Rareori pădurea și uscăturile ei sunt evaluate separat. Este normal. Uscăturile sunt „resturi”. Până când, pentru că nu sunt curățate, din indiferență sau inconștiență, uscăturile ajung să domine pădurea.
Tot mai mulți asociază Armata cu imaginea premierului-general, dottore Nicolae Ionel Ciucă. Personalitate puternică, orator desăvârșit, intelectual rafinat și savant încununat de corolarul unui doctorat, Farul de la Plenița nu avea cum să rămână un anonim.
Bine, cred că am exagerat puțin!
Anonim era bine să fi rămas. Dar cum aflam că plagiatul a ajuns sport național? Sau că limba română și discursul liber sunt adversari redutabili pentru generalii armatei (majoritatea, nu toți). Cât despre personalitate… e puternică dacă rezistă să fie ciuca „bătăliilor” de joc!
Totuși, să acceptăm că „pădurea și uscăturile ei”, nu este o metaforă care descrie doar Armata.
Nu chiar „după chipul și asemănarea lui”…
Emisiunea „Bună, România!” din 24 august 2022 (aici), a rezervat jumătate din spațiul de emisie premierului României. Era și păcat! Elocvența academicianului, ascunsă în portharta generalului, nu putea să scape neobservată. Cum să rămâi indiferent când auzi cu câtă vitejie atacă Ciucă limba română? Nimeni nu reușește ca el translația de la „mult e dulce și frumoasă” către „tare-i acră și hidoasă”.
Câteva fraze din emisiune rețin atenția. Ideea că „funcția de general e o funcție politică” nu ar trebui extinsă până la a deveni regulă. Funcția poate fi ocupată și în baza meritelor profesionale. Acordarea gradului de general, însă, se face, de cele mai multe ori, politic.
Am mai spus, sunt și ofițeri care au ocupat/ ocupă funcții de general păstrându-și demnitatea și onoarea. Aceștia, însă, fie n-au primit gradul, fie după ce au ajuns la 1-2 stele au fost eliminați din sistem. Sau au ales să iasă pentru a-și păstra principiile și integritatea.
„Dacă el a fost șeful Armatei… îmi pun problema modului în care se promovează până la această funcție… în primul rând trebuie să analizăm maniera în care se obțin stelele astea, că prea se dau ușor… am înțeles că gradul de general era mai degrabă o rușine pentru mulți…” sunt cuvinte care provoacă tristețe multor militari de carieră. Pentru că ascund adevăruri dureroase și evidențiază o situație dramatică.
Din nefericire pădurea și uscăturile ei au o simbioză firească. Nu pot fi separate.
Încredere și credibilitate
În Armată comandanții și șefii nu sunt rezultatul unui proces electoral, democratic. Sunt impuși sau numiți prin proceduri care exclud total acordul structurii pe care respectivii urmează să o conducă. Este motivul pentru care persoana în cauză este obligată să se impună prin profesionalism și onestitate. Dacă dorește să câștige încrederea și respectul subordonaților.
Comandanții și, mai ales, generalii sunt cei care contribuie la imaginea Armatei. O conduită inadecvată și reprobabilă afectează nu doar persoana, dar și unitatea pe care o conduce. Mai grav, schimbă percepția publicului asupra întregii Armate. Când un individ ca Ciucă ajunge să fie perceput ca reprezentativ problemele interne, corupția și putregaiul, nu mai pot fi ascunse.
Este corect și valabil pentru orice profesie. Un medic sau polițist, un profesor sau funcționar corupt va arunca anatema asupra întregii instituții și va zdruncina putenic încrederea populației în acțiunile structurilor respective.
Se spune că primul pas spre rezolvarea unei probleme este conștientizarea ei. În ce ne privește pe noi, românii, conștientizarea problemelor n-ar face decât să crească numărul celor care fug din țară. Sau al sinuciderilor. Puțini mai sunt cei (inconștienți) care încă speră la însănătoșirea României.
Facem haz de necaz și accentuăm bârna din ochiul altuia. Așteptăm să moară vecinul, să-i luăm noi capra. Altfel, stăm cu capul în nisip, refuzăm informarea și realitatea, în speranța că se va întâmpla ceva divin și vom avea cumva parte de normalitate.
Pădurea și uscăturile ei
Emisiunea menționată anterior și satira la adresa impostorului Ciucă sunt excepții care vor dispărea curând. Cei doi realizatori nu pot rezista foarte mult într-o presă românească dominată de minciună și obediență față de putere. Adevărul, mai ales când este comunicat prin ironii, cu sarcasm și caustic, doare și provoacă consecințe.
Totuși, indivizi ca Ciucă și camarila lui sunt anomalii ale sistemului.
Colegul celor doi realizatori, de la aceeași televiziune, Robert Turcescu este o anomalie sau o regulă pentru mass media? Iar ca Turcescu sunt mult mai mulți în mass media decât generali sau militari în Armată.
Robert Turcescu a fost realizator al emisiunii radio România în direct la Europa FM și al talk-show-ului 100% la B1 TV. În anul 2009 a moderat, ca ziarist, dezbaterea televizată dintre Băsescu și Geoană.
În septembrie 2014, când era moderatorul emisiunii „Sub semnul întrebării” la B1 TV, a dezvaluit ca a fost locotenent-colonel sub acoperire… al MApN. L-a plesnit remușcarea, s-a deconspirat și a părăsit după un an spațiul media. A intrat în politică. S-a înscris în partidul lui Băsescu și a devenit deputat PMP de Constanța.
De la începutul lui mai 2022 a revenit la B1TV cu aceeași emisiune „Sub semnul întrebării” pe care o avea în anul 2014. Câtă credibilitate mai are un astfel de individ? N-a trădat profesia doar prin faptul că și-a spionat colegii ci și prin implicarea în politică.
Pădurea și uscăturile ei fac parte din mediul în care trăim. Nu ne oprește, însă, nimeni să curățăm uscătorile, să le izolăm, să le îndepărtâm dintre noi.
„… mai prost, mai imoral, mai linguşitor”
Gabriela Firea a lucrat în presă din 1990 până în 1999, inclusiv la Televiziunea Română. Apoi, în anul 2000, a fost purtator de cuvant al Guvernului Isărescu, secretar de stat, sef al Departamentului pentru Comunicare. S-a angajat în trustul lui Voiculescu, Intact, în anul 2001, unde a moderat mai multe emisiuni. În 2002 declara: „decât politician, mai bine casnică”.
În 2012 intră în PSD, devină parlamentar și primar al Capitalei. Astăzi este ministru și aspiră (intim) chiar la președinție. Va candida și românii o vor vota. Iarăși. De ce?
“Acesta este ultimul meu discurs ca jurnalist, începând de mâine voi avea discurs politic. Am hotărât să mă înscriu în PNL, dacă mă primesc.“, spunea Sorin Roșca Stănescu în cadrul unui miting USL, în 2012. A devenit parlamentar, dar a părăsit PNL dezgustat că nu l-a apărat de închisoare. Astăzi este, iarăși ziarist „echidistant”.
“Cu cât eşti mai prost, mai imoral, mai linguşitor, mai grobian, mai ticălos, mai curvă şi obligatoriu corupt, ai şanse să devii politician de top“, spunea Rareş Bogdan în noiembrie 2018. În martie 2019 se înscria în PNL și declara „părăsesc presa cu durere, a fost cea mai grea decizie din viața mea … nu putem abandona România în mâinile PSD”. Doi ani mai târziu se pupa pe gură cu PSD.
“N-am considerat că este un conflict de interese dacă lucrez cu ei și din toamna lui 2018 am lucrat (…) cu USR și cu PLUS”, declara Moise Guran în 2020. Era momentul în care își recunoștea susținuta activitate politică, deși era ziarist.
Silviu Mănăstire este propus secretar adjunct al PNL. Mănăstire a fost consilierul lui Lucian Bode în 2012, când acesta era ministru al economiei în guvernul Ungureanu. Apoi a revenit în presă. Mănăstire a plecat de la B1 TV în mai 2022, după ce în ultimii șapte ani a moderat emisiunea ”Dosar de politician”.
Destinul uscăturilor
Lista cu ziariștii care și-au trădat cariera pentru politică este indecent de lungă. Același lucru se întâmplă cu generalii care și-au vândut camarazii pentru un mandat de parlamentar. Sunt trist de mulți procurori și judecători care susțin discret sau la vedere partidele politice în așteptarea unui post la Curtea Constituțioanlă sau alte sinecuri pe care le împart „aleșii națiunii”.
Mai sunt, însă, și suficient de mulți profesioniști (ziariști, militari, procurori, judecători etc) care-și păstrează integritatea și principiile. Din convingere, de dragul profesiei, al camarazilor sau colegilor. Primii, trădătorii, sunt mult mai puțin profesioniști și competenți decât cei care nu-și vând onoarea pentru câțiva arginți. Lipsa de scrupule, obediența și arivismul sunt argumente mult mai puternice decât decența și moralitatea.
Pădurea și uscăturile ei nu pot fi separate. Cine să curețe pădurea când tot mai mulți își doresc să ajungă „uscături”?