Săptămâna parteneriatelor strategice

Am încheiat săptămâna parteneriatelor strategice cu convingerea că România este o răsfățată a relațiilor diplomatice interstatale. Sau asta a fost ideea pe care politicienii noștri vor să o avanseze.

România parteneriatelor strategice este o țară care se mulțumește cu mocirla și mizeria luptelor interne. În exterior nu contăm, nu existăm, nu suntem considerați un partener serios. Sau rezultatele refuză să apară!

Un filosof la Seul

Vasile Dîncu, ministrul apărării, s-a deplasat pentru o vizită oficială în Coreea de Sud, un partener strategic al României. Harnic și tenace filozoful Dîncu a semnat și o scrisoare de intenție prin care au fost stabilite reperele încheierii unui Acord-cadru de cooperare (detalii aici).

Urmează să intensificăm cooperarea „în domeniul educației militare, apărării cibernetice, a instruirii în comun și am analizat posibilitatea cooperării aprofundate între România și Coreea de Sud …” declară filozoful nostru.

Domeniul educației militare pare singurul viabil. Sărăciile ăstea sud-coreene nu prea au doctori printre generali. Le transferăm un batalion de generali-doctori sau o școală doctorală. Dacă elaborează Ciucă o disertație despre beneficiile plagiatului în carieră, și o susține personal, sigur le deschidem apetitul.

Oportunitatea instruirii în comun rămâne să o explice cei care i-au făcut agenda ministrului. Reține atenția, însă, expresia „am analizat posibilitatea cooperării” o formulă diplomatică prin care se încearcă justificarea turismului guvernamental. Deplasări externe costisitoare care nu vor produce niciun impact.

Cum majoritatea evenimentelor, la care a participat ministrul apărării, a atins zona înzestrării ne-am fi așteptat să existe interes real pentru achiziții. „Decât” că din delegația ministrului nu a făcut parte nimeni din conducerea Direcției generale pentru armamente.

Putin mobilizează cu arcanul, pentru un război care se întâmplă la 300 de kilometri de România. Ministrul apărării de la București se deplasează 8000 (optmii) de kilometri, până la Seul, ca să „analizeze posibilitatea cooperării”.

Oamenii ăștia au pretenția că sunt sănătoși?

Un partener strategic încornorat

Importanţa dumneavoastră se regăseşte în activitatea celor 4.150 de companii cu capital majoritar francez” care au creat „peste 125.000 de locuri de muncă” a declarat Ciucă vineri, 23 septembrie 2022, la Gala Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceze din România (aici).

Pentru dottore Ciucă plagiatul este un stil de viață. Discursul lui Ciucă este copiat, fără prea multe alterări, din materialele prezentate anul trecut de Francois Coste la conferința anuală „Perspective economice ale României” (detalii aici).

Tot vineri Ciucă se declara fericit că „parteneriatul strategic dintre România şi Franţa are o componentă economică importantă pentru ambele ţări”. Ce-i drept, capitalul francez revendică locul doi pe piața bancară românească. BRD Société Générale este cea mai profitabilă instituție de credit din România. Profitul net al băncii, în anul 2021, a depășit 1,3 miliarde lei.

Cele mai multe companii cu capital francez din România, îşi bazează afacerile pe consumul de pe piaţa românească. Retaileri precum Artima, Auchan, Decathlon, Carrefour, Cora sau Leroy Merlin cumulează un sfert din numărul de angajați.

Alt sfert este deținut de sectorul auto. „Dacia” este în topul celor mai mari angajatori privaţi. Ca recunoaștere a importanței fabricii de la Mioveni, Bode, secretarul general al PNL (unde președinte este dottore Ciucă) a trimis achiziția unui lot de 600 autoturisme, cu dedicație, către BMW. Un producător care-și fabrică mașinile în Ungaria, alt partener strategic al României.

Atât de profund interesat este Ciucă de parteneriatul strategic cu Franța încât contractul pentru corvete aniversează 3 ani de tergiversări. O mizerie pentru care nimeni nu răspunde penal.

Adevăratul partener strategic

Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a inaugurat vineri, 23 septembrie 2022, la sediul ICR din New York, expoziția fotografică dedicată aniversării a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic dintre România și SUA.

N-a fost chiar o întâmplare cu poze aruncate pe pereți. A fost o chestie serioasă. A existat chiar un „concept creativ al instalației artistice”. Expunerea celor 80 de fotografii, reproduse pe carton ordinar, a fost un efort colectiv al ICR New York, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Agerpres, Misiunii Permanente a României la ONU și Consulatului General al României la New York.

Câțiva zeci de angajați, plătiți generos din fonduri publice, au muncit pentru 80 de poze cu care să celebreze un sfert de veac de parteneriat strategic.

Se remarcă, astfel, o evoluției a activității oficialilor români. În urmă cu câteva luni standul României la un târg de turism includea o draperie neagră pe care erau prinse, cu clame, fotografii printate color pe câteva coli A4 (detalii aici).

Lăsând la o parte nesimțirea unor oficiali plătiți din bani publici trebuie să recunoaștem că parteneriatul strategic cu SUA este cam singurul care contează. În articolul „Poligonul Cincu, un avanpost în NATURA 2000” vom prezenta beneficiile și avantajele pe care le culege România din relația cu partenerul de peste Ocean.

Altfel, toate parteneriatele strategice ale României, au valoarea egală cu cea a hârtiei pe care sunt consemnate. Sau a like-urilor de pe Facebook.

Campionii parteneriatelor strategice

Azerbaidjan este un partener strategic care se zvârcolește de grija noastră. „Suntem în discuţii … încercăm să facem tot ce ne stă în putinţă. Sunt anumite criterii organizatorice legate de tranzitul gazelor, de transport… dar avem cel puţin 10 ţări din Europa care ne cer gaze…” a afirmat săptămâna trecută, la București, Parviz Shahbazov, ministrul energiei din Azerbaidjan.

Încă un partener care oscilează între „discuții” și „analiza posibilităților”.

În timp ce își flutura cu obrăznicie gazul la București, artileria azeră bombarda localități de pe teritoriul Armeniei. Oficialii de la Erevan au comunicat moartea a 49 de soldați armeni, dar nu putem considera agresiunea ca fiind la fel de criminală ca cea a lui Putin în Ucraina.

La naiba! când gazul tău este primit cu căldură în Europa, iar bombardamentele produc pierderi unui aliat al Rusiei n-ai cum să te numești agresor. E logic!

Ungaria este un partener strategic foarte activ. Vizitele „neoficiale” ale înalților demnitari maghiari în Transilvania sunt deja banale. La fel sunt și atitudinile iredentiste ale ungurilor din Guvernul României.

Italia (alt partener strategic) și Ungaria au semnat anul trecut un acord care oferă Budapestei dreptul de concesiune asupra a 32 de hectare. Ungaria nu are port martim, dar își construiește unul la Marea Mediterană, în Trieste. Cooperarea Ungariei cu China, prin Italia și Serbia merita un studiu guvernamental. Tot către Ciucă ne îndreptăm speranța să-l elaboreze.

Al doilea port maritim Ungaria îl construiește în România. O firmă garantată de Guvernul Orban va construi un port la Sulina, pe o suprafață de 200 hectare. Mutarea a luat prin surprindere autoritățile noastre, dar și-au revenit repede, le este indiferent.

România este țara promisiunilor deșarte și a angajamentelor formale. Avem 15 parteneriate strategice și niciun partener onest. Bine, suntem obișnuiți cu inutilitățile. Avem 466 parlamentari într-un Legislativ… degeaba!

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: