În cimitirul care adună eșecurile și distrugerile post-decembriste Institutul „Cantacuzino” ar merita un Mausoleu. Singura instituție care putea asigura spijin intern românilor în situația unor pandemii, a fost subiectul unei destructurării concertate și sistematice. Toți cei care au condus „Cantacuzino” în ultimii 20 de ani sunt vinovați de uciderea unui ansamblu funcțional.
Institutul „Cantacuzino” ar trebui să fie o unitate de cercetare de importanță strategică. Trecerea în subordinea Armatei nu a fost lipsită de logică. Din păcate a fost doar o altă înșelătorie marca Partidul Unic. PSD este cel care a luat decizia trecerii „Cantacuzino” la Apărare, dar PNL este cel care ulterior nu a întreprins nicio acțiune care să sprijine resuscitarea Institutului.
Lungul drum de la ruină către colaps
Luna viitoare este sărbătoare mare la Institutul „Cantacuzino”. MApN sărbătorește cinci ani de când a luat în subordine instituția care ar fi trebuit să fie nava amiral a cercetări în toate domeniile importante ale microbiologiei și științelor conexe.
Cinci ani, zeci de promisiuni și câteva efecte administrative. S-a dublat organigrama și s-a construit o clădire nouă, pentru birouri. A fost avansat general primul ortoped aflat la conducere și s-au plătit sute de mii de euro pe o troiță. Dacă ar fi produs vaccin câte slujbe religioase în ultimii 5 ani, „Cantacuzino” era un competitor serios pentru Pfizer.
Miniștri sau premieri, toți au făcut cel puțin un angajament. Pandemia i-a obligat să crească frecvența promisiunilor și să pluseze de fiecare dată cu unele tot mai năstrușnice.
Mihai Fifor declara în 2018, “am preluat o instituţie în ruină şi, iată, după 10 luni, începe din nou să aibă consistenţă (…) avem proiectele pentru producţia Polidinului (…) pentru Cantastim (…) şi începem să pregătim personalul pentru aria de vaccin gripal“. Minciuni nerușinate.
Au trecut patru ani de la spectaculoasă declarație, iar Cantacuzino cel mai des produce… anunțuri de angajare. În primele șase luni ale anului au fost scoase la concurs peste 70 de posturi pentru civili și 80 pentru militari. Unul singur de cercetător, majoritatea personal administrativ.
Niciun ministru al apărării nu a avut vreo contribuție la resuscitarea Insitutului. Cinci ani fără realizări, perspective sau proiecte concrete. „Cantacuzino” este tot fără licență de producție sau punere pe piață pentru medicamente. Orostim-ul este doar o fiertură de orz verde, supliment alimentar pentru care nu avea nevoie de autorizare.
Pandemia, ultimul cartuș
La începutul anului 2020 dottore Ciucă promitea un proiect european de 150 mil. euro pentru modernizare. Nu s-a accesat niciun cent. Ortopedul general Florin Oancea, directorul “Cantacuzino”, declara în noiembrie 2020, că un produs de „tip” Polidin şi un vaccin antigripal sunt în dezvoltare. Minciuni!
O lună mai târziu lansa pe piață OROSTIM-HV. Un supliment alimentar bazat pe tulpini bacteriene și o pulbere de extract de… orz verde. Altă fraudă!
OROSTIM nu este un produs nou „lansat pe piață”. Este realizat în urmă cu peste 30 de ani de aceeași cercetători care au creat Polidinul. Dacă nici finul lui Ciucă (generalul Oancea) nu este un admirator al plagiatului, atunci chiar nu mai știm ce-i ăla respect.
Pandemia i-a oferit Insitutului șansa revitalizării. Panica și neliniștea globală au direcționat sume importante către cercetare. Multe instituții similare au beneficiat de atenția guvernelor proprii. Nimic nu s-a întâmplat la „Cantacuzino”. Dimpotrivă, s-a afundat și mai mult în anonimat.
Cine are nevoie de vaccinuri produse local? România trăiește din consum și lanțuri de distribuție. Așa a ajuns „Cantacuzino” să fie transformat în firmă de curierat. Un centru de stocare și distribuire.
Pandemia nu s-a terminat, oficial! Moare, dar nu se predă. Mai mult, se pare că vin alte provocări medicale. Degeaba! Cei care au responsabilitatea resuscitării „Cantacuzino” par să fie ciocli care-i sapă mormântul.
În august 2021, Oancea anunța că „noul Polidin” a depăşit deja etapa de laborator, şi, după o perioadă de testări, ar putea fi introdus pe piaţa de… suplimente alimentare. Noul Polidin urma să fie comercializat ca spray nazal ori sub formă de … bomboane gumate, ursuleți. De reținut că accentul cădea pe „ar putea” și că „noul Polidin” ar fi fost doar supliment alimentar nu medicament. N-a mai fost nicicum. O altă promisiune neonorată.
Istoria unui eșec
În ianuarie 2022, Vasile Dîncu s-a fotografiat și el în curtea Institutului. A dat chiar o declarație. Având în vedere lipsa de logică, agramatismele și incoerența mesajului am spune că a fost una memorabilă.
„Vorbim de un proiect care va fi în viitor una din componentele cele mai importante ale sistemului nostru de reziliență (…) să ne producem aici în Europa, în mod autonom, cele mai importante elemente ale infrastructurii critice, zona vaccinurilor, a serurilor (…) avem o infrastructură umană de specialiști care (sic!) trebuie să o putem menține…”.
„Pe care”, profesore! „pe care”, nea Vasile (dacă era „domn” vorbea corect românește). Mama lor de prepoziție și acuzativ! Gramatica este, însă, ultima lui grijă. Încă un ministru al apărării total incapabil să producă un discurs în care să utilizeze corect termenii și să comunice ceva, nu doar să amestece cuvinte fără sens. Un alt ministru care a promis zilnic realizări istorice și a livrat doar corupție și abuzuri.
În mai 2022 Dîncu declara: “Sperăm să intrăm în proiectele pe care le avem pe plan internaţional în domeniul cercetării medicale militare“. Cu speranța rămânem. Altfel, ne-am obișnuit, nimic nu se întâmplă.
Institutul „Cantacuzino” este doar un alt pacient în moarte clinică. O altă moștenire distrusă de incompetența și corupția ultimilor ani.
Fifor, Ciucă, Dîncu, Oancea și toți cei care și-au luat angajamente în curtea „Canatcuzino” sunt doar niște politicieni sau generali ca toți pe care îi avem în România. Mincinoși, demagogi și iresponsabili. Pe unii îi separă o linie foarte subțire de trădare.
Cum altfel se numesc acțiunile prin care, în mod voit și perfid, trădează încrederea provocând distrugeri care subminează sănătatea publică?
Institutul „Cantacuzino” va sfârși în paginile de istorie ale succeselor secolului trecut. Secolul actual îl va reține doar ca pe … istoria unui eșec.