Poliția Română și mitul „lucrului nemțesc”

Anunțuri publicitare

Anul acesta Poliția Română a aniversat 200 de ani de la înființare. După două secole de existență instituția își păstrează importanța în societate. Și tarele care au transformat-o în instrument de opresiune sau sursă a corupției și abuzurilor.

Niciuna din instituțiile fundamentale ale  statului nostru nu funcționează în parametri rezonabili. Niciuna nu se bucură de respectul și considerația maselor. Vina este a noastră, a tuturor. Am asistat indiferenți cum au căzut toate prizoniere în mâinile unor indivizi lipsiți de calități și moralitate. N-am protestat, nu ne-am revoltat, nu ne-am exercitat nici măcar banalul drept electoral.

Președinția, Parlamentul, Guvernul, Justiția, Biserica, Armata, Poliția, Sindicatele și mass media sunt garanțiile unei societăți sănătoase. Toate au fost constant atacate, subordonate sau preluate de indivizi sau grupuri de interese care le-au stors de consistență și valoare.

Adevărul dintre rânduri

Săptămâna trecută, Poliția Română a semnat primul contract subsecvent cu Automobile Bavaria, la mai puțin de o lună după semnarea acordului cadru, pentru livrarea primelor 100 de autospeciale BMW. Conform unui comunicat al Sindicatului Europol (aici) Poliția Română a desfașurat anterior o licitație în vederea achiziționării a 600 astfel de autospeciale. Aroganța va costa statul român 20 mil. euro.

Modul execrabil în care își îndeplinesc sarcinile de serviciu, unii angajați din Poliția Română, își are originea, evident, în Logan-urile cu care sunt dotați. Un BMW implică seriozitate nemțească. La fel ca cea cu care ne gratulează Iohannis de aproape 8 ani.

Este  greu să stai ascuns prin tufișuri dacă mașina nu are cutie automată cu OPT trepte de viteză, tracțiune integrală 4×4 și „volan reglabil pe două direcții cu comenzi montate pe el”. Apoi, cum să-ți consulți conturile „de socializare” dacă nu dintr-un scaun „reglabil pe 3 zone”?

În realitate „autospecială” nu are absolut nimic special. Este un autoturism cu dotare aproape standard pentru unul din cele mai costisitoare brand-uri de serie.

O mostră de nesimțire crasă. O dovadă a faptului că impertinența celor care ar trebui să vegheze respectarea legii a atins cote apocaliptice.

În fapt este una din cele mai evidente achiziții cu dedicație care s-au făcut până în prezent. Să reduci plaja opțiunilor până la un singur furnizor este posibil doar dacă ești convins că DNA sau alte structuri de control nu vor interveni.

Automobile Bavaria este importator oficial BMW în România. Este administrată de cetățenii germani Leonhard Georg Pfeffer și Michael Schmidt Horst, un apropiat al președintelui Iohannis (detalii aici). În octombrie 2021, Horst și soția sa l-au însoțit pe Iohannis, în Germania, la decernarea premiului Carol cel Mare. Citiți printre rânduri!

Sursa externă, izvorul  poterașilor contemporani

În ultimii ani Poliția Română oferă zilnic dovezi ale corupției și putregaiului care a cuprins ireversibil structurile ei, de la vârf până la cel mai puțin însemnat post comunal. O simplă încercare de exercitare a drepturilor legitime, constituționale, este suficientă pentru edificare.

„Agenți” cu barba și freza „profesional” aranjate sau „agente” cu machiaj și manichiură pe care și le admiră constant sunt cei care asigură astăzi „legea și ordinea”. Uniforma lor este discret modificată. Pantalonii strîmți ai băieților lasă câțiva centimetri de vedere la gleznă, iar cei ai fetelor scot în evidență formele. Chiar dacă unele sunt indencent de… rubensiene.

Noua generație de polițiști. Permanent cu un pahar de cafea într-o mână și telefonul în cealaltă. Majoritatea proveniți prin angajarea din sursă externă, în urma unui proces de selecție superficial. Puțini sunt cei care se consideră în „serviciul cetățeanului” și își îndeplinesc responsabil și cu bun simț atribuțiile.

La intervale tot mai scurte, primim dovezi ale incompetenței celor care inspiră orice, mai puțin „încredere și siguranță”. Asta când nu sunt evidente complicitatea și tolerarea faptelor ilicite ale clanurilor interlope sau grupărilor infracționale.

Poliția Română, campioana controverselor și infracțiunilor

Nicio instituție din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională nu degradează atât de mult integritatea profesională cum reușește Poliția Română.

Poliția județului Olt și a orașului Caracal nu au fost în stare să intervină pentru a salva viața unei fete care a reușit să apeleze 112. Poliția orașului Onești, susținută palid și tardiv de cea a întregului județ Bacău, a fost umilită de doi bătrînei care au ținut ostateci doi bărbați pe care ulterior i-au ucis. Poliția județului Arad nu este în măsură nici astăzi să aibă o pistă concretă după explozia unei mașini, într-un atac evident mafiot.

Politia Giurgiu și cea din Bolintin Vale sunt acuzate, de către ministrul de interne, veșnicul Bode, ca fiind „în cârdășie cu puterea politică locală și câteodată  cu infractorii de la nivel local”.

Afirmația vine de la un electrician care, când era ministru al transporturilor, a fost implicat într-un accident cu limuzina guvernamentală. Argumentul nesimțit, că dormea pe bancheta din spate și habar nu avea de abaterile de la siguranța traficului ale șoferului personal, nu face decât să demonstreze indolența politicienilor. Bode nu a plătit cu scaunul abuzul de putere, ba chiar a fost „transferat”, mare șef politic peste Poliția Română.

Un polițist din Buzău, drogat și în uniformă, merge la prostituate, nu plătește, după care produce un dublu accident. Altul, din București, își aranjează manichiura în timpul orelor de program.

Agentul Constantin Popescu, a accidentat mortal o fetiță care traversa, regulamentar, pe trecerea de pietoni. Mușamalizarea cazului și evoluția ulterioară a procesului sunt cel puțin insultătoare. Imaginea unui individ în uniformă, care lovea cu piciorul în corpul neînsuflețit al unui copil, va rămâne emblematică pentru Poliția Română.

Exemplele sunt doar câteva din cele care au reținut atenția mass media, dar situațiile sunt mult mai multe.

Lex et Honor = fărădelege și dezonoare

Niciun alt minister nu este mai politizat ca cel de Interne. MAI are 5 secretari de stat, 4 subsecretari de stat și 3 secretari generali (din care doi sunt adjuncți). Cei 12 demnitari gestionează responsabilitățile unor structuri care adună 126.000 de angajați. Pentru comparație, MApN are doi secretari de stat și un secretar general, la 75.000 de angajați.

S-ar spune că, l-a nivelul politic al conducerii MAI, este de patru ori mai bine „dotat” decât MApN. Proporția se păstrează și în zona corupției și a abuzurilor.

Armata are multe achiziții controversate, corupție endemică și grupări organizate în stil mafiot. Impertinența și obrăznicia Poliției Române sunt, însă, greu de egalat.

Sunt foarte mulți angajați onești și profesioniști în MAI, dar modul în care conducerea a făcut din instituție instrument de oprimare degradează și afectează zilnic imaginea polițistului. Pentru că, dincolo de instituție, cetățenii interferează cu reprezentanții ei. Politicienii corup tot ce ating, dar consecințele le suportă angajații din sistem.

Același Sindicat Europol prezintă astăzi, 21 septembrie 2022, o adresă a șefului Brigăzii Autostrăzi / IGPR. Polițiștii rutieri trebuie „să „argumenteze” motivul pentru care au aplicat AVERTISMENTE într-un demers fără precedent de a-i determina, subliminal, să acorde doar amenzi. Mai rămâne doar să stabilească concret și „indicatorii de performanță cantitativi” sau în traducere liberă NORMA DE AMENZI.”

Cu Logan sau BMW, cu angajați deferiți de presă opiniei publice sau ostracizați pentru corupție și abuzuri, Poliția Română va continua să se îndepărteze de la scopul și deviza ei. Atâta timp cât acoperă, ilegalitățile și infracțiunile politicienilor și clanurilor mafiote, polițiștii vor fi nu doar compromiși, dar și sclavii celor pe care-i servesc.

Poliția Română a împrumutat câte ceva din seriozitatea nemțească a lui Iohannis, onoarea lui Ciucă și probitatea lui Bode. Atâta câtă au cei trei!

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

1 comentariu

  1. Din nefericire, „autoritățile” acestui stat nu s-au înșelat considerându-ne proști. Automobilele „speciale” n-au și nu vor avea nici o legătură cu intervențiile polițiștilor, cu urmărirea infractorilor sau cu depistarea abaterilor de la regulile de circulație. Câteva vor ajunge la șefi din București și câte una la șefii județenelor. La fel ca și în cazul salariilor preferențiale sau pensiile pentru „aleși”, judecători sau „numiți” în funcții de autoritate, ni se prezintă ca argumente tot felul de minciuni. Uită cât are salariul sau pensia un belgian normal, dar își măresc doar pentru ei astfel de drepturi ca să se simtă „ca afară”. Probabil și acolo există escroci care reușesc, dar nu reprezintă regula ca la noi!

Comentariile nu închise.