Iohannis a fost sincer când a declarat „Armata? O pierdere de vreme!”. Sau când s-a arătat dezgustat de România și a recunoscut că este un stat eșuat. Totuși, Armata și România încă îi mai sunt utile grofului de la Cotroceni.
Evenimentele nu ne mai impresionează, iar impertinența și obraznicia guvernanților au ajuns să fie percepute ca semn al normalității în România. Cum ar arăta gura noastră de rai fără insolența lui Iohannis sau îngâmfarea lui Ciucă? Plictiseală mare!
„Armata? O pierdere de vreme!”, dar… un capital de imagine care merită exploatat.
Jocuri de război la Marea Neagră
În urmă cu o săptămână, la malul Mării Negre, am trăit, iarăși, prăpastia dintre lumea lor și lumea noastră. De data asta „Armata? O pierdere de vreme!” s-a transformat în „Armata mea, argații mei, spectacolul meu!”
Mercenarii și generalii aflați în solda Puterii au organizat un eveniment grotesc. Pentru groful de la Cotroceni, ciuca și suita lui. A grofului! Populimea n-a avut acces la festivitățile din zona rezervată boierilor. Pentru gloată s-a pregătit un spectacol separat. Să nu se amestece vulgul cu baronimea.
S-au împlinit 120 de ani de când, la bordul crucișătorului Elisabeta, s-a sărbătorit Ziua Marinei. Forțele Navale Române au organizat, în perioada 8-15 august, manifestări la Constanța, Mangalia, Brăila, Tulcea, Galați, București și, firesc, Bicaz. Orașul din județul Neamț fiind recunoscut pentru puternicile tradiții marinărești și flotila care străbate lacul cu același nume.
Participanții și spectatorii au avut parte de ceremonii militare și religioase, expoziții de tehnică militară, fanfară, Zeul Neptun și jocuri virtuale. World of Warships / War Gaming Europe a fost vedetă la Constanța, eclipsând trecerea prin zonă a ministrului apărării naționale, tot mai inutilul Vasile Dîncu.
După ce general Constantin Spînu a comentat un joc video cu pasiunea unui luptător trecut prin multe războaie, succesul unor „jocuri de război” pe calculator era garantat.
„Armata? O pierdere de vreme!”… dacă nu știi cum să-i exploatezi oportunitățile.
Interimar, dar tot președinte
Cei mai puțin interesați de indecența evenimentelor au putut afla din mass media cum groful Tândală a mers la Constanța să culeagă plecăciunile și adulația argaților săi.
Slujba lui Teodosie a fost scurtată din motive pe care doar le putem intui. Înaltul prelat nu este foarte popular printre politicieni, iar Iohannis se plictisește în timpul unei slujbe ortodoxe. Tândală are, probabil, față de o ceremonie religioasă autohtonă aceeași atitudine pe care o are față de armată, „o pierdere de vreme”.
Discursul prezidențial, dincolo de platitudini și lipsă de orizont, a adus, iarăși, în atenție mojicia și misoginismul oratorului. Iohannis și-a început alocuțiunea cu „stimate domnule prim ministru, doamnă vicepreședinte al Senatului…”.
Alina Gorghiu este președinte al Senatului. Interimar, dar tot președinte. La fel cum un ministru interimar se bucură de toate prerogativele, în aceeași situație se află și Alinuța. Faptul că a dorit să sublinieze formalitatea ocupării unei funcții golită de conținut nu scuză lipsa de eleganță. Sau gafa de protocol.
Nu s-a găsit nimeni să-l trezească și să-i spună că, în ordinea de precădere, primul ministru este după președintele Senatului și cel al Camerei Deputaților? Înțelegem că nu poate deschide nimeni gura să spună o prostie pentru că e monopolizat sectorul de Ciucă, dar România nu începe și nu se termină cu impostorul național.
Președintele Senatului este al doilea cel mai important personaj al României. Imediat după președinte. Dacă mâine Iohannis decide să plece (la Bruxelles, Moscova sau Mogadiscio) să doarmă într-un birou mai comod, Alinuța devine președintele României. Interimar, dar tot președinte. Uite așa ajunge să ne fie dor de Veorica.
„La mulți ani, marinari!”
Intervenția lui Iohannis? Cuvinte goale, laudă de sine și adevăruri distorsionate. „…țara noastră a devenit un simbol al unității, solidarității și coeziunii care caracterizează Alianța Nord-Atlantică”. Nimic din ce se întâmplă în România, de când președinte este Tândală, nu se apropie de unitate, solidaritate sau coeziune. Dimpotrivă.
Faptul că discursul atinge linii obligatorii nu înseamnă că este și adevărat. La fel se întâmplă și cu NATO. Întrebați Ungaria cum își manifestă solidaritatea cu NATO sau Europa.
Despre marina militară românească Tândală a spus doar: „La mulți ani, marinari!” Atât. Rostite de Iohannis cuvintele transmit doar sarcasm și ironie.
Ce să spună?
Forțele Navale au un efectiv de aproape 7000 de militari. Cea mai mică categorie de forțe armate. Cea mai prost dotată, dar subiectul celei mai răsunătoare telenovele din istoria recentă a licitațiilor pentru modernizarea Armatei: corvetele multifuncționale.
„Aniversăm” curând 3 ani de când s-a finalizat licitația. Ar mai fi nevoie de alți 10 ani pentru construcția celor 4 corvete. Cu puțin noroc, la 20 de ani de la identificarea nevoii operaționale, vom avea 4 nave la fel de utile ca submarinul „Delfinul”.
Marina militară a României este strălucitoare. Mai ales prin absență. Fregata Mărășești, construită la începutul anilor 80, este singura nava decent înarmată. Restul… conserve plutitoare.
Sigur, povești cu fregatele Regele Ferdinand și Regina Maria am ascultat la fel de mult pe cât repetă Dîncu grija pentru resursa umană. Exerciții de demagogie. Două vechituri din parcul cu echipamente scoase din uz al Marii Britanii. Cumpărate fără sistemele de rachete. S-au păstrat doar lansatoarele de torpile și le-a fost montat câte un tun rapid Oto Melara 76/62.
Singurele nave noi și moderne achiziționate relativ recent sunt trei mici remorchere. Și bărcuța cu care se joacă Nicușor când face băiță.
Un ministru golit de conținut
Ceremoniiile care se desfășoară în fiecare an la malul mării sărbătoresc o minciună ascunsă în spatele uniformelor bine călcate. Festivități care se mai întâmplă doar în Rusia, Coreea de Nord sau China.
Exploatarea Armatei de către politicieni. Așa cum ne-a obișnuit dottore Ciucă de peste 5 ani.
Eroul de la Nasiriah a schimbat doar nivelul festivismului în raport cu funcția pe care o ocupa la momentul evenimentului. A mutat personajul din proximitatea președintelui. Șeful SMAp, ministrul sau premierul, după interes, pe persoană fizică. Cu puțin noroc speră să îmbrace și el, curând, haina de ospătar.
Anul acesta, Vasile Dîncu, a fost cel mai stingher ministru al apărării din ultimii 5 ani. Mai vizibil a fost electricianul de la Interne, Lucian Bode. Sau Alinuța președintelui, care a început să cuvânteze tot mai des, eliberând judecăți cu valoare adăugată.
Vasile Dîncu a rezistat încercării de puci organizată de Ciucă, dar a ieșit șifonat și cu autoritatea profund afectată. În interiorul Armatei este perceput ca fiind „fostul ministru al apărării”. Mai mult tolerat și privit cu compasiune. Ciucă și-a atins măcar parțial obiectivul, Dîncu a rămas fără dinți.
„Îmi exprim convingerea că, începând chiar de anul viitor, Ziua Marinei Române va găsi Forțele Navale mai bine echipate și pregătite decât în acest an, iar în fiecare an care va trece vom putea adăuga noi și noi realizări” promite Dîncu. O altă minciună.
Toate promisiunile filozofului Vasilică s-au dovedit doar demagogie și deșartăciune. „Armata? O pierdere de vreme!”
Retorica apărării țării? O pierdere de timp!
Salariile militarilor au rămas înghețate la nivelul lunii decembrie 2020. Majorarea impusă de Legea-cadru 153/2017 a fost suspendată aproape doi ani. Amânată repetat și apoi grosolan deturnată. Printr-un artificiu cinic se acordă, în august (poate), doar jumătate din sfertul legal. Militarilor le sunt mutilate, astfel, veniturile pe termen nedeterminat.
Banala normă de hrană nu a mai cunoscut modificări de la începutul anului 2019. A rămas la un nivel pe care îl au și deținuții.
Inechitățile s-au adâncit și mai mult. Venalitatea a prosperat, abuzurile au continuat, sferele de interese s-au decantat, iar corupția a devenit endemică.
Armata continuă să fie cea mai prost plătită instituție, iar soldații cei mai umiliți angajați ai statului. Compensațiile pe care ar trebui să le primească, în schimbul libertăților și drepturilor interzise, nu mai sunt exclusive. Niciuna! Majoritatea angajaților, de la stat sau privat, au aceleași drepturi. Nimic în plus pentru cei care au doar restricții.
Pensiile militare, cele atât de mult atacate, au rămas doar subiect de vodevil ieftin. Aceleași dezechilibre și nedreptăți printre militarii în rezervă. „Rezerva” României este privită nu doar cu rezervă, dar, mai ales, cu dispreț.
Fătuce abia ieșite din adolescență sau bărbăței imberbi, politicieni și comentatori analfabeți, dezbat, agresiv și vitriolic, despre Armată și apărarea țării.
O țară întreagă privește absentă cum este destructurată și desfigurată Armata. Poporul asistă complice cum sunt umiliți militarii, uneori participând cu voluptate. Nimeni nu intervine. Toți invidiază uniformele și urmăresc exercițiile militare cu pasiunea spectatorului de circ. Nimeni nu este interesat de efortul, privațiunile și greutățile ostașului.
„Armata? O pierdere de vreme” mai mult de 360 de zile pe an, pentru Iohannis și Ciucă. Ziua Națională, Ziua Forțelor Navale și alte 2-3 ceremonii, în care se urcă pe umerii militarilor, sunt singurele care contează pentru ei.
Măcar să-l fi lăsat pe Dîncu în pace. Că tare mințea frumos!
Nu numai din poza dar aici se vede cel mai bine, cel mai mic om din cei de pe podium, este seful statului major al apararii.