Războiul din Ucraina, între fake și alternativa lui „și dacă”

Anunțuri publicitare

Un alt articol despre războiul din Ucraina nu poate fi decât plictisitor. Pe cine mai interesează? Războiul din Ucraina a polarizat Europa, a deschis răni adânci și ne-a aruncat într-un carusel al crizelor din care debarcarea va fi dureroasă. Mai lăsați-ne cu el! Vin iarna, frigul și foametea!

Istoria reține prea multe cuvinte sinonime cu decandența morală și umană. Sclavie, fascism, stanilism, imperialism. Războiul din Ucraina ne-a arătat, iarăși, fața urâtă a Rusiei. Nu este o surpriză sau un derapaj accidental. Este doar o întoarcere la origini, o resuscitare a identității și moștenirii unui popor care tolerează violența și crimele. Ba chiar le încurajează.

Nicio națiune n-ar trebui să se lamenteze când conducerea o transformă în instrument al prigonirii și oprimării altor popoare. Hiroshima și Nagasaki, genocidul împotriva băștinașilor americani, Holocaustul evreiesc sau pogromul armenesc au generat proteste palide sau lipsă în țările care au provocat ororile.

„Băieții răi” sunt mai mereu răi, „băieții buni” sunt deseori… la fel de răi.

Războiul din Ucraina și prietenia dintre popoare

Războiul din Ucraina se întâmplă cu participarea majorității poporului rus. Unii mai zeloși l-ar escalada către un conflict global. Protestatarii ruși sunt mai puțini decât curioșii de la nunta Zamfirei (aka George Simion). Și în Rusia, la fel ca la Măciuca, se găsește un Turcescu sau Ciutacu care să susțină orice pentru bani. Poporul nu poate pretinde că este ținut captiv de o minoritate.

Războiul din Ucraina a afectat întreaga Europă. Iarna care vine ne va lovi. Poate nu atât de crunt pe cât ne sperie astăzi mass media. Sfârșitul ei, însă, va fi… dificil. Ca să ne limităm la un eufemism. Abia atunci vom simți unda de șoc a unui an dement, 2022. Un an în care crizele au fost prost gestionate, chiar amplificate, de prostia, indecizia și incompetența liderilor europeni.

Cu toate acestea războiul din Ucraina ne-a arătat că există unitate și solidaritate în Europa.

Războiul a înghețat disputele regionale ale Europei civilizate. România și-a deschis (oficial) granițele pentru ucraineni. Era oricum prea mare efortul de a pretinde că le aveam cumva sub control. La schimb, Ucraina ne oferă dovezi de prietenie. Șoferii autocamioanelor sau SUV-urilor care ne scot de pe șosea sunt doar începutul unei frumoase povești de dragoste. După război o țară va deveni târfa celeilalte.

Războiul a accelerat integrarea europeană a Ucrainei și Moldovei. Corupția și crima organizată au fost eradicate. Poate că nu vor deveni membri deplini anul viitor, dar „procedura accelerată” le dă speranțe. „Ucraina a implementat deja circa 70% din acquis-ul european(…) Are o administrație solidă și un sistem democratic funcțional.” Ne spune Ursula von der Leyen. Superb! Mai că-ți dau lacrimile!

Suedia și Finlanda, victorii ale războiului

Războiul din Ucraina a adus și integrarea euro-atlantică a Suediei și Finlandei. În câteva luni devin membre NATO două țări cu legături istorice, culturale și economice profunde cu Rusia.

Înainte de independența sa, în anul 1917, teritoriul de astăzi al Finlandei era integrat în Suedia sau Rusia. Până la războiul din 1809, timp de aproape 700 de ani, Finlanda a făcut parte din Suedia. Apoi a devenit parte autonomă a Imperiului Rus. Alte două războaie, „de iarnă” din 1939 și „de continuare” din 1941-1944 au schimbat relațiile dintre Finlanda și Uniunea Sovietică. Ulterior, doctrina Paasikivi-Kekkonen, a poziționat Finlanda ca țară neutră în timpul Războiului Rece, menținând în același timp bune relații cu vecinul său din Est.

Suedia nu s-a alăturat unei alianțe militare și nu a mai participat la niciun război din 1814, o pace de peste 200 de ani. După al Doilea Război Mondial, nu a susținut Occidentul în Războiul Rece, dar nici nu s-a aliat cu Uniunea Sovietică. Suedia a căutat constant neutralitatea pentru a-și asigura apărarea și stabilitatea regională.

Astăzi ne bucurăm că tot mai multe țări ies din neutralitate. Avem nevoie de beligeranți nu de popoare pașnice.

Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană sunt două construcții a căror extindere pare tot mai mult să se transforme într-un veritabil călcâi al lui Ahile. În ritmul actual NATO va avea la fel de mulți membri pe cât steluțe are drapelul american. UE adună statele Europei tot sub un drapel cu stele. Lipsa de imaginație nu va compensa lipsurile economice, diferențele culturale și disputele istorice.

Nya Dagbalet vârful propagandei ruse

Nya Dagbalet este un cotidian online suedez fondat în 2012. Publicația este recunoscută pentru orientarea sa naționalistă, anti-globalistă și anti-vaccinistă.

Prin urmare, articolul, publicat în 14 septembrie 2022, („Cum au planificat Stale Unite războiul și criza energetică din Europa”) care aduce în atenție un document al Rand Corporation trebuie privit cu circumspecție.

Cooperarea economică dintre Germania și Franța cu Rusia, este evaluată, din prisma documentului menționat, drept cea mai mare amenințare economică și politică pentru Statele Unite. Obiectivul principal, propune strategia, ar trebui să fie divizarea Europei. Distrugerea economiei, prin plasarea unor „idioți utili” în poziții decizionale și împiedicarea aprovizionării cu energie de către Rusia a țărilor europene ar fi alt obiectiv.

Oprirea livrărilor rusești ar putea crea o criză sistemică, devastatoare pentru economia germană și, indirect, pentru Uniunea Europeană în ansamblu (…) Singura modalitate posibilă de a ne asigura că Germania respinge livrările rusești de energie este de a atrage ambele părți în conflictul militar din Ucraina.”

În document (foarte probabil un fake) se menționează că politica militară agresivă dusă de Ucraina în regiunea Donbasului ar forța Rusia la acțiuni militare. „Acțiunile noastre continue în această țară vor duce inevitabil la un răspuns militar din partea Rusiei. În mod clar, Rusia nu va accepta presiunea masivă a armatei ucrainene asupra Republicii Populare Donețk fără un răspuns militar.”

Strategia sugerează că Europa va adopta o gamă largă de sancțiuni (deja pregătite) împotriva Rusiei. Economia Europei „se va prăbuși inevitabil”, iar sume importante vor fi transferate în SUA. În plus, resursa umană educată a Europei se va grăbi să emigreze peste Ocean.

Partenerul strategic, un prieten global

Nu insistăm foarte mult asupra articolului din publicația suedeză. Este foarte probabil ca elemente ale propagandei ruse să se fi activat în țările proaspăt candidate la NATO. Recentele demonstrații pro-ruse din Vest sau Moldova relevă acțiuni disperate ale Moscovei în contextul pierderilor de război.

Cum am putea da crezare unui document care consideră că strategia propusă „nu numai că va oferi o lovitură devastatoare economiei germane, ci și întreaga economie a Uniuni Europene se va prăbuși inevitabil”? Cum să nu considerăm fake un document în care se afirmă: „companiile americane vor avea astfel o concurență redusă pe piața mondială, iar avantajele logistice și ieșirile de capital din Europa s-ar transforma în transferuri de aproximativ 7-9 trilioane de dolari către economia Statelor Unite”?

Nu credem ca SUA ar fi capabile să dezbine Europa. Este o absurditate, o enormitate de care doar un site suedez de propagandă rusă ar fi capabil.

SUA au fost permanent promotorul libertăților și a drepturilor omului. Este națiunea care și-a jertifit viața ca să abolească sclavia. Drept este că jumătate din state au luptat tocmai pentru păstrarea sclaviei, dar ăstea sunt detalii mai puțin imprtante.

SUA au parteneriate strategice cu multe țări europene și interese economice până aproape de granița cu Rusia. Este adevărat, majoritatea acestora se limitează la contracte ale industriei de apărare americane și la livrări de tehnică militară și armament, dar cine obligă Estul să se înarmeze ca disperatul? Amenințarea Rusiei, normal!

SUA intervin oriunde democrația și drepturilor omului sunt în pericol. Nu există țară sau federație mai determinată în promovarea păcii și a prosperității cu „ajutorul” războiului. SUA sunt dispuse la orice sacrificiu este necesar… din partea indigenilor.

Războiul din Ucraina ne-a reamintit fața urâtă a Rusiei. La fel cum ne-a demonstrat că prietenii la nevoie se cunosc. Chiar dacă, întâmplător, își promovează interesele proprii și se re/confirmă ca putere mondială, dar cine face ceva gratis?

„Și dacă…”

Corporația Rand a fost înființată în anul 1948 în California. Scopul declarat este acordarea sprijinului în domenii ca planificarea, cercetarea, dezvoltarea și procesul decizional militar și politic.

Într-un raport propriu, publicat în urmă cu doi ani, Corporația și-a făcut publice veniturile. Dintr-un buget anual de 345 mil. dolari, mai mult de jumătate este susținut de instituțiile guvernamentale americane. Astfel, Departamentul pentru Apărare contribuiea cu 61 mil. dolari, Departamentul Securității Interne cu 40 mil. dolari, Forțele Terestre cu 40 mil. dolari și 49 de milioane vin de la Forțele Aeriene americane. Diferența este asigurată de industria de apărare din SUA.

Un articol publicat pe site-ul oficial al Corporației Rand, în mai 2019, are atât de multe similitudini cu fake-ul produs de publicația suedeză încât e greu de evaluat cine a plagiat. „Supraextinderea și dezechilibrarea Rusiei” pare un text scris de Nostradamus. Atât de mult seamănă cu realitatea zilelor noastre.

Printr-un comunicat de presă din 14 septembrie 2022 Corporația Rand califică documentul prezentat de Nya Dagbalet ca fiind fals (aici). Normal. Cine s-ar fi gândit altfel?

În comunicatul de presă Corporația încurajează cititorii să citească un alt material, din anul 2016, despre cercetările privind propaganda rusă. Este un mesaj similar celui adăugat în aprilie 2022 articolului din 2019 privind „dezechilibrarea Rusiei”. Este o tehnica de negare des folosită de Rand, trimiterea către un articol care ar avea aparentă legătură cu subiectul. „Decât” că nu are!

Războiul din Ucraina poate că nu mai este atât de departe de final. Implicațiile globale și, mai ales, consecințele pe care le va resimți Europa sunt, însă, departe de a fi anticipate.

Cine are posibilitatea să studieze materialul de pe site-ul suedez și apoi cele puse la dispoziție, oficial, de Corporația Rand s-ar putea să aibă revelații… așteptate. Măcar o reacție de… „what if” (și dacă)!

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Blog at WordPress.com.

Exit mobile version