Poate că unii nu se așteptau ca premierul Ciucă să fie la fel de bisericos precum partenerul său, Marcel de la PSD. Dacă Ciolacu este timorat de morala creștină (aici), Nicușor este terifiat la gândul unei morți fără sfânta împărtășanie. Păi nu primește derogare? La câte împrăștie el generos ce mare lucru ar fi să primească măcar una!?
După încheierea paradei și lăsarea serii, după ce luminile orașului s-au stins, românul și-a dat jos cămașa de patriot și s-a întors în fața televizorului. Cel puțin așa s-a gândit premierul Ciucă. Cum la ora 10 seara se sună Stingerea, generalul a sperat că cei care-l cunosc închid televizorul.
Ce-i drept, de ce ai irosi o jumătate de oră din viață ca să-l asculți pe Ciucă? În ce condiții ar putea să spună ceva interesant? Cum ar putea să captiveze audiența? Mai ales că striptease-ul chiar nu e o opțiune în ce-l privește.
Mai am un singur dor, împărtășit să mor!
Nu credem că există vreun român onest care să aibă dubii asupra bagajului cultural al premierului Ciuca. Dacă sunt totuși persoane care încă mai păstrează rezerve și îl suspectează de erudiție sau orizont intelectual, intervine dottore și le risipește.
“Mi-e teamă de un singur lucru. Nu e de la mine, e de la părintele Cleopa: să nu mor neîmpărtășit. În rest nu are de ce să ne fie teamă” este confesiunea pe care impostorul de la Nasiriah a făcut-o la România TV. Nici nu găsea alt post mai potrivit. În prezența unei „fătuce”, timorată și copleșită de emoție, s-a prezentat în fața națiunii ca un fin cunoscător al vorbelor cu tâlc ale duhovnicului de la Sihăstria.
Nu aveam iluzii cum că generalul ar produce singur vreo judecată de valoare. Trebuie să apreciem, însă, promptitudinea cu care a evitat plagiatul. Când te arzi cu doctoratul sufli și în interviu.
N-a ținut el minte tot, dar intenția contează. Mai ales că unii răutăcioși îl acuză că ar fi spus „părintele Cleopatra”. Nu e adevărat! Înregistrarea interviului (aici) îi contrazice pe detractori. Din păcate, pentru toți, nici dicția nu-l ajută pe ilustrul doctor de la Plenița, dar n-a fost Cleopatra.
„Poți să ai un milion de lumânări. Nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina. Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare. Este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit” a spus părintele Cleopa.
Ce n-a înțeles Ciucă este că fără post și fără spovedanie nu te poți împărtăși. Așa că temerile lui Ciucă ar trebui să fie mai extinse. Mai întâi, cu postul nu pare a fi ușor pentru premierul nostru. Apoi, spovedania este despre adevăr și păcate. Primul (adevărul) e dușmanul declarat al doctorului Ciucă, iar păcate… Dottore e un sfânt… pe dos!
„Dacă facem bine avem credință”
Dincolo de falsa pioșenie a premierului nu poate trece neobservată ipocrizia acestuia. La întrebarea „sunteți o persoană credincioasă” răspunsul evaziv a venit după câteva lungi secunde „sunt un om normal, și cred, da”. Bun, e în regulă. Până la urmă relația premierului cu Dumnezeu este strict personală și n-ar trebui evaluată sau investigată de nimeni, dar…
Ce rost are să-l întrebi ceva pe Ciucă? Oricare ar fi întrebarea răspunsul va fi o minciună. Indiferent ce spune astăzi, va infirma mâine.
„Credința nu se împărtășește, credința se trăiește, credința se arată prin ce facem și dacă facem bine atunci înseamnă că avem credință” mărturisește Ciucă-discret-credinciosul. Profund și din puțul gândirii sale strategice.
După intervenția lui Ciolacu, prin care am aflat că nu este creștinește să se aplice legea, a ieșit și Ciucă să ne vorbească despre … credință. Interviul, mai mult un monolog presărat cu întrebări timide și „servite”, a intenționat să ne prezinte un Ciucă stăpân pe situație. Un „credincios” cu frică de „neîmpărtășanie”.
„E greu să faci bine în politică?” a fost întrebarea Geaninei Vatcovici. Una care a primit răspuns scurt și apăsat „NU”.
Păi bine, măi Nicușoare, și tu de ce nu faci? Sau era vorba să faci bine pentru clanul tău și grupările de interese care te susțin? Ce bine ai făcut tu țării în ultimul an? Și dacă tot este atât de ușor, de ce nu faci tu bine să te duci acasă, la Plenița? Ai curaj să candidezi acolo pentru funcția de primar? Deocamdată, pe persoană fizică, nu ai câștigat nimic.
Premierul Ciucă, francul de la Plenița
Astăzi premierul Ciucă este neînfricat. Un general în izmene de politician!
A cutezat cineva să-i conteste doctoratul? Au intervenit „organele” și au blocat orice tentativă de analiză. Are cineva curaj să-l întrebe despre cum a ajuns soția ofițer sau dacă el a beneficiat de salarii compensatorii la trecerea în rezervă? Mass media ignoră sau îngroapă subiectul și … teama dispare.
Îndrăznește vreo televiziune să-l critice? Cumpără, cu bani de la Guvern, o campanie de promovare sau cotizează din fondurile primite de partid de la Buget și critica devine… constructivă.
Îl deranjează legea? O schimbă.
Premierul Ciucă este un Ludovic al XIV-lea. Varianta comunist-liberală. „Statul sunt eu!” își repetă zilnic. Bine, nu ne hazardăm să sperăm că știe cui îi aparțin cuvintele, dar vechile obiceiuri (plagiatul) mor greu și… neîmpărtășite.
Suntem în Postul Crăciunului, iar premierul Ciucă afirmă că „de multe ori îmi spun și colegii că sunt prea franc și niciodată nu încerc să îmbrac în ceva anume ceea ce gândesc”. Ăsta nu-i păcat? Și ce dacă! Așteaptă iertarea păcatelor vrac, la ultima împărtășanie.
De ce are nevoie să „îmbrace” ce gândește? Cine-l suspectează că gândește? Apoi, ce colegi îl acuză de franchețe? Rareș Bogdan, Alina Gorghiu? Toți cei care l-au trădat pe Cîțu? În cele din urmă, „franc” nu este sinonim pentru minciună, impostură sau demagogie. Să-i explice cineva înțelesul cuvântului.
E normal să nu-i fie teamă de nimic. Cine-l trage pe el la răspundere? Astăzi, are toate pârghiile necesare pentru a-și conserva puterea și instala dictatura. Militară, comunistă sau liberală.
La fel de temerari erau și Băsescu, Năstase sau Dragnea. Nici celor 4 foști șefi ai Apărării condamnați penal nu le-a fost teamă de nimic. Până le-a fost! Astăzi toți țin post și se pocăiesc. Când va primi canon de la DNA să-l vedem pe Ciucă-prea-discret-credinciosul cum se spovedește.
Problema e ca, de la prea multa piosenie, credinta si cunoastere a duhovnicilor pretuiti ai neamului, musiu l-a botezat pe pr.Cleopa ( BA CHIAR I-A SCHIMBAT SI GENUL, INTR-O APUCATURA SPECIFICA EXECUTANTILOR TAMPI AI CELOR DICTATE DE PUTREDUL BRUXELLES ) : a zis ca asta cu frica de moartea in necuminecare nu e de la el, ci de la pr. CLEOPATRA!