Tovarășul Ciucă este un Conu Leonida în bocanci militari. Mai mult în papuci, că bocancii i-a donat la muzeu.
Despovărat de bocanci, tovarășul Ciucă a încercat să intre în pantofii de golf ai grofului de la Cotroceni. Când începi să fii identificat cu definiția plagiatului greu te poți manifesta original. Așa că generalul a început să copieze până și pasiunea sasului pentru plimbări externe.
În jurul nostru se întâmplă să fie o neliniște agresivă. Tovarășul Ciucă are timp pentru vizite oficiale la Seul. Coreea de Sud este un partener strategic tradițional al României. Se impunea revigorarea relațiilor bilaterale, printr-o plimbare oficială.
Temător din fire, tovarășul Ciucă n-a plecat singur în excursia guvernamentală. A fost însoțit de tovarășul Ciolacu și un întreg alai de miniștri și parlamentari (aici). Ce scop a avut prezența ministrului educației, Ligia Deca, la Seul vom afla într-o altă viață. Sau niciodată.
Între timp, în zona noastră plăcile tectonice ale politici externe se mișcă. Grav. Doar tovarășul Ciucă are preocupări turistice și se familiarizează cu arhitectura unei „zone demilitarizate” (aici).
Președintele Aleksandar Vucic a semnat un ordin prin care Armata Serbiei a ajuns la „cel mai înalt nivel de pregătire de luptă”, starea de alertă. Decizia vine pe fondul tensiunilor tot mai puternice din Kosovo. Dacă-l chemau pe tovarășul Ciucă, calma situația cu o poză și o strângere de mână. Din experiența strategului bătăliei de la Nasiriah tensiunile interetnice se rezolvă cu un reportaj și o mistificare.
Slava Ukraini
Mult mai aproape de noi Ucraina freamătă. Beligerant și Occidental. Între o convocare la Washington și o solicitare de armament și muniție, Zelensky are timp și de legiferări interne.
Rada Supremă ucraineană a adoptat, înainte de Crăciun, Legea Minorităților. Solicitările autorităților de la Kiev de a adera la UE, în regim de urgență, trebuiau susținute de reglementări interne cu tentă europeană.
Discursul tupeist, deseori obraznic, al președintelui Zelensky este completat de o Lege a Minorităților profund antieuropeană și cu un conținut xenofob explicit. Ea reflectă impertinența și cinismul diplomatic al Kievului. Cel puțin în ceea ce-i privește pe români.
Ministrul de externe ucrainean, Kuleba, promitea că „după victoria noastră, vom sta la masă și vom aborda aceste probleme în mod diferit din ambele părți”. Acesta era susținut de Zeelenski însuși: „când situația va permite minoritatea română din Ucraina va avea parte de aceleași drepturi, protecție și tratament ca și minoritatea ucraineană din România”.
În realitate, Ucraina face un nou pas în direcția legiferării deznaționalizării românilor din Teritoriile Românești Ocupate, aflate la ora actuală în componența Republicii Ucraina.
Românii au mai trecut printr-o teroare culturală similară în timpul ocupației austro-ungare, când autoritățile de la Budapesta, cărora le era arondată administrarea Transilvaniei, dezlănțuiseră cea mai dură politică de maghiarizare.
De peste cinci ani, Ucraina nu are nicio o intenția de a-și disimula „ucrainizarea” agresivă a românilor. Instituită prin Legea Educației și reconfirmată în 2022 prin articolul 11 din Legea Minorităților, politica autorităților de la Kiev exprimă o disperare similară ungurilor în Transilvania.
Deznaționalizarea popoarelor autohtone și a minorităților naționale rămâne un mod de operare al regimul de la Kiev. Așa s-a încercat construirea unei identități naționale pe întreg teritoriul moștenit de la defuncta Uniune Sovietică.
Sluga România
În Teritoriile Românești Ocupate în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, pământuri aflate în prezent în componența Ucrainei, se aflau anterior invaziei ruse, 450.000 de români (cifra susținută de autoritățile ucrainene). A doua minoritate națională din Ucraina, după cea rusă.
Românilor din Teritoriile Ocupate, la a căror cifră prezentă s-a ajuns în urma unui proces continuu de deznaționalizare și eliminare, nu li s-a aprobat statutul de popor autohton de către Rada de la Kiev. Niciodată. Nici măcar după 10 luni de război românii nu au parte de concesii în Ucraina.
Fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, a semnat, pe 2 martie 2022, un Ordin prin care cetățenii din Ucraina care se înscriu la studii în țara noastră beneficiază de finanțare gratuită. De la bugetul de stat al României, pentru cel puțin doi ani universitari. Prin derogare, ei nu sunt obligați să prezinte diplomele și actele de studii anterioare la înscriere. Trebuie să le aducă până la finalizarea studiilor academice în România. În trei universități din România există predare în limba ucraineană: Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea din Suceava.
Astăzi, după invazia refugiaților ucraineni pe teritoriul României, funcționează 45 de școli și zece licee cu predare in limba ucraineană.
„Întrucât numărul de cadre didactice care pot preda în limba ucraineană este insuficient, se caută printre refugiații din Ucraina cadre didactice care au disponibilitatea să predea tinerilor din țara vecină” anunța Ministerul Educației in urmă cu câteva luni.
Tovarășa Moldova
În a doua zi de Crăciun, Putin le-a făcut cadou 9 inele încrustate cu aur șefilor de stat ai țărilor ce fac parte din Comunitatea Statelor Independente/ CSI, în timpul summitului informal organizat la Sankt Petersburg.
Știrea a provocat un val de ironii pe rețelele sociale, cu trimitere la „Stăpânul Inelelor”, seria de romane a lui J.R.R. Tolkien. Nimeni nu a adus în discuție un fapt mult mai important decât un gest care, dincolo de simbolistica intenționată sau nu, este lipsit de relevanță pentru Occident.
Din CSI, o organizație regională creată după destrămarea URSS, fac parte 9 dintre cele 15 foste republici sovietice: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Rusia, Tadjikistan, Uzbekistan și… Republica Moldova. Cu alte cuvinte, sora noastră de peste Prut privește cu un ochi către Occident, dar rămâne cu un picior în curtea Rusiei.
Surprinzător este că la depunerea documentelor prin care solicita o procedură de urgență pentru aderarea la UE nimeni nu a întrebat Moldova cât mai dorește să rămână membră cu drepturi depline a CSI!
Cele trei țări baltice (Estonia, Letonia și Lituania) au părăsit CSI înainte de aderarea la NATO și UE. La fel cum au făcut ulterior alte două state: Georgia, în 2009 și Ucraina în 2018. Până și Turkmenistanul are doar statut de membru asociat începând cu anul 2005. Nu este cazul Moldovei, stat deplin integrat în CSI.
Este adevărat, Moldova nu a participat la summitul informal de la Sankt Petersburg. Absența a fost „scuzată” chiar de purtătorul de cuvânt al Kremlinului. „Maia Sandu însăși a vorbit recent despre acest subiect și a spus că, reieșind din convingerile sale pragmatice, R. Moldova preferă să nu se retragă din cadrul CSI. În același timp, se știe că ea nu va participa la summit-ul CSI”.
Dottore nu este deranjat de „pragmatismul” tovarășei Sandu, dar…
Tovarășul Ciucă pare preocupat
Ca de obicei al nostru guvern nu are decât reacții palide față de impertinența Ucrainei și dualismul Moldovei. La fel cum are față de iredentismul maghiar sau de politica revizionistă a regimului de la Budapesta.
În loc de reacții ferme și eventual măsuri concrete tovarășul Ciucă va acorda mai multe facilitați refugiaților ucraineni. Tot mai mulți moldoveni vor primi cetățenie română. Podul de flori trebuie susținut cu pașapoarte europene. Și ne mirăm de ce nu intrăm în Schengen?
Mai gravă va fi angajarea și mai puternică în susținerea efortului de război al Ucrainei, până în pragul implicării directe a României.
În urmă cu câteva zile România a fost nominalizată, de șeful Statului Major al Armatei ruse, Valeri Gherasimov, printre țările care furnizează cele mai mari cantități de armament Ucrainei. Alături de noi, în topul țărilor care ajută militar Ucraina semnificativ ar mai fi SUA, Marea Britanie și Polonia.
În aprilie Rusia susținea că România s-ar fi aflat, alături de Polonia, Statele Unite și Canada, printre țările care ar fi trimis cei mai mulți „mercenari” să lupte pentru Armata Ucrainei.
Probabil este doar propagandă rusească, dar trebuie să remarcăm prezența constantă a României printre țările nominalizate de Rusia. Ce face tovarășul Ciucă într-un astfel de context?
Mai nimic. Priviți-l! Fiecare ieșire publică este un izvor de bancuri și parodii. Toate deciziile sunt reacții pompieristice. Artizanul bătăliei de la Nasiriah n-are niciun plan. Totul este la întâmplare. România nu contează decât pe post de sluga proastă, care scoate castanele din foc.