Din punct de vedere al patimei cu care devorăm subiectele stăm bine, în principiu. Haite de dulăi și grupuri organizate de hiene mass media se năpustesc feroce asupra țintelor, la ordin și fără scrupule. Presa românească este o imensă cloacă în noroiul căreia doar sursa banilor diferă, instrumentele și obiectivele sunt aceleași: manipulare, linșaj, minciună, panică și teroare.
În urmă cu mai puțin de două luni Vasile Dîncu era decorat de președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky. Nu oricum și nu într-un context banal. A primit aceeași distincție ca miniștrii de externe din Italia și Olanda. Cine are curiozitate găsește aici lista celor decorați.
Mass media din România a relatat discret evenimentul. Ministrul apărării a avut parte de atenție doar când a intrat în malaxorul devoratorilor din presă.
Ciolacu a declarat că Dîncu a greșit când a spus că negocierile sunt singura șansa pentru încheierea războiului din Ucraina. „Nu e un război al Rusiei cu Ucraina, ci al lui Putin cu toate ţările democratice. Nu putem pierde un astfel de război. Ce se va întâmpla dacă toate ţările democratice vor face un pas înapoi, mai ales în zona Pacificului” a declarat Ciolacu, mândru de el și preocupat de Japonia si Honolulu.
În capul tulburat al președintelui PSD suntem deja în război. Păi e mai grav decât tot ce a spus Dîncu, pe el nu-l linșați? A! încă nu ați primit ordin. Corect!
Altfel suntem tare sensibili. Mimoze, nu altceva. Deși, de teama monstrului de la Răsărit tolerăm, ba chiar cultivăm, apariția unuia lângă noi.
“Pupat toți Piața Endependenți”
Așa cum anticipam groful de la Cotroceni a descălecat în Cincu. A fost înconjurat de un sobor de valeți conduși de dottore Ciucă. Iohannis a organizat descinderea pentru Mark Rutte. Șeful guvernului olandez a vrut să afle în cât timp își poate evacua militarii trimiși să „apere” România.
Evenimentul s-a întâmplat și din convingerea politicienilor noștri că totul se rezolvă cu peșcheș și temenele. Dacă merge la București trebuie să funcționeze și la Amsterdam sau Bruxelles. Am cumpărat două bărci de pompieri, pe care plătim cam cât ne-ar fi costat un spital nou cu 250 de paturi. Apoi am organizat o ceremonie cu muzică, militari și fanfară pentru oficialul trimis de Înalta Poartă.
Mari speranțe avem că ne apără olandezii, cu care acum suntem ca frații. Îi pupăm în toate părțile moi.
Nu facem niciodată recurs la istorie. E mult praf și plictiseală acolo. Totuși…
În iulie 1995 un batalion olandez, format din 400 de militari, s-a retras fără luptă din orașul pe care ar fi trebuit să-l apere. A urmat un masacru. Trupele bosniaco-sârbe au ucis în total 8.000 de bărbați musulmani în orașul Srebenica.
Ce a urmat? Curtea de Apel de la Haga a concluzionat că urmașii celor uciși la Srebenica „au suferit atrocităţi şi înţelegem pe deplin că îşi caută dreptatea în instanţă. Dar decidem, în orice caz, că interesele Naţiunilor Unite prevalează, în această situaţie“. Curtea Supremă din Olanda a decis, în anul 2019, că trupele olandeze sunt vinovate în proporție de doar 10%, deși în 2002 aceeași instanță stabilise un procent de 30%.
În prezent Regatul Țărilor de Jos a dislocat 200 de militari în Estul Sălbatic. Esență de solidaritate și camaraderie. Stima noastră și mândria… going Dutch in Romania!
„În principiu” avem tot sprijinul
Ne-am subordonat țara intereselor Ucrainei. Am devenit cumva un fel de fată în casă pentru Zelensky și ai lui. Nu ne mulțumea să fim amanta proastă a Europei, acum ne prostituăm și prin vecini. După războiul din Ucraina România își va linge rănile la fel cum a făcut-o după aventurile din Irak, Afganistan sau ori de câte ori am fost implicați în vreun conflict. Vom aduna cioburile unei politici externe făcută țăndări de o clasă politică tembelă.
„Olanda nu este, în principiu, împotrivă. Noi spunem că toate ţările care îndeplinesc condiţiile trebuie să adere la spaţiul Schengen. Avem şi un mecanism de monitorizare, avem şi un mecanism de colaborare şi verificare, paşii următori vor veni. Trebuie să vedem ce urmează în această procedură şi o să vorbim mai departe, dar Olanda nu este, în principiu, împotriva aderării României la Schengen… Rămânem alături de prietenii noştri ucraineni şi apărăm democraţia şi libertatea, valori la care nu vom renunţa niciodată”, a declarat Mark Rutte.
Cu atât s-au ales Iohannis și Ciucă după vizita pentru care militarii noștri au măturat aleile din Cincu: certitudinea că „în principiu” suntem și noi undeva, pe o listă. România este la nivelul lui „să vedem ce urmează”. Vecinii la cel al „prietenilor noștri ucraineni”.
Până la urmă, am exagerat. Nu este prostituție dacă nu primești bani în schimbul „serviciilor”. Noi ne oferim gratis. Ba mai și plătim să fim tăvăliți.
Militarii străini aflați pe teritoriul României nu vor muri apărându-ne țara. De ce ar face-o? Un segment consistent de populație este pregătit să părăsească România înainte ca rușii să ajungă la Prut. Nu stau ei liniștiți nici dacă se adună mai mulți sovietici lângă Nistru. Chiar crede cineva că olandezii se află în România să ne apere de ruși? De câte ori a fost vândută România la masa negocierilor?
Gâgă de la Apărare
Războiul de la granițe își are originea în interesele strategice ale Marilor Puteri. Va continua și va fi gestionat în funcție de prioritățile Occidentului. Are cu adevărat Vestul interes ca România să intre Schengen? Declarații politice condescendente primim zilnic. „În principiu” am făcut progrese , avem o poziție strategică și aliații se sufocă de grija noastră.
În timp ce războiul copleșește România, cu crizele pe care le provoacă, Occidentul își re/așază prioritățile și interesele. Noi ne consumăm efortul în subiecte și dezbateri puerile.
Dîncu a declarat că „țările lumii, NATO, Statele Unite să negocieze pentru Ucraina garanţii de securitate şi o pace cu Rusia. Singură Ucraina nu va putea să negocieze cu Rusia…” și menestrelii puterii au sărit să-l linșeze. Cu Antena 3 vârf de lance. Postul de casă al PSD răspunde și la ordinul lui Ciucă.
Tema este nu doar falsă, dar și iresponsabil exacerbată. „În principiu” toate conflictele sunt încheiate prin negocieri. De dragul dezbaterii: în cele din urmă Rusia, de exemplu, nu va capitula decât după o negociere.
Nimeni nu-l întreabă pe Dîncu despre starea Oștirii. Cum stăm cu moralul trupelor, situația achizițiilor sau procentul de încadrare al Armatei. Nimeni nu-l provoacă la o discuție sinceră, lipsită pudibonderia cocotelor din presă, despre cum s-au topit miliardele din bugetul Apărării.
Toți îl linșează astăzi pentru o presupusă gafă. Poate că exprimarea lasă loc de interpretări, dar este scoasă din context. Se face abstracție de restul interviului. Altfel, nimeni nu a avut curajul să recunoască adevărul: pe fond Dîncu are dreptate.
A început să urle corul bocitoarelor de la Plenița și toți mercenarii s-au alăturat cu entuziasm.
Dîncu nu este un expert al relațiilor externe și a demonstrat că nici exprimarea liberă nu o stăpânește corespunzător, dar ce se întâmplă astăzi este o operațiune clasică de măcel mediatic.
Armele mai importante decât diplomația!
Într-o emisiune de 90 de minute Dîncu a avut o singură frază de care călăii din presă au reușit să se agațe. Mulți dintre ei, cel mai probabil, nici nu au vizionat întreg materialul. Altfel ar fi aflat că poziția ministrului apărării nu este diferită de cea a aliaților.
Ned Price, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american, a declarat pe 11 octombrie 2022 (aici min 22:29): „președintele Zelensky a spus că acesta este un război care trebuie să se termine prin dialog și diplomație. Vom fi acolo să susținem Ucraina când se ivește șansa așezării la masa negocierilor…”
După trei luni de la începerea războiului Zelensky declara (aici) pentru un canal de televiziune ucrainean despre războiul cu Rusia: „va fi sângeros, vor fi lupte dar se vor încheia definitiv doar prin diplomație”.
Trebuie repudiat Price pentru că Zelensky și-a radicalizat opiniile?
„Diplomația este cel mai puternic instrument atunci când armele nu funcționează. Nu poate exista diplomație cu Rusia astăzi” a declarat Zelensky (aici), joi 13 octombrie 2022, în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. A primit aplauze frenetice de la toți participanții. „În principiu” întreaga Europă se declară în favoarea războiului, indiferent de consecințe.
Dîncu este linșat pentru că afirmă ceea ce inclusiv partenerul strategic susține, dialog și diplomație. La câteva ore Europa este la picioarele lui Zelensky care preferă armele înaintea diplomației. Războiul este mai important decât pacea.
Citiți de mai multe ori, accesați link-ul sau pur și simplu căutați în online fraza „diplomacy is the most powerful tool when weapons do not work”. Așa gândește președintele statului față de care România își subordonează astăzi interesele.
Nimeni nu se oripilează, nimeni nu se revoltă, toți aplaudă și se bucură. Europa se transformă încet, dar sigur, în Sodoma și Gomora.
Din nefericire suntem inteligenți doar în principiu. Aș fi de acord cu negocierea păcii dacă experiența celui de-al doilea război mondial nu ne-ar fi dovedit că nu poți negocia cu indivizi lipsiți de scrupule. Nu avem estimări unanim acceptate despre efectul negocierilor între Franța, Marea Britanie și Germania sau Rusia, înainte de declanșarea ostilităților în al doilea război mondial. Este cert că negocierile cu indivizi fără scrupule precum Hitler și Stalin au avut efecte grave. Și acum Putin revendică „spațiul vital”, iar negocierea cu el nu poate avea decât un scop. Să-l convingem că „dreptul său se oprește unde încep drepturile celorlalți”. Cât timp Rusia a recunoscut granițele Ucrainei în decembrie 1992 și apoi i-a garantat integritatea teritorială prin Memorandumul semnat la 5 decembrie 1994 la Budapesta, negocierea cu Rusia nu se poate referi decât la respectarea cuvântului dat. Restul e …. praf în ochii „omenirii”.
Despre nesimțirea olandeză ne-a spus deja „președintele nostru”: e o decizie politică, iar povestea că nu corespundem standardelor e hazlie. Adică Olanda, Ungaria, Polonia, etc. corespund din toate punctele de vedere ? În realitate e concurență neloială, iar România ar trebui să lupte cu arme egale. Le-am dat șantierul naval, le plătim niște bărcuțe la preț de portavioane, … vor și portul Constanța ? Asta nu e politică, e nesimțire!