Vasile Dîncu este ministrul apărării care nu obosește să demonstreze că demagogia politicienilor nu are limite. Altfel, deși nu reușește să comunice coerent se încăpățânează să vorbească des și fără discernământ.
Sâmbătă, 8 octombrie 2022, ministrul apărării a avut o altă ieșire publică. Era nerăbdător să confirme că nu crede în cauza militarilor. Poate avea cineva dubii și îl suspecta de bune intenții.
Platitudine și umilință
„Pensiile militare nu sunt pensii speciale. Am convenit asta şi cu ministrul muncii, cu domnul premier, vom merge la Bruxelles săptămâna viitoare, ne întâlnim cu un reprezentant al Băncii Mondiale (…) în tot sistemul NATO, în toată Europa, pensiile militare nu sunt pensii de privilegii, sunt pensii de stat pentru care Armata a contribuit şi a fost un alt sistem în care s-a premiat meritul legat de faptul că au fost foarte multe libertăţi care au fost pierdute de militari prin acest statut.”
Mesajul alambicat pare că apără drepturile militarilor. În realitate abuzează niște truisme sperând să aglomereze suficient agenda cât să pierdem din vedere eșecurile mandatului său.
Pentru militarii în rezervă, abordarea lui Dîncu este în egală măsură greșită și umilitoare. De ce trebuie susținută cauza pensiilor militare la Bruxelles și Banca Mondială? România nu mai este o țară independentă și suverană? Trebuie acordul stăpânilor pentru a gestiona securitatea și siguranța națiunii?
Militarii au plătit taxe și impozite, la fel ca oricare cetățean. Politicienii sunt cei care-i mint și înșală permanent. Bruxelles NU a obligat România să includă pensiile militare în PNRR. USR și PNL au provocat dezbaterea despre rezerva Armatei. În țările civilizate se numește trădare.
În cele din urmă, inepția supremă a lui Dîncu este afirmația că „s-a premiat meritul legat de faptul că au fost foarte multe libertăţi care au fost pierdute de militari”. Esență de prostie. Inconștiență și iresponsabilitate.
Pensiile militarilor nu sunt premii sau recompense. Să afirmi o astfel de enormitate dovedește că n-ai înțeles nimic. O confirmare a faptului că retorica ministrului este doar minciună și fățărnicie. Nu-i premiază nimeni pe militari pentru că și-ar fi pierdut libertățile. E o cretinătate să susții așa ceva. Ministrul apărării îi jignește pe militari.
Să-i prostim pe proști
Militarii nu și-au pierdut libertățile, dimpotrivă, le apără pe ale celor care nu contenesc să-i umilească zilnic.
Tot din Dîncu citire: „Un al doilea front al bătăliei mele este acela de a reuşi în Parlament şi cu ajutorul Guvernului să facem dreptate în ceea ce priveşte pensiile, pentru că (…) trebuie să respectăm principiul „la grade şi funcţii egale, pensie egală”.
Jale mare! Suferă Vasilică pentru nedreptățile pe care le suportă militarii.
Toni Greblă, fost secretar general al Guvernului, susținea, pe 25 octombrie 2019, în baza unui mandat acordat de Viorica Dăncilă, că PSD va sprijini modificarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat astfel încât cei care care s-au pensionat în ani diferiți, dar au desfășurat activitate în condiții similare, să beneficieze de aceleași drepturi.
În perioada scursă de atunci un fost șef al Armatei, dottore Ciucă, a condus succesiv Ministerul Apărării și Guvernul. Cu PNL la guvernare au fost aprobate șapte modificări ale Legii 223/ 2015. Niciuna nu a eliminat inechitățile. Dimpotrivă. Ordonanțele de urgență emise, cu Ciucă decident politic, au diminuat sau eliminat din drepturile militarilor în rezervă.
Pe de altă parte, mediatizarea unor inițiative legislative nu face decât să resusciteze teza pensiilor militare, deși propunerile sunt lipsite de relevanță. În aprilie 2022, Dîncu însuși a semnat ultima inițiativă legislativă. Una prin care s-a încercat modificarea art. 67 din Legea 223/ 2015, pentru a fi posibilă transmiterea electronică a talonului de pensie. Atât l-a dus capul pe Dîncu. Era vital pentru militari talonul electronic.
Dîncu nu are spațiu de manevră. Mai mult de promisiuni deșarte și gargară ordinară nu-și permite. Indiferent ce spune ministrul apărării trebuie privit cu rezervă sau cu lehamite și scârbă.
Ipocrizia politicienilor
Dacă eliminăm demagogia și manipularea nu rămâne nimic din discursul lui Dîncu. Două teme pe care le erodează cu pasiune: „pensiile militare nu sunt pensii speciale” și „la grade şi funcţii egale, pensie egală”.
Principiul e simplu: limitezi polemica declarând că militarii au solicitări legitime. ”Da dom’le ai dreptate! Nu are rost să ne certăm, sunt de partea ta, chiar mă zbat să te ajut”… după care nu se întâmplă nimic. Peste câteva săptămâni revine și mai răvășit promițând și mai mult.
Unii ar spune că exagerăm, iar Dîncu și Ciucă chiar i-au ajutat pe rezerviști anul acesta. Cei cu pensia sub 2500 lei au primit o indexare de 10%, aproape de patru ori mai mult decât procentul prevăzut de lege. A fost, însă, o altă minciună și un mod prin care s-a încercat dezbinarea militarilor.
În anul 2021 a avut loc o „tăiere” a drepturilor rezerviștilor, prin OUG 226 / 2020 care a eliminat indexarea cu 3,8% a pensiilor militare. Anul acesta nu au făcut decât să compenseze, pentru cei cu venituri mai mici, indexarea refuzată anterior. Mai mult, o parte din pensionarii militari au pierdut și indexarea de 2,6% în anul 2022, prin creșterea contribuțiilor pentru asigurări de sănătate.
În luna august 2022 rata anuală a inflației, comparativ cu august 2021, a fost de 15,3% și este puțin probabil să scadă până la sfârșitul anului. Trebuie reținut, însă, că cifrele oficiale nu reflectă realitatea. Institutul Național de Statistică este doar un instrument de manipulare la dispoziția Puterii.
În situația optimistă în care Guvernul este suficient de mărinimos, cât să respecte legea, indexarea pensiilor militare în anul 2023 se va face cu „ultima rată medie anuală a inflației, indicator definitiv” pentru anul 2021, adică 5,1%. Nu scad pensiile, „decât” puterea de cumpărare.
Dezbină și conduce
Subiectul pensiilor militare este dezvoltat incorect și deliberat malițios. Cei care-l dezbat frecvent în spațiul public nu doresc altceva decât întreținera unei stări de tensiune și nesiguranță în rândul militarilor. Altfel s-ar oferi spațiu și celor dispuși să susțină cauza militarilor. La fel cum s-ar acorda timp și aspectelor cu adevărat importante.
Mai întâi, cine are interes să adâncească faliile dintre diferitele categorii de militari?
Soldații și gradații profesioniști, cel mai numeros corp de personal militar, au cele mai puține drepturi și cea mai proastă salarizare din România. Subofițerii și maiștri militari, specialiștii Armatei, au venituri la limita suportabilități și mai puține șanse de promovare decât nevestele și amantele ofițerilor superiori. Ofițerii de la baza carierei suportă nu doar privațiunile și o soldă umilitoare, dar și perspectiva unui viitor incert. În schimb, pentru majoritatea coloneilor și generalilor Armata oferă oportunități și venituri decente.
Apoi, nu sunt crevase doar între cei aflați în activitate. Există o prăpastie între personalul activ și cel aflat în rezervă sau retragere. Cei din urmă, la rândul lor, sunt divizați în funcție de anul în care au părăsit serviciul activ.
În cele din urmă, dacă Dîncu sau Ciucă ar dori să închidă subiectul și să elimine nedreptățile au nu doar soluții și instrumente, dar și o majoritate confortabilă în Parlament. De vorbe și promisiuni militarii au rastelul plin.
Niciodată, de când a trădat Armata pentru politică, Ciucă nu a ieșit să susțină cauza militarilor. Niciodată! (Ilegalitatea prin care Maria Ciucă a devenit ofițer nu se pune). Ministrul apărării, Vasile Dîncu, nu are nicio realizare după aproape un an de zile. Nimic!
Dacă militarii sunt problema, desființați Armata!
Angajați firme de pază sau mercenari!
Armata a coborât la 56% procent de încredere. Un studiu realizat de GFK international în urmă cu 12 ani plasa Armata România pe primul loc în Europa cu un procent de 88%. Astăzi avem o Armată în care poporul are încredere sub nivelul european cel mai scăzut din anul 2010, Belgia cu 57%.
Cei mai mulți dintre militari părăsesc Armata nu pentru pensie cât pentru lehamitea și dezgustul pe care le provoacă abuzul și corupția generalizate. Tot mai puțini se prezintă la centrele de recrutare, iar cauzele se regăsesc tot în starea Armatei.
Nicio țară nu-și permite o Armată mai puternică decât economia pe care o are. Cum nicio țară nu va avea Armata altfel decât îi este poporul. România este o țară sărăcită, cu o națiune dezbinată, a cărei defecte au fost cultivate și amplificate din interior și exterior.
Pensia militară, introdusă de Alexandru Ioan Cuza și Carol I, avea la bază ideea de respect, onoare și demnitate pentru cei capabili de sacrificiul suprem. De remarcat că mai întâi soldații și subofițerii au avut reglementat dreptul la pensie de serviciu, încă din anul 1865, iar ofițerii abia peste trei ani.
Sunt diferențe esențiale între magistrați, despre care foarte puțini vorbesc, și militari. Militarii îi apără și pe magistrați. Cei care altfel își apără doar privilegiile și drepturile lor.
Pensia de serviciu pentru magistraţi a fost introdusă în anul 1997 prin efectul modificării şi completării Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură. Militarii au pensie de serviciu de peste 150 de ani pentru că sunt singurii care jură să moară apărându-i pe ceilalți.
Măcar pentru acest motiv pensia militară este un drept legitim, nu un premiu, cum crede Dîncu, ministrul apărării.
Din ce in ce mai putini militari, indiferent de corpul din care fac parte, parasesc sistemul la limita de varsta. Cei mai multi pleaca scarbiti de ceea ce se intampla si parasesc un sistem care nu ii mai lasa sa traiasca. Ministrul apararii nationale e trist in fiecare seara cand semneaza treceri in rezerva si/sau demisii, dar asta doar la nivel declarativ, in realitate nimanui nu-i pasa daca pleaca cineva, cine pleaca, ce pregatire au cei care pleaca, ce anume ar mai fi avut de oferit cei care pleaca, nimic din toate astea nu intereseaza pe nimeni.