„Avem nevoie de toleranță zero în privința plagiatului, iar noile legi ale educației trebuie să includă prevederi explicite cu privire la prevenirea și sancționarea acestui fenomen toxic al mediului educațional” a mormăit Iohannis luni, 3 octombrie 2022, într-un discurs susținut cu ocazia deschiderii anului universitar.
Câteva zile mai târziu, speriat de enormitatea declarațiilor sale, groful de la Cotroceni a nuanțat: „legat de ce am spus despre toleranță zero (…) aceste legi nu se referă la trecut, se referă la viitor. (…) Încă o dată, noile legi se referă la ce se întâmplă de acum încolo”. Cu alte cuvinte puțină decență și cât mai multă toleranță față de plagiatele lui Bode sau Ciucă.
Plagiatul, condiție obligatorie printre miniștrii PNL
Cu câteva zile înaintea declarațiilor istorice ale grofului de la Cotroceni Sorin Cîmpeanu demisiona din funcția de ministru al educației. Un protejat al președintelui Iohannis, impus practic de acesta în Guvern, Cîmpeanu plătea prețul pentru plagiat. Și-a însușit fără rușine un curs universitar, cu care a cules foloase financiare încă din anul 2006.
Luni, 17 octombrie 2022, au apărut informații care ridică serioase suspiciuni privind teza de doctorat a unui alt protejat al președintelui Iohannis, Lucian Bode. Bine, nicio persoană rezonabilă nu a sperat vreodată ca teza de doctorat a ministrului de interne să fie originală. Plagiatul s-ar părea că este condiție obligatorie pentru a intra în sfera de influență a celui care a propus proiectul „România educată”. Poate era „România plagiată” și au copiat greșit.
Teza de doctorat a lui Bode (aici) poate produce traume oricărui temerar care ar dori să o studieze. O beție de cuvinte lipsită de orice valoare literară sau academică. Amuzantă este și bibliografia. O culegere de publicații fără legătură cu conținutul, majoritatea în limba engleză. Poli-ministrul Bode nu este doar un erudit rafinat ci și un remarcabil poliglot.
Între timp USR a sesizat Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) în legătură cu suspiciunile de plagiat în cazul tezei de doctorat a ministrului Bode. Este de așteptat ca Parchetul General să se sesizeze din oficiu și să înceapă o anchetă in rem similară cu cea a plagiatului din teza lui Ciucă. Cineva l-a furat pe Bode și i-a exploatat judecățile de valoare încă înainte ca acesta să realizeze că ar putea să le producă.
După Florin Roman și Sorin Cîmpeanu apare confirmarea faptului că încă un ministru PNL a plagiat. Despre dottore Ciucă nimeni nu se mai îndoiește. „Toleranță zero față de plagiat”… să mai spună cineva că președintele Iohannis nu are umor.
Un premier pierdut printre mesaje
„Mesajul meu este unul clar: traficul de persoane este o formă de sclavie modernă față de care Guvernul României are toleranță zero” a precizat Nicolae Ciucă marți, 18 octombrie, când s-a marcat Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane.
Eroul de la Nasiriah nu ratează niciun prilej pentru a transmite mesaje. Avem un premier care nu poate comunica decât prin compuneri scrise de consilieri. Batalionul de țucălari din preajma sa l-a convins că astfel de texte îl recomandă ca fiind un rafinat cunoscător al problemelor cu care se confruntă societatea contemporană.
Toate comunicatele lui Ciucă sunt pline de platitudini, clișee verbale sau pur și simplu… plagiat.
După Iohannis, Ciucă este al doilea politician român care folosește sintagma „toleranță zero” în mai puțin de două săptămâni. Admirația pe care o simte Ciucă față de Iohannis capătă valențe grotești. Altfel, nici măcar nu realizează penibilul situației.
Generalul de mucava pur și simplu nu se poate abține. Atât de adânc îi este gravat plagiatul în secvențele ADN ale monstruoasei sale personalități încât a ajuns să se identifice cu furtul intelectual. Premierul României și plagiatul au ajuns într-o relație la fel de normală cum este dragostea dintre PNL și PSD.
Conceptul de toleranță zero este ambiguu. A fost introdus de William Bratton în perioada reformelor Poliției din New York, la începutul anilor 90. Ulterior sintagma a fost preluată de primarul orașului, Rudolf Giuliani, după atentatele din septembrie 2001.
„Toleranță zero” poate însemna refuzul de a accepta încălcarea normelor sau deviațiile de comportament, având ca rezultat un nivel minim de pedeapsă. Ar putea fi, însă, și altfel? Se gândește cineva să aibă toleranță, oricât de infimă ar fi ea, față de traficul de persoane? În cazul lui Ciucă este doar o tautologie provocată de nivelul tragic al slugărniciei de care este capabil „plagiatorul național”.
Sclavia modernă, relația noastră cu statul
Altceva reține atenția din mesajul academicianului Ciucă: sclavia modernă! Ce fel de toleranță are dottore față de exploatarea cetățeanului de către stat?
Sclavia, modernă sau clasică, presupune ca un individ să fie exploatat de către alții, pentru câștig personal sau comercial. Fie că sunt păcălite, constrânse sau forțate, persoanele care își pierd libertatea sunt subiectul unei forme de sclavie. Această sclavie include, astăzi, dar nu se limitează la, traficul de ființe umane, munca forțată sau robia debitelor bancare.
Nu este nimic modern în sclavie. În prezent este doar mult mai subtilă. Instrumentele s-au nuanțat și rafinat atât de mult încât putem jura că trăim în democrație.
În România cetățenii se află într-un raport de sclavie față de stat. În timp ce populația este obligată să accepte modificări sau abuzuri ale legii, după bunul plac al Guvernului, Statul își poate permite ignorarea sau chiar încălcarea normelor, fără teamă de consecințe.
Toți cei care astăzi se consideră liberi sau cred că se bucură de drepturi să privească atent în jur. Niciuna din libertăți nu este reală, niciunul din drepturi nu produce prosperitate. Trăim într-o iluzie, iar faptul că nu realizăm nu face „sclavagismul modern” mai rezonabil.
Statul român ține, deliberat, peste 70% din populație sub pragul sărăciei. Imediat ce apare o creștere a nivelului de trai Statul o anulează prin taxe, impozite sau crizele pe care le exacerbează. Libertățile sunt suprimate, discret, de cei care clamează că luptă pentru asigurarea lor. Populația, activă sau pensionari, este sclavă unui Stat care exploatează majoritatea pentru confortul unei minorități ascunsă sub sigla partidelor.
Nimic din taxele și impozitele noastre nu crește bunăstarea sau confortul majorității. Niciuna din crize nu afectează minoritatea, dimpotrivă îi asigură mai mult belșug.
Când va avea și poporul toleranță zero față de sclavie și față de impostori?
Discutăm degeaba cu o astfel de „justiție”! Cine și ce tolerează, că legi avem?
După ce am vorbit despre retrocedări ilegale dispuse de judecători „legali” (care au respins ani de zile cererile celor îndreptățiți și au admis rapid cererile unor „cumpărători de drepturi litigioase”), acum vorbim de „toleranță zero” pentru activități neclar definite, controlate de iresponsabili (numesc „iresponsabili” pe cei care nu răspund în fața legii de ceea ce fac; cum sunt comisiile de tot felul, judecători, procurori, funcționari supuși, etc.)