotroceni. Fiasco.

A doua direcție ne poartă, nostalgic, gândurile către Bechtel, Exxon sau Chevron. Așa cum am avut parte de autostrăzi sau energie furnizată prin investițiile companiilor amintite, probabil la fel vor funcționa și minireactoarele nucleare de la NuScale

De secole ascundem tributul sub denumiri pretențioase și ne mințim că avem independență și suveranitate.

NuScale este o companie înființată în anul 2007. Cercetările pe care le finanțase Departamentului de Stat pentru Energie (DSE) al SUA pentru minireactoarele nucleare treceau astfel în sectorul privat.

În anul 2011 compania nu aduna 100 de angajați. Principalul investitor era Fluor Corporation, o companie texană specializată în echipamente pentru sectorul energetic.

Fără nicio realizare notabilă sau parteneriat extern, în anul 2019 NuScale semnează un Memorandum de Înțelegere cu Nuclearelectrica din România. Doi ani mai târziu compania anunță public intenția de a construi minireactoarele nucleare, în afara SUA. România devine astfel zonă de experimentare, dar noi dăm frumos din coadă bucuroși că ne bagă stăpânul în seamă.

Gabriel Resources avea sediul în Marea Britanie, era listată în Canada, iar activele românești erau deținute printr-o companie olandeză. Va rămâne în istorie doar pentru proiectul Roșia Montană. Cum va fi amintită NuScale rămâne de văzut.

N-ar fi rea, dacă ar fi bună

Nu ar trebui să ne opunem energiei nucleare. Dimpotrivă, ar trebui să fim revoltați că de 30 de ani nu reușim să punem în funcțiune reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, un proiect lăsat moștenire de comuniști.

Ceea ce-și asumă, însă, Guvernul Ciucă drept mare realizare nu este decât o altă anventură iresponsabilă. Minireactoarele nucleare nu au atins nivelul „funcțional” nicăieri în lume. Nu doar că nu funcționează, dar etapa unei centrale nucleare electrice experimentale va fi atinsă în America cel mai devreme în anul 2030.

O campanie de informare publică a Guvernului, de mediatizare a unui proiect național, inclusiv în cazul unui parteneriat public-privat care accesează fonduri generoase de la buget, nu ar fi nimic ieșit din comun. O reclamă comercială mincinoasă și o campanie, prin care se transmit mesaje subliminale pentru a influența opinia publică, ar trebui cercetate penal.

Narativul vectorilor de influență aduce în susținere faptul că minireactoarele nucleare aflate în exploatare pe portavioane și submarine nucleare funcționează de mulți ani. Este o altă manipulare ordinară.

Mai întâi pentru că exigențele militare permit acceptarea unor riscuri pe care populația civilă nu este obligată să și le asume. Apoi, minireactoarele nucleare amplasate în zone populate expun o populație incomparabil mai numeroasă decât echipajul unui submarin. Nu în ultimul rând, Marea Britanie a demarat un program prin care elimină minireactoarele nucleare de pe submarinele sale.

Proasta satului

Într-o prezentarea care susține ticălos minireactoarele nucleare se menționează că apa care revine în circuitul natural „nu este afectată aproape deloc de radiațiile nucleare”. Acest „aproape” este atât de vag încât ne putem închipui că se referă la faptul că nu afectează navigația pe Mississippi.

Problema majoră în Germania, de exemplu, nu a fost siguranța centralelor nucleare ci depozitarea deşeurilor radioactive. Dacă noi plătim minireactoarele nucleare, combustibilul nuclear îmbogățit și rămânem să gestionăm și deșeurile radioactive, ce investesc americanii?

Susținătorii proiectului estimează un preț de 20 de cenți pentru un kwh. Mai mult de 1 leu/ kwh. Dacă adăugam transportul și distribuția, la cât ajunge costul energiei electrice furnizată de minireactoarele nucleare? Răspunsul e simplu, cel puțin dublu față de cel mai scump kwh existent astăzi pe piață.

Adevăr sau provocare: România primește un împrumut de 7 mld. dolari de la o bancă a Guvernului SUA pentru finalizarea unităților 3 și 4 de la Cernavodă și obligativitatea instalării a 12 minireactoare nucleare experimentale cu condiția de a renunța la colaborarea cu China?

Nu e nimic neapărat rău în condiționalitate. Doar că cele 7 mld. dolari sunt un împrumut pe care îl plătește poporul român, dar asigură profit unor companii americane care găsesc astfel teren de joacă pentru finalizarea unor experimente.

Cum reușim performanța ca din toate țările de pe glob România să fim iarăși proasta satului? Nu era loc suficient în Alaska să instaleze minireactoarele nucleare?

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

Un răspuns la „Minireactoarele nucleare, aventuri și iresponsabilități”

  1. N-ar fi rea, dacă ar fi bună ! Din pacate tropetele rusesti lupta contra americanilor nu pentru a ne proteja pe noi. Altă explicatie nu există cât timp aceleași sisteme de extractie, prelucrare, productie sunt aplicate de firme privatizate cu „investitori strategici cu destul capital rusesc”; fără nici un scandal. Sunt destule exemple de „investitii” potențial periculoase despre care nu vorbește nimeni. Despre minireactoarele nucleare nu există deocamdată „contraindicații” și nici analize profesiniste de risc. Deci luptăm contra lor pentru că sunt americane sau avem argumente ?!

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: