Este imposibil de relatat într-un singur articol ferocitatea cu care căpușele Armatei se înfruptă din bugetul generos al unei Oștiri sărace. Poate părea paradoxal, dar nu este.
Suntem o țară bogată cu oameni săraci. Avem, însă, una din cele mai prospere clase politice din Europa. Armata României nu face excepție. MApN are cel mai mare buget din istoria post-revoluționară a României, dar procentul militarilor care au venituri decente este foarte scăzut.
În schimb, sute de milioane de euro sunt risipite pentru susținerea unor structuri energofage și inutile. Câteva exemple:
Clubului Sportiv al Armatei Steaua București este o afacere de peste 25 mil. euro anual. Rețeaua sanitară proprie a MApN, școlile doctorale și întreg sistemul universitar militar sunt zone subordonate Statului Major al Apărării, dar pe care nimeni nu le controlează. Alte zeci de milioane de euro iresponsabil risipite.
Păienjenișul sporurilor, despre care majoritatea militarilor nici măcar nu știu că există, rotunjește generos veniturile unor indivizi care nu produc nimic. Ba da! Obediență, servilism, slugăreală și impostură.
Căpușele Armatei se bucură de alocări generoase ale fondurilor unui buget care ar fi trebuit să operaționalizeze capabilități de apărare. În schimb, sunt menținute în activitate sau prosperă construcții comuniste și profund politizate.
Conceptul Strategic NATO analizat împreună cu partenerii chinezi
„În ziua de 22 noiembrie 2022 s-a desfășurat seminarul bilateral româno-chinez, parte a cooperării științifice dintre Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară (ISPAIM) și Institutul chinez pentru studii strategice internaționale din Beijing (CIISS).”
De peste 20 de ani ISPAIM are o „colaborare bilaterală neîntreruptă” cu China. Sunt organizate seminarii, dezbateri sau deplasări și primiri ale delegațiilor chineze. Niciuna din țările NATO nu se bucură de frecvența și consecvența unor astfel de activități.
ISPAIM nu are acord similar de cooperare cu Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Italia etc… Din Europa abia Germania, Austria și chiar Rusia au trezit cumva interesul cercetătorilor români. Până și Camerun s-a dovedit o sursă bogată de experiență și expertiză în zona „cooperării științifice”.
„Reprezentanții celor două instituții au discutat despre impactul noului Concept Strategic al NATO pe Flancul Estic, influența războiului din Ucraina asupra relațiilor China-UE-Russia, precum securitatea în zona Asia-Pacific, consolidarea capabilităților militare ale NATO pe flancul estic, evoluția proiectului chinez de investiții în Europa de Est (Belt and Road)” (sursa G4Media).
În comunicatul de pe pagina oficială sau de pe contul Facebook al ISPAIM nu apar astfel de informații despre „seminarul bilateral româno-chinez”, dar…
În anul 2018 discuțiile au vizat „problematici referitoare la evoluția mediului de securitate în Europa, apărarea cibernetică, situația Orientul Mijlociu și mijloacele de combatere a terorismului” (aici). În anul 2021 „au fost abordate subiecte legate de relațiile dintre UE și China, poziția Chinei privind problematica afgană, dinamica parteneriatului transatlantic, situația de securitate în zona Mării Negre”.
Prin urmare, este foarte probabil ca informațiile privind dezbaterile româno-chineze despre „noul Concept Strategic al NATO” să fie cât se poate de adevărate.
Din dragoste pentru Sun Tzu
Deși multe țări din Europa păstrează o relație economică sănătoasă cu China, România nu doar că a refuzat, dar au fost voci care au condamnat orice apropiere de Beijing. În schimb, constatăm o dragoste aproape frățească când se discută aspecte militare și de securitate.
Nu avem echipamente sau tehnică din China. Poate cu excepția câtorva chinezării strecurate prin second-hand-urile cumpărate la preț de vârf tehnologic, dar achiziții de tehnică militară noi nu am făcut din China. Până la urmă nici nu poate fi vorba, doar căutăm interoperabilitate cu Vestul nu cu Orientul.
Nu avem exerciții militare comune și nici n-ar avea rost. Din punct de vedere operațional nu suntem compatibili și nici n-am avea cum. Noi am adoptat aproape integral procedurile și manualele militare americane, de la chinezi ce am putea lua. Puțini din generalii noștri l-au citit pe Sun Tzu, doar n-or fi fascinați de Xi Jinping!?
România nu este „jucător global”. În general cam nimeni nu ne prea bagă în seamă. Nu suntem capabili să asigurăm nici securitatea propriilor granițe.
De unde dragostea ISPAIM și a secretarului de stat Simona Cojocaru pentru chinezi? O grupare de cercetători civili, plătiți din bugetul Armatei, încearcă să ne apropie de China. Mulți dintre ei nu au ținut o armă în mână, dar sunt experți în politica militară.
De la Comitetul Central al PCR la politica PNL
Suntem convinși că foarte puțini știu că Armata are o așa mândrețe de Institut pentru studii politice de apărare. Că n-a aflat Gogu de la Văscăuți n-ar fi o tragedie. Mai grav este că 90% din militari n-au auzit de prestigiosul Institut.
Structura nu este nouă. A fost înființată prin Hotărârea Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Român nr. 2033 din 20 noiembrie 1968 pentru a sprijini efortul de „antrenare a întregii populații valide la efortul de apărare”. De altfel, până în anul 1989, înaintașul ISPAIM a funcționat în subordinea Consiliului Politic Superior al Armatei.
Un instrument de propagandă politică, în interiorul Armatei, care a reușit nu doar să supraviețuiască, dar chiar să evolueze. Până la urmă, un fost membru al Partidului Comunist, Nicolae Ionel Ciucă, este astăzi președintele PNL. Ce exemplu mai bun de „reinventare doctrinară” putem avea?
În anul 1969, Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară, înaintașul ISPAIM, avea trei funcții de general, 35 funcții de ofițeri, 1 de subofițer și 13 de angajați civili. Astăzi are un stat de organizare mult mai suplu, 42 de funcții dintre care doar 9 sunt militare.
Directorul ISPAIM, dr. Carmen-Sorina Rîjnoveanu, a avut anul trecut un salariu de 144.319 lei. Mai mult decât un comandant de divizie. Aproape cât încasează toți soldații dintr-o grupă de infanterie. De fapt, dr. Rîjnoveanu a avut venituri mai mari decât ale secretarului de stat Simona Cojocaru.
Despre cum prestează de un sfert de veac în MApN Simona Cojocaru, invenția PNL-istului Ciucă, am mai scris, dar vom reveni. De 13 ani este șef de Direcție, funcție pe care o păstrează blocată când este promovată politic. Apoi revine să aducă „mai mult NATO în Europa”. Poate n-a aflat că Beijing-ul nu e în NATO.
Căpușele Armatei și legiunea lor de ploșnițe
Ar fi fost interesant de lecturat și alte declarații de avere ale personalului de conducere din cadrul ISPAIM. Mai avem de așteptat. Deși site-ul ISPAIM are peste 12 ani de existență pagina declarații de avere și interese este „în lucru”. Ce-i atâta grabă?
Atribuțiile actuale ale ISPAIM (aici) sunt cel puțin elucubrante. „Studierea aspectelor privind prevederile Politicii Europene (…) îndeosebi a celor privind securitatea energetică” sau „monitorizarea conflictelor militare în curs de desfășurare în lume” aparent oferă o paletă largă de preocupări. Aiureli! Abia dacă răspunde întrebării existențiale „ce caut eu în viața mea?”.
Adevărul este că ISPAIM este o structură care nu-și justifică existența. Una din căpușele Armatei care încearcă să se păstreze cât mai discretă. Un anonimat ascuns în centrul Capitalei. ISPAIM funcționează într-o clădire istorică pe Bulevardul Elisabeta. Moștenirea comunistă cu cheltuială se ține!
Un exemplu banal despre cum banii Armatei sunt „sifonați” și oferă prosperitatea unor indivizi care n-au nicio legătură cu Oștirea. ISPAIM este ordonator terțiar de credite, are propria structură administrativă, iar bugetul anual este mai generos decât al unui batalion de tancuri.
Cel puțin din punct de vedere organizatoric Armata stă bine cu cercetarea științifică. Are 3 școli doctorale, un Institut de cercetare medico-militară și unul pentru… studii politice de apărare. O scurtă incursiune prin informațiile disponibile pe site-ul ISPAIM (aici) este suficientă pentru a realiza cum supraviețuiesc căpușele Armatei.
Militarii noștri se zbat la limita sărăciei, în timp ce unii se înfruptă generos din bugetul Apărării. Vom reveni.