Directorul SRI a avut o nouă ieșire publică, în mai puțin de șase luni. După opt ani de mandat Eduard Hellvig a adunat cel mult 2-3 „apariții”, în care n-a cuvântat cât a reușit în fața studenților de la Babeș-Bolyai. De fapt, a lecturat niște foi, cu dicție și fără poticneli. Să moară Ciucă de necaz. Directorul SRI, a urmărit atent textul cu degetul într-un efort școlăresc de a se manifesta înțelept și erudit. Remarcabil, cum a constatat fostul lui șef, Crin Antonescu.
Un patriot „pro-occidental”
Un discurs plin de platitudini, început într-o notă personală, aproape sentimentală. Un mesaj politic, cu evidente accente liberale, ascuns în spatele unor judecăți de valoare atent formulate în laboratoarele SRI.
Hellvig propune o „perspectivă optimistă” în contrast cu „critica universală și auto-critica perpetuă care pare că definește discursul public intern despre România…” Acordul subiectului multiplu cu predicatul ar fi o problemă, dar mai mult surprinde „auto-critica perpetuă a discursului public”. Serios? Care?
Un discurs lăbărțat și un mesaj subliminal despre libertate, democrație, țară și România. Cele patru cuvinte au fost rostite cu obstinație, într-un extaz al abuzului de clișee verbale. Probabil mai obosesc și strategii din „intelligence”. (Două din cele trei teze susținute anul acesta la Școala Doctorală a SRI au în titlu cuvântul „intelligence”, deși acesta nu există în limba română).
Liberal convins, directorul SRI are subordonați care-i împărtășesc orientările. Unul dintre ei este mare admirator al fostului angajat RAND Corporation, Francis Fukuyama. De altfel, singura notă de subsol face trimitere către „Liberalismul și nemulțumirile sale”, o carte a politologului american apărută în urmă cu câteva luni. Un manifest la adresa liberalismului și a fracturii pe care ciocnirea dintre neoliberali și progresiști o produce societății.
Hellvig a încercat să convingă studenții că există un „patriotism pro-occidental, al cetățeanului român conectat la valori democratice europene și aspirații globale”. Dincolo de deturnarea valorilor patriotismului reține atenția aspirația globală a cetățeanului român. În esență este corect. Majoritatea celor care mai au încă șansa emigrării se orientează „global”. Să fugă din țară înainte să se stingă lumina.
Desigur, afirmația noastră anterioară este în opoziție cu convingerea lui Hellvig: „România este o țară stabilă, cu liniște socială și multă prosperitate economică, o țară în care mulți tineri din alte zone ale lumii și-ar dori să poată trăi.”
România din Utopia SRI
De la instalarea în funcție a lui Iohannis peste 250.000 de tineri cu vârsta cuprinsă între 20 și 24 de ani au părăsit țara. În aceeași perioadă 500.000 de copii și adolescenți până în 20 de ani au plecat din România. La fiecare cinci ani (un mandat prezidențial) 1.000.000 de români migrează către o viață mai bună. Acesta este „patriotismul pro-oocidental” pe care l-a descoperit directorul SRI?
„România din perspectiva oficialilor sau analiștilor străini se bucură de 3 mari avantaje – stabilitate, oportunități și dinamism.” ne spune Eduard Hellvig. Accentul cade pe „oficiali și analiști străini”.
În ultimii trei ani am avut la putere PNL singur, apoi PNL împreună cu USR și astăzi PNL în concubinaj cu PSD. Nu ne putem plânge de dinamism, dar ciudat mod de a cultiva stabilitatea bulversând scena politică, din dreapta-n-stânga-mprejur. Cât despre oportunități… este adevărat! România le oferă generos pentru străini. Pentru români? Peste 60.000 de afaceri s-au închis în primul semestru din anul 2022, un record al ultimilor trei ani.
Directorul SRI ne spune că instituția pe care o conduce „în ultimii ani a făcut performanță, s-a reformat și modernizat și are rezultate pe care partenerii instituționali interni și externi le apreciază”. Nu ne îndoim de apreciera „partenerilor”. De la contractele oneroase cu industria de armament americană până la firmele străine care fac praf țara și de la premieri cu dosar penal sau suspectați de furt intelectual până la președintele care încalcă grav Constituția toți sunt mulțumiți de cum veghează SRI.
Mai puțin poporul. Proștii ăia mulți care asigură SRI-ului un buget mai mult decât generos. Doar un sfert dintre români au o părere „mai degrabă bună” despre SRI, în timp ce aproape jumătate nu au încredere în instituția condusă de Hellvig. Și atunci, ne întrebăm, pentru cine lucrează SRI?
Cocotele din corul bisericii
Crin Antonescu a dispărut din viața publică și din politica românească subit, lăsând în urmă multe controverse, plus un președinte care a făcut țara praf. La fel ca Hellvig și Antonescu se „activează” tot la ordin. Elucubrând delirant inepții ridicole.
Antonescu nu mai trezește foarte mult interes. E și normal. A coborât la un nivel de unde dezgustul și scârba capătă valențe grotești. O matroană care-și ascunde vârsta sub un machiaj strident.
„O admirabilă combinație de analiză lucidă și de emoție nedisimulată, un discurs bogat, personal, într-un cuvânt, memorabil …Întru totul remarcabilă această ieșire, întru totul remarcabil acest discurs … absolut remarcabil este viziunea, profesiunea de credință și mesajul care…” Pentru cei cărora le pare imposibil pot consulta link-ul pentru a se convinge: admirația vecină cu „…lația” îi aparține lui Crin Antonescu. Când te cobori atât de jos poți cel mult spera la milă și compasiune.
Pachetul de legi ale securității rămâne un atentat la democrație și libertate, așa șubrede cum sunt ele în România. Și atunci, ca și acum, Hellvig a fost activat pentru a mai atenua șocurile produse de incompetența înalților demnitari.
Directorul SRI poate că nu este atât de „înalt”, dar rămâne o voce pe care mulți o ascultă, măcar din curiozitate. Altfel, ce lider sau formator de opinie onest ar lăuda România pentru bunăstarea și satisfacția cetățenilor ei?
Hellvig este convins că România traversează o perioadă de „prosperitate economică”, dar s-ar supăra să-i spunem că fumează de la Cîțu. Antonescu are un orgasm intelectual provocat de „analiza lucidă” a unui director SRI. Unul care ne spune că tinerii lumii ar fi fericiți să trăiască în România, dar e trist că nu avem loc pentru toți.
Directorul SRI nu iese public întâmplător. Cum nici clisma lui Antonescu nu a fost accidentală. Ce-l sperie pe groful de la Cotroceni?
Cu nivelul de trai am mai crescut față de societatea socialistă multilateral dezvoltată! Dar, doar în medie, pentru că 10-15 cetățeni care răspund de ce fac și nu sunt plătiți dacă nu fac, câștigă cât un judecător, procuror, ori alt ales sau numit într-o funcție de autoritate fără răspundere.
Partea cu răspunderea a fost repartizată unor comisii care decid „democratic” la ordinul șefului.
Despre SRI, nu putem avea probe, pentru că e un serviciu „public secret”, care face afaceri „oficiale secrete”. Din fapte, e însă vizibilă implicarea în politică, în justiție și mai ales în economie.
Ce rost ar mai avea să furnizeze informații organelor abilitate de stat pentru: justiție, execuție sau legislație, dacă acestea nu sunt responsabile? De ce să aștepte măsuri de la alții când poate aplica direct „măsuri secrete”? Când nu ne convine cineva repartizăm justiției sarcina educării personajului !