De la începutul războiului toți liderii aliați condamnă cu fermitate „agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată” a Rusiei împotriva Ucrainei. Este sintagma cheie a comunicării oficiale. Opinia publică trebuie să asocieze războiul din Ucraina cu o invazie „ilegală, nejustificată și neprovocată”. Pentru Putin războiul este „operațiune militară specială”, iar pentru liderii NATO „agresiune ilegală, nejustificată și neprovocată”.
În esență este corect. Violența, extremă în cazul de față, este condamnabilă și ar trebui să existe pârghii solide care să o împiedice, dar… de ce trebuie să repete cu obstinație „ilegală”? În ce condiții ar avea războiul legitimitate? Cum poți vorbi altfel despre război decât ca fiind ilegal? Ce normă de drept internațional justifică atacurile armate?
Războiul este ilegal! Niciun om sănătos la cap n-ar putea să justifice sau să legalizeze războiul. Cât despre „nejustificată și neprovocată”…
Discursul oficial trebuie să includă, obligatoriu, cuvintele cheie. „Agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată” legitimizează toate acțiunile ulterioare ale Ucrainei. Inclusiv încercările de extindere a conflictului.
Eroarea „nejustificată și neprovocată”
Două persoane au murit, marți, 15 noiembrie 2022, în explozia produsă la o fermă din apropierea satului polonez Przewodow, la aproximativ 6 kilometri de granița cu Ucraina. Majoritatea mesajelor ulterioare incidentului au condamnat Rusia. Era normal, doar nu ar ataca Ucraina un stat NATO?! De parcă ar ataca vreodată Rusia un stat NATO!
„Rachetele rusești au lovit Polonia, teritoriul țării noastre prietene. Au murit oameni”, a reacționat imediat Volodimir Zelensky. „Utilizarea rachetelor asupra teritoriului NATO este un atac rusesc asupra securității colective. Aceasta este o escaladare foarte semnificativă. Trebuie să acționăm”, a mai spus liderul de la Kiev.
Ministrul de externe ucrainean chiar și-a asumat rolul de lider al NATO și a ordonat măsuri… colective: „un summit NATO cu participarea Ucrainei pentru a elabora noi acțiuni comune (…) furnizarea către Ucraina de avioane moderne, cum ar fi F-15 și F-16, precum și de sisteme de apărare aeriană, astfel încât să putem intercepta orice rachete rusești. Astăzi, protejarea cerului Ucrainei înseamnă protejarea NATO”.
În urmă cu o săptămână, actorul american Sean Penn i-a înmânat unul din premiile sale Oscar președintelui ucrainean Zelensky. Penn a motivat gestul ca fiind „un simbol al credinței” în victoria țării în „conflictul cu Rusia”. (Altul care ocolește cuvântul „război”).
În fapt, „decernarea” premiului Oscar lui Zelensky este o recunoaștere a prestației sale pe întreaga durată a războiului. Târziu, noi l-am propus încă din martie (aici).
NATO apărată cu rachete sovietice
La mai puțin de 24 de ore de la explozia din Przewodow, Polonia și-a retras cererea prin care invoca aplicarea articolului 4 din Tratatul de la Washington. Oricum nu ar fi solicitat decât „consultări comune” considerând că este „ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea” țării.
Reacția vine și după ce mai mulți oficiali americani au declarat că o evaluare preliminară sugerează că racheta care a lovit Polonia a fost lansată de forţele ucrainene împotriva unei rachete ruseşti care se apropia. De altfel, încă de la primele declarații, Biden a exprimat rezerve privind originea locului de unde a fost trasă racheta.
Secretarul general NATO a declarat că „… incidentul a fost probabil cauzat de o rachetă de apărare aeriană ucraineană lansată pentru a apăra teritoriul ucrainean împotriva atacurilor rusești cu rachete de croazieră. Dar să fiu clar, aceasta nu este vina Ucrainei, Rusia poartă responsabilitatea supremă, deoarece își continuă războiul ilegal împotriva Ucrainei”. Dacă era „legal” alta era situația!
Ucraina folosește sistemele moderne, trimise de aliați, pentru apărarea orașelor importante. În schimb, zonele din apropierea graniței cu NATO sunt apărate cu rachete sol-aer S-300 de proveniență sovietică, produse la sfârșitul anilor 1970. Sistemele de apărare antiaeriană NASAMS, furnizate de SUA, au avut o rată de succes de 100% în interceptarea rachetelor rusești, dar… nu apără spațiul NATO.
De unde se apropiau rachetele rusești astfel încât cele ucrainene să le urmărească în Polonia? Sunt 100 km de la cel mai apropiat oraș care ar fi fost ținta rachetelor rusești, Lviv, până la satul din Polonia. Direcția din care pot veni atacurile rusești este opusă graniței cu Polonia. Rachetele S-300 au o rază de acțiune maximă de 90 de km.
Ura care ne orbește
Nimeni nu a fost contrariat că Zelensky habar nu avea că racheta era trasă de ucraineni? Mai mult, pus în fața evidențelor neagă pe mai departe și solicită acces imediat la informații NATO și la locul exploziei.
Cu câtă nonșalanță acceptă liderii NATO impertinența lui Zelensky nu mai suprinde pe nimeni. Doi cetățeni ai Alianței au fost uciși, iar politicienii nu au nicio reacție. Așa își apără liderii NATO popoarele, selectiv. „Vinovată este Rusia” închide orice dezbatere.
În cele din urmă, am scăpat de o altă „criză cubaneză”. Am răsuflat ușurați. Încă nu începe al treilea război mondial. Cel puțin nu din cauza Ucrainei.
De fapt, e chiar ușurare mare, rachetele au fost ale Ucrainei. E o ușurare mare pe popoare! Fiziologică „ușurarea”!
Au murit doi cetățeni polonezi, civili, și ne limităm să trimitem tragedia la „fapt divers”. Ce mai contează dacă efortul de război al Alianței face victime colaterale, se mai întâmplă. „Ups! Scuze!”
De la începutul războiului ne-am declarat încântați că ura față de ruși ne unește, în sfârșit. Atât de multă ură am adunat, în toți anii în care am îndurat amenințarea sovietică, încât astăzi ne orbește.
Zelesnky a știut tot timpul că cei doi polonezi au fost uciși de o rachetă trasă de armata lui. E greu de spus dacă a sperat că astfel extinde conflictul, dar de ce eliminăm a priori posibilitatea? Nu a încercat niciun moment să își ceară scuze. Nici după ce răspunsul liderilor occidentali a fost ferm nu a acceptat culpa.
Inclusiv modul în care a prezentat situația „rachetele rusești au lovit Polonia” confirmă faptul că a știut foarte bine ce face. Nu a spus că Rusia a lovit Polonia, doar că au fost rachete rusești. A declarat că nu are „nicio îndoială”, racheta care a provocat decesul celor doi polonezi „nu era ucraineană”. Parșiv.
Slava Ukraini!
Premierul polonez Morawiecki a declarat miercuri că Polonia „nu poate exclude” ca atacul cu rachete din apropierea graniței ucrainene să fie „o provocare”. Probabil urmează să-și ceară scuze sau să fie demis!
„Agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată” a Rusiei a avut tot timpul potențial de extindere. Zelesnky a urlat efectiv către Alianță să dispună măsuri care ar fi implicat NATO în război. Deseori tonul său părea că ordonă liderilor vestici să intre în război.
În sferele înalte ale Puterii se știe dacă a fost sau nu o încercare de implicare, cel puțin a țărilor limitrofe, în război. Situație în care, accidental sau deliberat, Ucraina a atacat un stat NATO. Din vina Rusiei, normal.
Marți a fost Przewodow, în Polonia. Ce se va întâmpla dacă peste câteva zile sau săptămâni va fi Vicovu de Sus, Siret sau Dărăbani? Toți cei care privesc astăzi detașat cum ar reacționa dacă în locul celor doi polonezi uciși vor fi rude sau prieteni?
Modul în care se apără Ucraina este admirabil. În urmă cu câteva luni puțini le dădeau șanse să reziste. Astăzi aflăm că mai au puțin și câștigă. Cel puțin asta este retorica oficială. Războiul declanșat de Rusia este abominabil, iar reacția majorității comunității internaționale justificată.
Altfel, este regretabil, dar în război se întâmplă și astfel de tragedii. Civili, fără nicio legătură cu conflictul, uciși accidental sau din eroare. Altceva surprinde. Atitudinea lui Zelensky și a Ucrainei. Prea puțină compasiune, o totală lipsă de asumare a răspunderii și negarea cu agresivitate a evidențelor.
Își permit! „Agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată” a Rusiei le dă voie să ne omoare. Accidental, firește. Dacă ne purtăm frumos poate își cer și scuze. Slava Ukraini!
Dacă omitem principiile dreptului internațional convenite de comun acord de toți cei implicați în conflict, putem discuta astfel. Problema este că nu există un sistem de justiție care să pedepsească nerespectarea convențiilor.
Ce facem în acest caz? Simplu, emitem păreri pro și contra obligativității respectarii, negociem cu agresorii, negociem cu criminalii, pentru că nu avem ce să le facem.
Am putea, de exemplu, să negociem cu un tâlhar, sau cu un criminal ? Nu, dacă avem un sistem de justiție. Dacă nu avem (nu e funcțional ca în cazul României), sau nu avem deloc ca în cazul „puterilor” regionale sau internaționale, admitem nelegiuirile și negociem pacea pentru liniștea noastră.
Cât nu suntem victime ne referim la … negocieri. Când devenim victime vrem răzbunare, sau … independență. Față de cel care nu respectă legile ?