Corupția este „statul paralel”

Corupția este „statul paralel”, dar refuzăm să acceptăm realitatea. Nu există un „stat paralel” în sensul unui Guvern din umbră care ne condamnă la sărăcie și mizerie. Noi toți alimentăm corupția, care a devenit astfel „statul paralel”, adevăratul conducător al României. Ne-am resemnat cu incompetența liderilor noștri, cum ne-am obișnuit cu corupția devenită cultură și identitate națională.

Asaltul pe care PSD și PNL îl dau asupra României urmărește distrugerea elementelor fundamentale ale unei societăți democratice și lovește în însăși existența națiunii. Din incompetență, prostie sau trădare. Contează mai puțin, atâta timp cât rezultatul ne condamnă la dispariția ca națiune.

Noi, cei care alimentăm „statul paralel”

Ne plângem constant de incapacitatea guvernanților, de decadența întregului sistem public, dar nu realizăm că este rezultatul propriilor noastre acțiuni. Nu există domeniu de activitate în România unde corupția să nu fie alimentată de către cetățeni.

De la banalul plic, îndesat în buzunarele medicilor, până la cutia cu bomboane, lăsată pe masa unui funcționar public, zilnic poporul alimentează hidra corupției. Cafeaua Jacobs a rămas și astăzi, în subconștientul multora, cheia care deschide toate ușile. De aici, de la Jacobs si Kent, a început să se consolideze „statul paralel”.

Valoarea „micilor cadouri” care substituie, deseori, cutia de cafea a crescut exponențial. De la tablouri, ceasuri sau bijuterii până la mașini de lux, terenuri sau case. Uneori, ca să fie mai simplu, sume de bani, cu tot mai multe cifre.

În cele din urmă, cei ajunși în funcții publice de decizie, au posibilitatea tranzacționării unor favoruri în schimbul dobândirii sau păstrării influenței. Astfel au ajuns să ne conducă oameni nu doar incompetenți, dar, mai ales, impertinenți și obraznici.

Corupția endemică și „statul paralel” format în spatele ei sunt rezultatul complicității întregului popor. A unui popor care se dorește a fi tot mai puțin educat și mai incult.

Un text atribuit lui Günther Anders, din lucrarea „Învechirea omului”, circulă tot mai mult în mediul online. Originalul, în franceză, ar trebui atribuit, însă, lui Serge Carfantan, un filosof spiritualist și „sceptic” care a scris un text „inspirat” de Günther Anders (aici). Contează mai puțin. Mai grav este că în anul 1956 apărea un text aflat la originea dez/ordinii mondiale de astăzi.

„Învechirea omului”

Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice (…) sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe.(…)

Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională. Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin.

Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… …că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv. (…) Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.(…)

Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată (…)

Condiționarea va produce astfel o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (…) va fi aceea de a fi exclus din sistem. (…) Cetățeanul de rând, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit…

Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.

Imbecilizarea populației

Textul există, nimeni nu-l contestă. Cum nimeni nu contestă realitatea contemporană. Măcar pentru unii dintre noi nu ar trebui să ne surprindă decadența societății.

Agenda publică este sufocată de dezbateri despre război, pandemie, prețurile la energie, carburanți sau alimente. Zilnic televiziunile prezintă Apocalipsa foametei și a înghețului din iarna care vine. Aceleași televiziuni, plătite din bani publici, de niște partide care își folosesc astfel fondurile cu care Bugetul le alimentează, participă cu frenezie la operațiunea de îndobitocire a poporului.

Problema nu este doar a României.

Dintre toate amenințările existențiale, există una absentă din toate agendele. Și totuși determină viitorul speciei noastre. Aceasta este declinul general al coeficientului de inteligență (IQ). De el depinde viitorul științei, al culturii, al capacității de a înțelege lumea. Consensul asupra acestui declin este acum fără echivoc. (…)

Un adolescent de 14 ani înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de 1975. Unul dintre simptomele acestei regresii este pierderea vocabularului, semnalată de numeroase studii încă din 2017. Adevărata dramă, relevată de această sărăcire a vocabularului, este dificultatea de memorare cu care se confruntă noile generații.” Sunt doar câteva din concluziile unui articol publicat de Teresita Dussart în France Soir, Imbecilizarea, cea mai gravă problemă a lumii, trecerea la idiotizare.

În România nu sunt necesare scheme sofisticate pentru imbecilizarea populației. Guvernul face acest lucru cu o pasiune și un entuziasm demne de o cauză mai bună.

Râsul imbecil al demnitarilor

Premierul României dă dovada unui esoterism în exprimare pe care doar intelectualii cu care s-a înconjurat sunt capabili să-l pătrundă. Confruntat încă de la instalarea în funcție cu un plagiat mai mult decât evident Ciucă a transformat corupția în artă. Nimeni, înaintea lui, nu a reușit să corupă atât de multe instituții doar pentru a amâna deznodământul implacabil. Premierul Ciucă a furat! Intelectual furtul, dar tot hoție este.

Lângă Ciucă, farul călăuzitor al altor generații de sacrificiu se află un alt impostor al mediului academic. Un individ fără morală sau bun simț, valetul tuturor șefilor de partide în preajma cărora s-a aflat, Sorin Cîmpeanu, este cel care decide destinul educației românești.

Frumoasă și bogată limba română, dar totuși insuficient de expresivă pentru a reda în cuvinte imaginea unui individ atât de abscons cum este actualul ministru al educației. Relevantă pentru prezentarea lui este reacția pe care a avut-o în urmă cu câteva zile când a vizitat o grădiniță, împreună cu un alt interlop al politicii, Robert Negoiță. Cei doi demnitari n-au avut reacție și s-au hlizit ca idioții în fața unui mesaj trivial în interiorul unei grădinițe (detalii aici).

Negoiță este un alt primar de o incultură crasă. Pentru el mai greu a fost examenul de Bacalaureat (promovat la 31 de ani), apoi a făcut două facultăți și un doctorat. Cîmpeanu este, însă, profesor universitar, conducător de doctorate și fost coleg de partid cu Ponta. Dacă nu din respect pentru cel care l-a cules de pe drumuri, măcar din poziția de ministru ar fi putut să protesteze.

Monumentul corupției și nesimțirii din politică

S-ar putea să vă dau o veste proastă, să fiu și în al patrulea mandat de ministru” declara Sorin Cîmpeanu, cel care de multe săptămâni se află în centrul unor scandaluri. Multe legate de impertinența cu care gestionează legile educației.

Cui dă Cîmpeanu o veste proastă? Declarația plină de batjocură este doar expresia faptului că se știe detestat și contestat, dar nu-i pasă. Îl are în buzunar pe premierul Ciucă. Cel pentru care distruge întreg învățământul românesc și viitorul României, doar pentru a salva aparențele.

Tot Cîmpeanu, într-un alt mesaj plin de batjocură, a publicat duminică, 28 august, pe Facebook, raportul comisiei de analiză a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară în cazul tezei sale de doctorat.

Tupeu de borfaș. L-a declarat curat ca lacrima o comisie fantomă, din care fac parte niște anonimi. Subordonați de-ai ministrului Cîmpeanu. În aceeași logică ar putea să-l declare imaculat și pe Ciucă o comisie a UNAp.

Educația României este în mâinile unor indivizi ca Ciucă sau Cîmpeanu. Pseudo-intelectuali dispuși să sacrifice țara dacă interesul personal sau al famigliei o impune.

Ei sunt „statul paralel”. Ei sunt vârful corupției din România. Se pot ascunde în spatele diplomelor și al subordonării agresive a instituțiilor statului, dar nu-și pot depăși limitele.

Corupția este „statul paralel”, iar cei care o alimentează, dincolo de întreaga națiune, sunt cei care au cel mai mult de câștigat dintr-un sistem corupt. Indivizi ca Ciucă sau Cîmpeanu.

Imbecilizarea populației și „învechirea omului” sunt programe care se desfășoară în România ultimilor 30 de ani fără sincope sau piedici. Avem două partide, PSD și PNL, care constant dau dovada, prin liderii săi, că imbecilizarea populației nu începe neapărat cu poporul. E suficient să avem lideri care corespund programului. De restul se ocupă ei.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

Un răspuns la „Corupția este „statul paralel””

  1. Cred că eplicațiile sunt mai simple. Tradițional românii practică traficul de influență. Incercați să obțineți ceva de la o „autoritate” și veți fi plimbat sau refuzat. Încercați același lucru prin „lanțul slăbiciunilor” și veți obține ce doriți chiar dacă legea nu prea permite, pentru că „autoritățile” nu răspund, iar dacă ar fi un pericol se face o comisie care evident nu are cum să răspundă de deciziiluate prin vot democratic. Ar fi de adăugat modul clasic de a te impune drept lider prin tupeu și lipsă de scrupule, ca în orice sistem mafiot. La noi se numește democrație până și abuzul de o funcție. Singura structură a statului bazată pe disciplină ierarhică este tocmai justiția, pentru că acolo ești recompensat copios dacă faci ce ți se „sugerează” și ești dur sancționat de „colectivul de conducere” dacă încerci să devii independent. Ce mai contează legea pentru o gașcă transpartincă pentru care legea e interpretabilă în funcție de funcție sau fluidă în funcție de interesele unor „sponsori”. „Doctorii” despre ale căror „opere” se povestește mult și se face puțin, pot folosi argumentele clasice pentru români: „Ce vedeți nu e adevărat!”

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: