România are mii de doctori în obrăznicie și nerușinare. Este un domeniu în care excelăm. Am ridicat nesimțirea și corupția la rang de „produs cu Indicație Geografică Protejată”. Made in Romania.
Ca să fii hoț trebuie să ai tupeu de borfaș. Greu de crezut că o persoană onestă și cu bun simț ajunge să fie hoț. De altfel, ar fi o contradicție în termeni să pretindem unui hoț integritate și calități morale.
Partidele care formează astăzi arcul guvernamental au demonstrat că doar cei cu un nivel ridicat de obrăznicie și nerușinare pot ajunge să ocupe fotolii de parlamentar sau ministru.
Pentru liniștea lor rămâne să fie sancționati contravențional cei care fac sesizări de plagiat. Ei sunt vinovati de consumarea resurselor bugetare în campanii de „înălbire” a impostorilor. Daca n-ar exista sesizările n-ar mai avea atâtea bătăi de cap procurorii și profesorii universitari să strângă lăturile politicienilor.
De la „Sfidarea retoricii” la cea a eticii
Comisia de etică a Universității Babeș-Bolyai/ UBB ar fi verificat teza de plagiat a lui Bode (aici). Pardon, teza de doctorat. În fapt a fost un efort colectiv de exonerare a electricianului. Plagiatul care plana asupra lui Bode, întreținut și de dovezile prezentate public, avea nevoie de un deznodământ rapid și ferm.
Hotărârea nr.7 din 28.10.2022 a Comisiei a urmat sesizării din nr. 14390/18.10.2022 privind abaterile de la etică în teza de doctorat a lui Bode. La fel ca în toate situațiile, când celeritatea este impusă de interesele politicienilor, și aici avem soluția după mai puțin de două săptămâni.
Parchetul General a reacționat la fel când a cerut toate documentele din dosarul de doctorat al premierului Ciucă, la începutul lunii februarie 2022. În mai puțin de două săptămâni procurorii au început o cercetare in rem. Practic au admis că există suspiciuni rezonabile privind fapta, furtul intelectual adică. Nu aveau, însă, habar cine este autorul. Au fost blocate astfel toate instituțiile care ar fi putut analiza lucrarea de doctorat a premierului.
Peste alte două săptămâni Ciucă a depus o cerere la Tribunalul București, pentru a bloca total verificarea tezei de doctorat. Acțiunea civilă deschisă împotriva Ministerului Educației, aflat în subordine, a fost înregistrată la data de 22.02.2022 și a avut primul termen în ziua următoare. Șase zile mai târziu (din care două nelucrătoare) Instanța a admis cererea lui Ciucă și a suspendat verificările în cazul lucrării sale de doctorat.
În anul 1985 Eugen Simion publica „Sfidarea retoricii”, volum care avea subtitlul „Jurnal german”. Ca întodeauna asocierea cu spiritul sau cultura germană aruncă o greutate aparte oricărui proiect. A fost nevoie să-l avem pe Iohannis președinte pentru a demonta și mitul ăsta. „România plagiată” are în „neamțul” Werner un paznic neînfricat. Obrăznicie și nerușinare de nivel prezidențial.
Procurori transformați în procuratori
Instituțiile plătite din bani publici arată o lene aproape complice cu prezumtivii făptuitorii în alte situații.
Teza de doctorat a lui Bode a avut nevoie de aproape un an pentru a fi scoasă din cotloanele pe unde a fost ascunsă. Mai întâi a fost secretizată, apoi împiedicat accesul publicului, iar, în cele din urmă, interzisă orice copiere sau fotografiere. Probabil Bode se teme să nu-i plagieze cineva elucubrațiile.
Parchetul General cercetează de aproape 10 luni furtul din teza lui Ciucă. Nu este clar în ce calitate se pot exprima procurorii asupra unei lucrări de doctorat, dar să nu ne surprindă dacă declara că nu există urme de plagiat. Până la urmă, avem un detașament important de procurori cu teze plagiate. Unii confirmați, alții cu dosarele ținute la sertar.
Dosarul privind lucrarea de doctorat a ministrului apărării, Angel Tîlvăr, a fost clasat, discret. Era o cercetare, tot in rem, începută în anul 2017 de DNA Galați și trimisă ulterior Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea. Procurorii din Focșani au clasat dosarul trei ani mai târziu. Fără să audieze părțile și fără să comunice soluția celui care făcuse plângerea penală.
Cu tupeu de borfaș ordinar, procurorii afirmă că oricum, dacă s-ar fi confirmat utilizarea resurselor unei instituții publice, răspunderea ar fi fost de natură contravențională și s-ar fi prescris până astăzi. Cum așa? Care este diferența față de „cazul Dragnea”? Apoi, dacă în ordonanța de clasare spui că faptele nu s-au confirmat, de ce mai aduci în discuție prescripția? Practic este scuza care acuză.
Ne-am obișnuit cu demnitarii care „excelează” în obrăznicie și nerușinare. În ce-i privește pe procurori aceștia au ajuns doar să strângă mizeria pe care miniștrii și parlamentarii o lasă în urma lor.
Comisia de etică, un Nufărul academic
Comisia de etică a UBB a confirmat că a „analizat doar ce s-a reclamat” justificând că „nu ai cum să analizezi întreaga lucrare pentru că, vă dați seama, n-ai cum să găsești surse pe care softul anti-plagiat nu le identifică.” Au fost verificate astfel, cu soft antiplagiat, doar 7 pagini, nu întreaga lucrare. În Hotărârea Comisiei, însă, cuvintele plagiate sunt raportate la întreaga lucrare.
Ce face comisia? Manipulează cifrele și minte cu nerușinare: „fragmentele identificate ca având o problemă de tip plagiat reprezintă aproximativ 1923 de cuvinte din 65.000 cuvinte ale tezei (2.95%)”. În realitate, este vorba de un total de 4000 de cuvinte (cele 7 pagini), din care aproape 50% au fost plagiate. Dacă extrapolăm constatăm că jumătate din lucrare ridică serioase suspiciuni de plagiat.
Apoi: „Comisia NU a analizat teza de doctorat din punctul de vedere al calității sale”. UBB nu este interesată de calitatea lucrărilor de doctorat. E mai puțin important că tezele de doctorat sunt doar maculatură, dejecții cu pretenții de lucrări importante. Asta este „etica universitară” românească.
Este doar un exemplu de ce nu merită să pierdem timp și resurse, să ne comsumăm viața analizând tezele de doctorat ale lui Ciucă, Bode sau Tîlvăr. Sunt lucrări lipsite de importanță, de care nici măcar autorii lor nu sunt mândri. Niciunul nu a venit să-și prezinte teza. Toți o țin ascunsă. De ce?
Într-o țară civilizată cei trei ar fi încercat eliminarea suspiciunilor, s-ar fi pus la dispoziția celor care pot verifica lucrările. Orice om onest, mândru de realizările sale, ar fi comandat unei edituri publicarea tezei într-un tiraj care să permită accesul unui segment larg de populație. Apoi ar fi distribuit gratuit lucrarea.
Obrăznicie și nerușinare, prerogative ministeriale
Este acuzat Tîlvăr că i-ar fi „redactat” altcineva lucrarea. Așa și? Bode sau Ciucă le-au scris singuri? Cei trei au fraudat. S-au poate nu. Sunt doar trei intelectuali rasați, de un ezoterism inaccesibil maselor. De aia nu pot comunica liber. De fapt, ei o fac, noi nu înțelegem.
Mai contează dacă UBB, CNATDCU, Parchetul General sau revista „Arici Pogonici” îi declară plagiatori, impostori sau farsori? Vor demisiona din funcții? Va avea urmări un eventual furt intelectual, abuz în funcție sau trafic de influență? Aiurea!
Bode a parcurs programul de doctorat între anii 2011-2018, la UBB. Cum ajunge un electrician, la primul mandat de parlamentar, să-l aibă conducător de doctorat pe rectorul Academiei SRI? Ce lucrări științifice importante a avut de l-au fascinat pe Adrian Ivan? Nu toți epoleții sunt la vedere.
Tîlvăr și-a finalizat doctoratul în anul 2012, la Iași. L-a avut îndrumător pe istoricul și profesorul Ion Agrigoroaie, pensionat în anul 2007. Tîlvăr a terminat un Institut de 3 ani la Galați. Nu are studii de master sau activitate ca istoric. Prin ce vicleșug al sorții ajunge să obțină un doctorat în relațiile româno-israeliene din perioada comunistă? Securitatea n-a plecat niciodată de la butoane.
Ciucă a obținut titlul de doctor în anul 2003. Până atunci a încadrat funcții doar la nivel batalion. Nu a avut activitate științifică, nu a scris niciun articol, nu a publicat nimic. Înainte sau după doctorat. De unde o teză despre „dimensiunea angajării Armatei României”? Corupția își promovează odraslele.
Obrăznicia și nerușinarea ating cote apocaliptice. Peste câteva luni vom afla că teza lui Ciucă este diferită de ce a apărut în presă (aici). Este nu doar originală, dar, mai ales, revoluționară. Procuratură și alte comisii îi vor exonera pe toți. După care cei trei ne vor scuipa, disprețuitor, cu obrăznicie și nerușinare.
Mi-e tare greu să înțeleg ce e așa greu de înțeles ! Dacă aveam justiția imparțială responsabilă, supusă legii și numai legii, nu aveam retrocedării „ilegale” acordate de judecători legali (încă); Nu retrocedasm casteleși terenuri unor grofi ale căror averi au fost plătite de „România mare”, dar după dictatul de la Viena și-au reîntabulat bunurile furate; nu aveam atâția doctori cu lucrări (copiate sau nu, dar) inutile din punct de vedere academic; nu aveam un număr rapid crescător de „pensionari speciali” perfect apți de muncă; nu dispărea economia națională împreună cu resursele naturale; nu … Răul are o rădăcină, din păcate puternic înrădăcinată în societatea românească. Se numește justiție independentă … de legile și de interesul țării. Ea este „sediul central” al corupției, slugărniciei, incompetenței, relei credințe de care ne tot plângem!