Statutul cadrelor militare, a doua Bătălie de la Nasiriah

Domnule ministru Dîncu, vă rog să fiţi de acord ca proiectul de lege privind statutul cadrelor militare să intre la pachet cu celelalte legi din domeniul apărării şi siguranţei naţionale.”, a ordonat dottore Ciucă miercuri 3 august 2022, când pe ordinea de zi a şedinţei de Guvern se afla documentul menționat.

Armata, paravan pentru interese oneroase

Ce reacție mai firească din partea celui care a trădat Armata? Ce așteptări am fi avut de la impostorul care și-a vândut camarazii pentru a-și asigura perspectiva unei cariere politice? De altfel, un politruc nu va fi niciodată camaradul militarilor!

Armata și cadrele militare au fost lăsate, inițial, în afara scandalului declanșat de odiosul pachet al „Legilor Securității”. Eroul de la Nasiriah, generalul acuzat de furt intelectual, lipsă de onoare și integritate, este cel care a considerat necesar să compromită și mai mult Armata. Asocierea cu „Legile Securității” și sacrificarea Oștirii sunt o altă dovadă a incapacității premierului Ciucă de a disocia interesul personal de cel național.

După modelul „pensiilor speciale” pachetul „Legile Securității” va fi promovat cu accent pe Armată. Astfel, discret și la umbra încrederii de care mai beneficiază, încă, militarii, vor trece legile necesare impunerii dictaturii din… democrație.

Numele ministrul Dîncu este menționat, pe surse, ca fiind unul din cei 3 membri ai Guvernului pe care Ciucă ar dori să-i demită. Dîncu nu este decât un alt demagog care folosește Armata în scop electoral și vom reveni cu promisiunile mincinoase ale filozofului de la Apărare. Tot Dîncu este, însă, și cel care a întrebat, retoric, „cine are interes să se ascundă în spatele Armatei?”

Politrucii care au vândut Armata

Proiectul de lege privind statutul cadrelor militare este o bătaie de joc.

De la primul articol, care aduce în atenție domeniul de reglementare, până la cel care prevede intrarea în vigoare după 270 de zile de la publicare, sunt 46 de pagini de aberații și abuzuri.

Pentru militari sunt mult mai puține drepturi și mai multe obligații sau interdicții. În schimb, într-o lege privind statutul cadrelor militare, se acordă drepturi unor politicieni.

Miniştrii, secretarii de stat, subsecretarii de stat şi asimilaţii acestora, din instituțiile de apărare (…) beneficiază de drepturile materiale stabilite prin prezenta lege pentru cadrele militare în activitate, echivalente ofiţerilor cu grade de generali/amirali.”

Generalii Ciucă, Spiridonescu și Cipu s-au gândit că încă mai este ceva de tranzacționat din stipendiile militarilor. Nu au acordat politicieniilor drepturile oricărui militar. S-au orientat către generali, care, la rândul lor, „au rangul de demnitari ai statului român”.

De ce este menționat secretarul de stat într-o lege care ar trebui să fie eliberată complet de ingerințe politice? Cât de lacomi sunt politicienii și cât de obedienți generalii Armatei dacă se arată dispuși la astfel de mizerii?

De ce nu le sunt acordate celor menționați drepturile materiale și financiare ale unui caporal aflat de 25 de ani în serviciul națiunii? Până la urmă, în România, numărul generalilor și al caporalilor este sensibil egal.

„Onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?”

„Onoarea și demnitatea cadrelor militare sunt garantate prin lege” potrivit art.7, alin.2 din proiectul de lege. Ce spirit îngust, de jurist licențiat în videochat, își închipuie că onoarea și demnitatea pot fi garantate prin lege? Câtă lipsă de considerație și educație au cei care consideră că pot legifera cinstea și calitățile unui individ?

Și ne mai mirăm de ce majoritatea generalilor și politicienilor sunt lipsiți de onoare și demnitate! Păi ei habar nu au că onoarea presupune integritate, probitate și corectitudine. Sau că demnitatea, fără autoritate morală și prestigiu, nu există. Ce minte întortocheată se gândește să repare onoarea lui Ciucă prin legiferarea ei?

Onoarea presupune o grilă solid articulată de valori, pe care cautăm să le implementăm constant în societate. Când, din motive personale sau independente de voința noastră, această grilă este compromisă, asumarea unor comportamente corective și responsabilitatea eșecului sunt obligatorii.

În contextul moralei și al eticii onoarea apare ca un cod de valori care ne definește comportamentul social. Cum garantează legea onoarea generalului Ciucă?

Cu demnitatea eroului nostru ne-am cam lămurit! Puțini se apleacă atât de natural cum o face eroul nostru.

Drepturi constituționale… opționale

Parte din drepturile pe care militarii le aveau prin Legea 80 din 1995 au fost eliminate.

Astfel, militarii nu mai au dreptul, doar pot beneficia de locuință de serviciu sau intervenție. Nuanța este importantă. Dreptul la locuință de serviciu obliga instituția militară, pe când „posibilitatea” este relativă și lasă loc interpretărilor.

Militarii nu mai au dreptul la transport gratuit sau asistență juridică în cazul unui proces desfășurat pentru fapte săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Au fost trecute la nivelul unor opționale sau „posibilități”.

În schimb, într-o lege organică este menționată suportarea de către Armată a costurile aferente robei consilierilor juridici. De ce nu sunt trecute și cheltuielile cu ghetele fotbaliștilor de la CSA Steaua București?

Militarii au dreptul la „măsuri de securitate și sănătate în muncă”. O inepție la fel de mare ca doctoratul celui care conduce de facto MApN. „Securitatea și sănătatea salariaților” este un drept constituțional. Menționarea lui într-o normă inferioare Legii Fundamentale este cel puțin redundantă.

În general proiectul de lege privind statutul cadrelor militare acordă militarilor doar câteva din drepturile pe care oricum Constituția le impune.

”Dreptul” la asistența medicală gratuită este o minciună. Militarii își plătesc toate contribuțiile sociale și de sănătate pe care le are orice angajat în România.  La fel cum sunt inutil de menționat și celelalte prevederi referitoare la „tratament, medicamente, etc.” pentru care angajatorul este obligat să dispună măsuri.

Limitarea petițiilor și protejarea nevestelor

Unul din drepturile fundamentale, supărătoare pentru Ciucă, este cel menționat în art. 51 din Constituție. Astfel, „exercitarea dreptului de petiționare (…) se realizează prin raport scris, înaintat pe cale ierahică” se dispune prin proiectul de lege privind statutul cadrelor militare.

Înțelegem disperarea lui Ciucă și a generalilor din clica lui, dar Constituția stipulează foarte clar cum poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți. Cum este afectată „apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice” de o petiție? Cât de stupid este cel care s-a gândit la un „raport, înaintat pe cale ierahică” ca substitut la o petiție?

O prevedere nouă în proiectul de lege este interzicerea raporturilor „ierahice nemijlocite cu soțul/ soția sau cu rude de gradul întâi sau gradul al doilea”. Un abuz impus printr-o lege organică.

În Armată subordonarea este directă și/ sau nemijlocită. Articolul 95 din Legea nr. 161/2003 interzice raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici  sunt  soţi  sau  rude  de  gradul  întâi. Ciucă le limitează doar la raporturi ierahice nemijlocite.

Cu câteva excepții majoritatea generalilor au avut grijă să nu se afle nici în raporturi ierahice directe. După intrarea în vigoare a legii își pot aduce nevestele în structurile pe care le conduc. Doar să nu fie subordonate nemijlocit.

O listă cu cei ale căror soții au fost introduse în sistem sau promovate după ce respectivii au ajuns în funcții cu influență este relevantă pentru corupția din Armată.

Iluzia unei cariere militare

Proiectul de lege privind statutul cadrelor militare elimină speranța unei cariere militare pe care un tânăr ar dori să și-o proiecteze la intrarea în sistem.

Nevoile instituției militare (…) primează în raport cu aspirațiile individuale ale cadrelor militare” este unul din cele trei principii care stau la baza dezvoltării carierei militare.

Raporturile de serviciu ale cadrelor militare în activitate pot fi modificate în interesul serviciului, fără acordul acestora, prin trimitere în misiune, detaşare, împuternicire, numire în funcție sau punere la dispoziţie (…).

Cadrele militare în activitate pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere când (…) nu sunt posibilităţi pentru a fi încadrate în alte funcţii sau structuri, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiei de apărare (…).”

Cele trei prevederi coboară cadrele militare la nivelul unor argați aflați la discreția boierilor din fruntea Armatei. Practic, dincolo de orice principiu al unei societăți democratice, cadrele militare sunt lipsite de orice protecție împotriva abuzurilor și corupției endemice din Armată.

Cadrele militare în rezervă, un balast inevitabil

Deși proiectul de lege privind statutul cadrelor militare face trimitere și la dispoziții specifice „cadrelor militare în rezervă sau retragere” sintagma apare doar de 12 ori menționată în textul de lege, iar modificările față de legea în vigoare sunt nesemnificative.

Crește la 65 de ani vârsta de la care cadrele militare în rezervă se trec de drept în retragere și se scot din evidență. La o speranță de viață medie mai mică de 63 de ani vârsta, pentru care sunt considerați apți pentru serviciul militar cei pe care societatea îi uită, aspiră către… veșnicie.

Altfel, trebuie reținut că militarii în rezervă au obligații față de instituția militară și societate și doar „dreptul” să fie umiliți sau batjocoriți.

Aceeași minciună a „asistenței medicale gratuite”, deși mare parte din cadrele militare în rezervă plătește contribuții pentru asigurările de sănătate. Aceleași prevederi inutile privind Ordinul Meritul Militar sau pensia suplimentară (vezi detalii și aici), beneficii promise militarilor, dar anulate prin norme de nivel inferior.

În activitate, rezervă sau retragere, cadrele militare sunt umilite, încă o dată, printr-un proiect de lege care le transformă în argați ai unui sistem lipsit de respect și considerație față de Armată.

Rareori, poate niciodată, în istoria ei Armata României nu a fost umilită așa cum se întâmplă de când dottore Ciucă a recunoscut oficial implicarea sa politică. Tradărea, care ar căpăta proporții apocaliptice pentru alte popoare, la noi este adânc săpătată în ADN.

Charles de Gaulle spunea că „în politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul.” Noi nu ducem lipsă de lideri capabili să trădeze orice și pe oricine.

Vom reveni.

Post Scriptum

Punctul de vedere al Ministerului Justiției (prezentat aici) oferă o analiză detaliată a aspectelor care țin de constituționalitatea și legalitatea proiectului de lege privind statutul cadrelor militare, inițiat de MApN. Unele derapaje și tendințe către abuz, ale celor care au redactat proiectul, ridică serioase semne de întrebare privind profesionalismul și buna credință a acestora.

  https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

Un răspuns la „Statutul cadrelor militare, a doua Bătălie de la Nasiriah”

  1. Ce răspuns să mai ai? …. Nu ai cumva o mitralieră in plus?

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: