În urmă cu o săptămână am avut un alt exemplu despre cum, instituțional și cu tupeu de borfaș, este subordonată o țară. Reprezentanții mediului universitar au fost chemați la Palat. Mare parte din „elita” academică, 25 de rectori din 6 consorții universitare, au răspuns scurt: „am înțeles” și s-au prezentat la ordinul generalului!
O întâlnire aproape discretă. O agendă furnizată doar „pe surse”. Câteva declarații, mai mult de complezență, ale unora dintre participanți. Evenimentul a fost palid reflectat de mass media. Puțini sunt cei care au încercat să pătrundă mesajul întâlnirii de taină.
Ciucă și șleahta lui de impostori au dorit să le explice, clar și răspicat, celor care conduc învățământul superior, cine-i șeful și care sunt consecințele insubordonării. Mai întâi se taie accesul la fondurile publice. Apoi se dispun măsuri de linșare mediatică a recalcitranților. În cele din urmă sunt marginalizați sau eliminați din sistem.
Îți trebuie tupeu de borfaș notoriu să discuți despre învățământul universitar când ești acuzat de furt intelectual. Dacă întreaga ta educație nu cuprinde decât studiile minim necesare cu ce poți contribui?
La masă, în stânga generalului, rectorul Marilen Pirtea, membru PNL, deputat de Timiș și consilier onorific al premierului pe probleme de universități europene. Cam asta a fost fauna unei activități care intenționează să legifereze impostura.
Corifeii Apocalipsei Universitare, Ciucă și Cîmpeanu
Plagiatorii Nicolae Ciucă și Sorin Cîmpeanu s-au arătat preocupați de proiectului Legii învățământului superior. Mulți se vor declara deranjați de etichetarea premierului și a ministrului educației ca fiind plagiatori. Poate nici nu sunt. Poate că tezele, în urma cărora au primit titlul de doctor, sunt ascunse din modestie. Nu doresc să aflăm ce eminențe academice conduc România.
Cert este că imaginea publică este a unor indivizi care folosesc instituțiile statului pentru a-și acoperi furturile și incompetența. Ceea ce fac Ciucă și Cîmpeanu se numește trafic de influență și abuz în serviciu. Cei doi folosesc pârghiile politice și instituționale aflate la dispoziție în scopul unor modificări legislative care să îi exonereze de consecințele propriilor fapte. Cu un tupeu de borfaș rar întâlnit Ciucă face România praf în speranța că-i vor fi acoperite astfel furtul și impostura.
România are în prezent o Lege a educației promovată de Guvernul condus de Emil Boc. Practic susținută de facțiunea din PDL care conduce astăzi fostul PNL. Cîmpeanu, unul din cei mai lipsiți de morală și loialitate politicieni români, promovează o lege a „învățământului superior” prin care acesta să fie decuplat de Legea educației naționale. După ce a bulversat complet învățământul primar și pe cel liceal, Cîmpeanu s-a gândit să-l facă praf și pe cel superior.
Învățământul universitar este, în mare măsură, responsabil pentru conducătorii pe care îi avem astăzi. Cei mai mulți dintre liderii politici au studiile de licență finalizate în universități particulare. Mulți dintre ei și-au cosmetizat CV-ul cu cel puțin un masterat obținut printr-un program cu plată. Cei mai ambițioși au adăugat și un titlu de doctor, acordat în baza unor teze la care publicul nu are acces.
Fabrica de Diplome „România SA”
Învățământul superior, în România, este o mare afacere. O industrie puternic politizată și profund mercantilă. Plagiatul și doctoratele oneroase au ținut prima pagina a interesului public prin Universitățile din SNAp. Totuși, nicio instituție de învățământ superior din România nu este în afara suspiciunilor de fraudă și furt intelectual.
Este motivul pentru care reprezentații „consorțiilor universitare” s-au prezentat, la ordin, la Palat. Majoritatea celor care conduc universitățile românești sunt la fel ca Ciucă sau Cîmpeanu. Unii dintre ei chiar speră să fie nominalizați cândva în funcții de înaltă demnitate publică. Ariviști lipsiți complet de coloană vertebrală sau deontologie profesională.
Poate că nu toți și-au construit cariera pe furturi și plagiat, dar niciunul nu a protestat față de modul abject în care politicienii au pervertit învățământul superior. Politicienii și rectorii politruci au transformat doctoratul într-un demers mai facil decât obținerea permisului de conducere. În fapt chiar sunt doctori care nu au fost capabili să obțină un astfel de permis.
Diplomele eliberate de universitățile din România riscă să fie eliminate din mecanismul european de recunoaștere automată pe piața muncii. Vor valora exact cât hârtia pe care sunt tipărite. Rămân importante pentru poporul care pune preț pe imagine nu pe substanță, care apreciază ambalajul nu conținutul sau forma în detrimentului fondului.
Aspirații academice: legalizarea valorilor
Cine sunt cei chemați la ordin de plagiatorul Ciuca? Patronii fabricilor de diplome. Cu mici excepții, cei chemați la Palat sunt vârful piramidei care a făcut din învățământul universitar o simpla formalitate prin care se cumpără o diploma.
Un plagiator ordinar, un impostor cu tupeu de borfaș, a avut nerușinarea să-i cheme la ordin pe acești rectori pentru că le știa slăbiciunile. Utilizând instituțiile statului în scopuri personale, Ciucă avea informații despre calitatea celor care conduc majoritatea universităților. Oportuniștii unui sistem la fel de corupt ca întreaga țară.
Cine a urmărit “agenda” discuțiilor, abil scursă „pe surse” (aici), a descoperit doar platitudini si instituționalizarea sărăciei vocabularului generalului. Toate temele abordate au fost despre „consolidare”, „susținere” și „conectare”. O preocupare excesivă pentru cuplarea la fondurile publice și o indiferență profundă pentru mizeria actuală din universități.
„Reglementarea la nivel de lege a valorilor învățământului universitar” este, însă, cea mai mare impertinență pe care au reușit să o propună. Ce valori pot impune prin lege dacă nu sunt capabili de bun simț, onoare, onestitate, morală sau banala deontologie profesională?
Noua lege a învățământului superior transformă universitățile în sinecuri controlate politic. Resursele din sectorul educației vor fi puse la dispoziția unor firme sau ONG-uri. Universitățile își pot extinde portofoliu de activități inclusiv în zona afacerilor, învățământului preuniversitar sau chiar mass media.
Prin noua lege se exonerează plagiatul, ba chiar se instituționalizează furtul. Dacă nu ești prins te poți bucura de beneficiile doctoratului, altfel faci o cerere de renunțare și gata. Nu mai ai doctorat, dar nici nu răspunzi pentru faptele tale. Tupeu de borfaș!
Statul de… drepți
Niciunul din reprezentanții universităților (majoritatea particulare) nu a ridicat problema plagiatelor (aici). Tăcere complice sau obediență scârboasă? Nici nu mai contează. De o jumătate de an niciun rector sau membru al Academiei Române nu a ieșit public să solicite soluționarea suspiciunilor privind plagiatul lui Ciucă. NICIUNUL!
Au fost doar câteva voci care au abordat timid subiectul, dar aproape neutru și fără să nominalizeze persoana premierului. Nimeni din mediul academic nu s-a oripilat, nu a protestat, nu a fost revoltat de modul în care instituțiile statului sunt folosite, cu tupeu de borfaș, pentru a acoperi un furt intelectual.
În prezent sunt doar câteva șoapte critice față de o lege a învățământului superior care susține furtul. Nimeni nu fierbe de furie când Educația devine o zonă care încurajează infracțiunile, imorala, indiferența față de norme.
Nimeni nu are curajul să îi opună generalului-plagiator o atitudine fermă și coerentă. Un impostor cu tupeu de borfaș a transformat România într-un spațiu dominat de corupție, minciună și abuzuri.
Nu mai avem aspirații către „statul de drept”. Tot mai mulți prezumtivi oponenți trec, cu arme și bagaje, în tabără celor care gestionează resursele și își subordonează legile.
Agresiv, dar transparent, sistematic și „fără echivoc” ne resemnăm să devenim „statul de drepți” în fața generalului. Care-i diferența față de o dictatură militară?
1 comentariu