Poligonul Cincu, avanpostul din Natura 2000

Peste o săptămână Poligonul Cincu va fremăta de emoție sub pașii președintelui Iohannis. Miercuri 12 octombrie 2022, groful de la Cotroceni, împreună cu dottore Ciucă, șeful Apărării și câțiva oficiali aliați vor vizita Grupul de Luptă francez.

De altfel, șeful Apărării, gl.dr. Daniel Petrescu a descălecat deja în zonă. Să se asigure că aleile sunt măturate, uscăturile și praful îndepărtate, iar culorile toamnei sunt pregătite să bucure ochiul prezidențial. Îl știm pe Iohannis, un poet!

În majoritatea timpului cam asta este misiunea militarilor români care suportă din plin privațiunile serviciului militar în Poligonul Cincu. Un amestec de grădinar, lucrător în construcții sau pur și simplu salahor, pe scurt: soldatul român.

„Codru-i frate cu românul”, până intervine Armata

Poligonul militar din Cincu a trecut, în ultimii 25 de ani, prin mai multe etape de dezvoltare. Toate sub atenta și înțeleapta îndrumare a partenerului strategic. A fost declarat Centru de Instruire pentru Luptă al Forțelor Terestre, iar ulterior promovat Centru Național de Instruire Întrunită. Astăzi este Bază Înaintată de Operații, un avanpost american cu o importantă componentă multinațională. În acte rămâne poligon.

Românii, deveniți slugi pe propriul pământ, doar administrează baza și, uneori, participă la exerciții împreună cu partenerii. Glorioasa retragere din Afganistan a redus drastic pregătirea militarilor români în Poligonul Cincu. Indiferent de procentul alocat apărării instrucția primește întodeauna mult sub necesar.

Majoritatea poligoanelor sunt administrate de subunități conduse de un subofițer. Poligonul Cincu de un general-doctor, sprijinit de un sobor de colonei. Nu este, însă, singura cazarmă gestionată de un general. La sediul MApN este unul chiar cu două stele.

Cândva o zonă naturală protejată, integral parte din rețeaua europeană NATURA 2000, Poligonul Cincu este dominat astăzi de tone de beton și instalații militare. Un ecosistem care ar trebui protejat a fost distrus, iresponsabil și fără teamă de consecințe. S-au excavat munți de pământ, remodelându-se relieful, pentru a ridica „avanpostul” la nivelul exigențelor partenerului strategic.

Românii nu au manifestat interes pentru protejarea zonei. Singurele încercări de realizare a unor evaluări de mediu sunt inițiate de americani. Nu i-a obligat nimeni, indiferența noastră i-a suprins, dar măcar încearcă să mimeze interesul.

Vom prezenta curând cum conducerea actuală a Corpului de control și inspecție din MApN s-a implicat plenar… să distrugă un sector de care este responsabilă. Din liderul Alianței în domeniul protecția mediului, România a ajuns subiect de ironii și zâmbete condescendente pe timpul reuniunilor comune. Un exemplu banal: nu există niciun proiect, studiu sau analiză privind impactul utilizării intensive a muniției reale asupra mediului în zona „protejată” Cincu.

România, avanpostul din Estul sălbatic

Într-un interviu, de la începutul lunii aprilie, președintele Comitetului Șefilor Statelor Majore Întrunite din Armata SUA, gl. Mark Milley, declara că, dacă se construiesc noi baze permanente în Europa de Est, în urma invaziei Ucrainei, militarii americani ar trebui să se afle acolo pentru perioade limitate de timp. De remarcat că gl. Milley nu este doctor, așa cum sunt toți ai noștri. Probabil nici nu are habar de „știința militară”.

Sfatul meu ar fi să creăm baze permanente, dar nu instalații permanent. S-ar obține astfel efectul permanenței prin rotația forțelor în aceste baze, dar n-ar mai trebui suportat costul relocării familiei, al școlilor, locuințelor etc. Realizăm astfel baze permanente prin forțe expediționare, dispuse în Baze Înaintate de Operații” (detalii aici). Mai mult, generalul subliniează că aceste „avanposturi”, vor fi construite prin efortul financiar al statelor care urmează să le găzduiască.

Pentru cine reușește să-și scoată capul din fundul partenerului strategic devine tot mai evident că România este doar „un avanpost al intereselor strategice militare americane”. Pentru că alte interese directe SUA nu au în România.

„Strategic” parteneriatul este redus exclusiv la dimensiunea sa militară. Economic și politic nu reprezentăm nimic pentru SUA. Cele câteva încercări timide de investiții americane au fost doar escrocherii care au produs doar pierderi României. Indiferent care sunt declarațiile, nimeni nu se implică deplin în securitatea unei regiuni dacă nu are interese economice, susținute de companii proprii și investiții directe consistente.

Americanii nu au fost dispuși să investească nici măcar în industria de armament din România. Doar declarații și ceremonii de semnare a unor acorduri. Am cheltuit zeci de miliarde pentru înzestrare cumpărând vechituri produse de industria americană, ocolind constant offset-ul, dar promisiunile și contractele nu realizează capabilități de apărare.

O Armata transparentă

Suntem o țară cu Armata la vedere. Nu avem secrete față de NATO, UE sau partenerul strategic. Mulți ofițeri români au limitat accesul la informații de nivel „secret de serviciu”, pe principiul „nevoii de a cunoaște”. Demnitarii sau consultanții străini au acces la documente „secrete de stat”, fără nicio verificare.

Unitățile militare sunt o carte deschisă. Majoritatea sunt dispuse în centre urbane, cu denumirile în clar afișate la intrare și detaliile de contact ale personalului de conducere disponibile online. Nici măcar nu mai este un paradox. Armata României este transparentă, cu greu o zărești.

România habar nu are câți militari americani se află pe teritoriul său. Zonele în care sunt dispuși au devenit citadele asupra cărora ne-am cedat controlul și suveranitate. Incinte în care niciun român nu are acces. Nici măcar demnitarii sau structurile de control. Sunt zone strict delimitate, înconjurate de sârmă ghimpată și păzite de structuri subordonate Statelor Unite. În Cincu, la Kogălniceanu sau Deveselu accesul în astfel de zone este interzis românilor. Oricum, mai ușor ajungi pe Lună decât în Poligonul Cincu.

În Acordul privind statutul forţelor SUA în România se prevede că (aici) „România renunță la autoritatea sa (…) de a cere contrasemnarea ordinelor de deplasare. România nu va cere pașapoarte sau vize de intrare și plecare din România pentru membrii forței (…) şi nu va cere vize nici în cazul membrilor componentei civile, nici al membrilor de familie (…) pentru îndeplinirea angajamentului de apărare colectivă România își exercită voința suverana de a renunța la dreptul prioritar de exercitare a jurisdicției sale penale”.

Nivelul maxim de prosternare (sau prostie) a fost atins când ne-am exercitat voința suverană să renunțăm la un drept legitim. Umiliți pe altarul „apărării colective”. Doar trădătorii din fruntea țării își puteau închipui că suntem suverani dacă ne cedăm drepturile. Ne-am coborât sub statutul unei colonii.

Soldatul român, ruda săracă

România și-a cedat din suveranitate prin semnătura premierului Adrian Năstase. Cetățenii americani intră în țară fără a avea obligativitatea să prezinte un pașaport valabil. Ulterior pot călători oriunde în Europa, iar noi suntem surprinși că nu intrăm în Schengen.

În România nicio autoritate nu-și poate exercita jurisdicția asupra americanilor. Mai mult chiar, cu cât este mai grav incidentul sau fapta penală cu atât mai redusă este capacitatea statului român de a interveni.

Nicăieri în Europa trupele americane nu au astfel de derogări. Abia dacă au avut un statut similar în Afganistan sau Irak. Bulgarii sau polonezii nu au fost de acord să-și cedeze drepturile pe care Statutul Forțelor din NATO le acordă națiunilor. De unguri nici nu mai amintim.

În ce ne privește, accesul în SUA ne este condiționat de viză. După 25 de ani de parteneriat și zeci de militari români uciși sau răniți în teatrele de operații, SUA încă mai consideră România o țară din lumea a treia.

Ce să căutăm în SUA? Aici, la noi, în Poligonul Cincu, românii sunt considerați ruda săraca a bazei militare. Un fel de văr foarte îndepărtat.

Ca întotdeauna militarul român este umilit. În timp ce militarii străini primesc diurnă similară teatrelor de operații, soldatul român încasează o soldă de 2000 de lei lunar, la care se adaugă un spor de 15%. O mizerie!

Batalionul CBRN din Sighișoara, unitate aflată într-un centru urban, primește 20% spor de „izolare”. Militarii din Corpul, Divizia și Brigada Multinaționale aflați în Sibiu, București și Craiova au spor „NATO” de 30%. Soldații din Poligonul Cincu primesc mai puțin de un sfert din nivelul sporurilor acordate politrucilor care se regăsesc sub gradele de general sau personalului care lucrează în structurile centrale.

Un pod prea îndepărtat… de reparat

În Poligonul Cincu militarii străini locuiesc în containere standardizate sau spații decente construite recent. Este adevărat, nu au apă curentă sau energie electrică. Generatoarele ard zilnic tone de motorină într-o risipă iresponsabilă, pentru a asigura un minim de confort celor care au venit să ne apere. Nimănui nu-i pasă de poluare sau criza de combustibil. Reducem consumul pentru populație sau creștem prețul. Are Ciucă soluții.

Dup 25 de ani în NATO militarii români din Cincu au rămas tot în corturi vechi, adunate de prin toată Armata, prin care ploaia circulă dezinvolt. Paturile ruginite, saltelele insalubre și condițiile igienico-sanitare fac din Azovstal destinație turistică.

Nici în ce privește lucrările de infrastructură sau terasiere din poligon nu ne putem lăuda cu ceva performanțe. Noi doar privim cum ne este mutilată zona. Majoritatea utilajelor și mijloacelor sunt ale militarilor străini. Românii sunt organizați în detașamente speciale de intervenție cu… lopata și mătura.

Tehnica și echipamentele militare vechi ale românilor, cu resursa expirată, obosite fizic și moral, sunt permanent defecte. Majoritatea fondurilor sunt utilizate mai mult pentru reparații inutile decât pentru exploatare.

Poligonul Cincu este izolat și fără acces la transportul în comun. Pentru militarii români transportul este asigurat, de cele mai multe ori, în „regie proprie”. Nu-i mare lucru, am putea crede, având în vedere că cel mai apropiat oraș, Făgăraș, este la 25 km. „Decât” că drumurile desfundate, pline de praf sau noroi și podurile șubrede nu permite acoperirea distanței în mai puțin de o oră.

Telenovela podului de la Voila continuă să agite spiritele în zonă. Chiar dacă este anunțată o investiție de câteva zeci de milioane pentru construirea unuia nou problema infrastructurii rutiere din zonă tot nu ar fi rezolvată. Deși americanii se află de peste un sfert de secol în Poligonul Cincu sprijinul față de autoritățile locale este zero.

Mândria de a fi român, chapeau bas! NATO

Bazele americane din Vestul Europei nu seamănă cu cele din România. În Germania comunitățile locale au prosperat cu sprijinul americanilor care au investit și s-au implicat în dezvoltarea zonelor. Nici nu avea cum să fie altfel, foarte mulți au familiile lângă ei.

În România prezența americană, deși tot mai consistentă, este redusă la trupele care se rotesc pe principii utilizate în teatrele de operații. Sutem doar un avanpost, atât!

Peste câteva zile Iohannis și Ciucă ne vor explica ce mare minunăție de noroc a căzut peste noi: aliații au venit să ne apere. Adevărul este că trebuie să le mulțumim partenerilor. Dincolo de ironii și malițiozitate, fără NATO și americani am fi în situația triburilor indigene din perioada colonizării. Noi nici arcuri și sulițe nu mai avem.

Americanii nu au nicio vină. Jos pălăria! Ei doar își promovează cu consecvență și fermitate interesele. Putem fi invidioși, dar ne supărăm degeaba. Nu sunt străinii vinovați pentru dezastrul din țară. Americani, unguri, austrieci sau olandezi, toți au venit în România să-și promoveze interesele. Nu avem dreptul să-i condamnăm că au făcut asta cu profesionalism și determinare. Noi am furat, ei ne-au cumpărat ieftin sau gratis.

Ne declarăm mândri că suntem români. Foarte bine, dar ce așa mare motiv de mândrie avem? Suntem umiliți peste tot, inclusiv la noi acasă.

Armata României nu este capabilă să apere țara. Nu pentru că soldații ei nu ar avea disponibilitate sau ofițerii și subofițerii nu ar fi pregătiți. Paradoxal, dar cei fără doctorat chiar sunt pregătiți.

Armata noastră nu este capabilă pentru că liderii României o țin în genunchi. Pentru că așa le place generalilor să stea în fața politicenilor, în genunchi. Să le pupe condurii și pulpana hainei pentru încă o stea.

Nimeni nu respectă o țară fără o Armată puternică.

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei

4 răspunsuri la „Poligonul Cincu, avanpostul din Natura 2000”

  1. […] recunoaștem că parteneriatul strategic cu SUA este cam singurul care contează. În articolul „Poligonul Cincu, un avanpost în NATURA 2000” vom prezenta beneficiile și avantajele pe care le culege România din relația cu partenerul de […]

  2. […] au în România câteva baze militare moderne, bine echipate și dotate. Așa cum am mai spus (aici) sunt instalații militare unde prezența soldaților este asigurată printr-un sistem de rotație […]

  3. […] Recent au fost aduse în atenție nemulțumirile militarilor francezi din România. Condițiile precare pe care sunt nevoiți să le suporte în baza de la Cincu. Am mai scris despre cum se transformă o zonă protejată în bază militară (aici). […]

Lasă un răspuns

Blog at WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: