În urmă cu două luni publicam o anchetă despre „Istoria întunecată a zăharului alb” din România (aici). Și atunci, ca și acum, accentul căîdea pe firmele străine care fac profit cu zahărul din România. Printre ele, normal, și cele ale vedetei ultimelor zile, Austria.
Astfel, într-o altă anchetă (aici) este dezvăluită filiera prin care zahărul brun produs în țara noastră face profit în Austria.
Nu este chiar o nouătate faptul că austriecii de la Agrana, dețin monopol pe piața zahărului din România.
Dacă România, potrivit oficialilor austrieci, este o țară atât de neatractivă pentru imigranți, de ce rămâne o țară atât de atractivă pentru investitorii austrieci? Austria se află pe locul al treilea în topul investitorilor străini din România. Companiile cu capital austriac derulează afaceri importante în domenii precum cel bancar, petrolier, energetic sau alimentar.
Una dintre marile companii austriece din România este Agrana Zucker A.G. Potrivit anchetelor, compania ar fi pus în practică o schemă prin care zahărul din România face profit în Austria, ajunge la firma-mamă și, de acolo, este vândut în alte țări, inclusiv în România. Și așa mănâncă românii zahăr Coronița sau Mărgăritar din UE și din afara UE.
Compania Agrana Zucker A.G.
În 1998, compania Agrana Zucker A.G. a început investiţii masive în industria zahărului şi amidonului. Au cumpărat S.C. Danubiana Roman S.A., S.C. Zahărul S.A Buzău, S.C. Beta Țăndărei S.A. Compania austriacă deţine acum o fabrică de zahăr în Roman şi una în Buzău, dar și o fabrică de amidon în Ţăndărei, preluată de grupul Agrana în 2001.
Potrivit informațiilor de pe site-ul companiei, fabricile de zahăr au optat, în 2005, pentru ,,o administrare și un management mai eficient”. Așa a fost înființată compania Agrana România. În 2018, Agrana Romania S.A. devine Agrana Romania S.R.L. Noua firmă care a preluat managementul fabricilor de zahăr deținute de Agrana Zucker A.G.
Agrana România are un capital social de 80.919.033,80 RON, divizat în 809.190.338 acţiuni și a lucrat cu 342 de salariaţi în 2020, faţă de 396 în 2019. Anul trecut, cifra de afaceri a Agrana România a fost de 675.517.983 RON și, așa cum afirmă reprezentanții companiei, peste 100.000 de tone de zahăr sunt produse anual în țara noastră.
Activitatea principală a companiei Agrana România este producerea de zahăr, atât din zahăr brut importat, cât și din sfeclă de zahăr. Cu toate că Agrana produce în România zahăr din sfeclă de zahăr, pe piața din România se vând Zahăr Coronița și Zahăr Mărgăritar, produs din trestie de zahăr, din țări terțe UE.
Zahărul produs în România pleacă spre alte zări
Sursele prezintă și mecanismul prin care zahărul produs în România pleacă spre alte zări, iar românii cumpără, la raft, doar zahăr originar din UE și din afara UE. Chiar pe punga de zahăr Coronița este specificat acest lucru. Alimentul din magazinele din România ar fi, de fapt, zahăr importat din Mauritius sau din alte țări din afara UE, în timp ce zahărul produs în țara noastră, din sfeclă de zahăr, ar ajunge la firma mamă din Austria și, ulterior, exportat către alte destinații.
,,Este lesne de înțeles cum funcționează mecanismul: producția de zahăr din România ajunge la firma-mamă în Austria. De acolo, pe piețe mult mai atractive. Pentru România, firma austriacă importă zahăr din Mauritius sau alte țări non-UE. În astfel de condiții, ne lăsăm păcăliți că avem la raft produs din sfeclă de zahăr românească”, avertizează sursele .
Se pare că Agrana România are și o serie de procese cu Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Într-una dintre spețe, Curtea de Apel fixând un nou termen pentru 16 ianuarie 2023. Obiectul dosarului îl reprezintă o contestaţie a unui act administrativ fiscal din noiembrie 2021, în cauză fiind mai multe amânări până acum.
Există un alt mare semn de întrebare referitor la profitul raportat de Agrana România, un an fiind pe plus, unul pe minus. O astfel de abordare este explicată prin faptul că Agrana nu ar vrea să plătească taxe și impozite statului român, profitul fiind încasat – prin intermediul unui trader ,,care este tot compania lor” – tot în Austria.
,,Profitul realizat de Agrana îl încasează în Viena, ca să nu plătească taxe și impozite aici”
,,Dacă ne uităm pe cifrele Agrana, o să observăm că într-un an fac profit, iar în alt an au foarte mare pierdere. Practic, în anul în care înregistrează o foarte mare pierdere, de obicei, producția este vândută toată în Austria. Pe nicio pungă de la noi, din România, nu scrie produs în România, la Roman, ci produs la Viena.
Ei își vând pe hârtie producția, afară. Marfa nu pleacă din România. O parte o bagă în supermarketuri, o parte o fac bio și o trimit în Austria. Nouă, de fapt, pe piața noastră, un trader din Viena, care e tot compania lor, vine și ne vinde marfă. Practic, profitul realizat îl încasează în Viena, ca să nu plătească taxe și impozite aici. Aici fac, în teorie, pierdere. Fac profit un an da, unul nu, dar dacă ne uităm pe ultimii 10 ani, e clar că pierderea a fost mai mare decât profitul.
Marfa este produsă aici, dar compania nu declară profit statului român. Dacă declară anul acesta, la anul îl ia înapoi. Și asta doar pentru a nu plăti 16% pe profit. Pe orice pungă de la raft scrie «Fabricat în UE și non-UE». Ar trebui să scrie «Fabricat în România». Este singurul produs din țară care are acest mesaj pe el, iar OPC-ul nu ia măsuri din cauza ambasadei Austriei”, susțin sursele anchetei.
Agrana este doar un exemplu. Am putea spune minor. Povestea se repetă, la o scară mult mai mare, la OMV, BCR sau Holzindustrie Schweighofer.
Ne învârtim în jurul cozii! Reprezentanții noștri nu sunt capabili să ne reprezinte interesele. Ne plângem că am devenit slugi la străini (ni se spune că la occident, dar aproape toți „investitorii” au baze rusești sau controlate de ruși). Adică și noi „poporul necuvântător” dăm pe afară de … naivitate
Pare greu de cântărit câtă prostie și câtă corupție au cauzat „privatizările strategice” ale Romtelecom, Sidex, Petrom, BCR, ale …. Cât de imbecil poate fi un decident care unește toate schelele de foraj și extracție, cu cele mai mari rafinării și cu întreaga rețea de distribuție PECO (care erau până atunci, separate și ca afacere și ca structură) pentru a le da aproape gratis unei firme minuscule din Austria? Abia acum înțelegem?
Cât de tâmpit poate fi unul care vinde un număr uriaș de imobile la prețul unei afaceri falimentate de niște escroci? Stie cineva câte imobile avea BCR sau Romtelecom în momentul „privatizărilor”? Cât costau acestea într-o afacere imobiliară ? E normal să ne desconsidere vremelnicul cancelar Munchausen plantat de GRU în Austria !
Nu ei ne-au luat, ci noi le-am dat. Deci cine e … vinovatul? Să ne spânzurăm sau să îi spânzurăm? Aceasta-i întrebarea!