Sfârșitul anului aduce și mesajele înalților demnitari. În vremuri devenite nostalgice pentru mulți doar președintele era cel care abuza singurul post de televiziune.
Apoi ne-am obișnuit ca în rândul „înalților demnitari”, care se adresează națiunii, să intre și premierul. Anul trecut mesajele înalților demnitari au coborât la nivelul membrilor Guvernului. La sfârșitul anul 2023 așteptăm mesajul lui David Popovici.
Miniștrii care se adresează public „la cumpăna dintre ani” sunt o specie relativ nouă. Plicticoși și nesărați pe parcursul întregului an, inutili în funcție, dar plimbați pe la activități ca sfintele moaște la Sărbători, nu au nici măcar simțul ridicolului.
Este cazul ministrului apărării. Regretatul Mircea Dușa a fost ultimul ministru care a contat cu adevărat. Ulterior MApN a avut doar miniștri simbolici sau nemernici. Cel care ocupă în prezent biroul din M100 este, de departe, cel mai spălăcit și banal politician care a condus Apărarea. Nu-i spunem, încă, numele. Mai păstrăm suspansul.
Operația a reușit, pacientul e mort
„Vă îndemn să lucrăm împreună pentru ca țara noastră să se bucure de un viitor prosper în pace și armonie, vă doresc un An Nou fericit!” a fost finalul unui mesaj de 86 de secunde. Iohannis și arta de a vorbi puțin și prost.
Ce ar putea spune Iohannis despre România? O țară pe care o localizează greu pe hartă. Un popor pe care-l scuipă constant. O națiune pe care a condamnat-o la sărăcie și umilințe.
„Împreună am trecut prin provocări greu de imaginat. Ca popor încercat de istorie de data asta am reușit, fiind uniți, să facem mai mult decât să rezistăm… împreună am reușit să salvăm economia, care a generat una din cele mai mari creșteri la nivel european” a plusat Ciucă în 180 secunde (aici).
Copil sărman din Plenița, Nicu a lu’ Ghiță n-a avut vreme sau răbdare să studieze istoria. Anul 2022 a fost doar unul în care președintele indolent și premierul incompetent au condamnat poporul la sărăcie și umilințe. Atât.
„Încercat de istorie” poporul român a trecut prin războaie și invazii. A suferit pierderi teritoriale și secole de dominație străină. S-a încercat constant asimilarea și infestarea culturală a românilor. Atunci „am rezistat”, astăzi doar supraviețuim.
În anul 2023 „investițiile în educație, sănătate, digitalizare, transporturi și mediu vor transforma România” ne declară dottore Ciucă. Să ai cel mai mic buget al Educației din ultimii 33 de ani și să promiți investiții reclamă serioase investigații medicale.
Să declari că „am salvat economia” și ai generat „una din cele mai mari creșteri” nu te recomandă ca fiind o persoană în deplinătatea facultăților mintale. Cu 16% inflație, o scădere a veniturilor reale de peste 25% și jumătate din populație la limita supraviețuirii economia poate că duduie, dar poporul abia mai respiră.
„Angel radios” coborât din Caragiale
N-au trezit interes și nici n-a fost timp de analizat platitudinile și ipocrizia celor două mesaje. Doi impostori instalați, prin deturnarea democrației, în cele mai înalte funcții din stat. Doi insipizi incapabili să transmită emoție. Două exemple ale înalților demnitari care nu au bunul simț să-și admită limitele și eșecurile.
Despre mesajul ministrului apărării (aici), angelicul Tîlvăr, cu siguranță n-a auzit nimeni. Poate doar cel care l-a scris, deși majoritar sunt plagiate clișeele cunoscute. Abia dacă a avut răbdare cabinetul său să-l citească. Pe pagina oficială postarea a adunat 63 de reacții în 3 zile, iar comentarii… ironice sau lipsă.
Inepțiile și ezoterismul par a fi marcă înregistrată pentru mesajele ministrului apărării în ultimii trei ani. Burlescu înalților militari îl reclamă contemporan pe Nenea Iancu.
„Aliații au înțeles necesitatea eliminării diferenţelor de abordare dintre nord-estul şi sud-estul flancului estic şi au propus o abordare unitară a întregii prezenţe aliate pe flancul estic” pare mai mult o lecție de geografie. În timp ce „noi dimensiuni în cooperarea pe dimensiunea apărării cu Statele Unite ale Americii” este evident un extras din gândirea strategică a secretarului de stat Simona Cojocaru.
Am identificat, totuși, un paragraf interesant. Unul care relevă adevăruri dureroase despre Armată. Intenționat sau accidental este comunicată o radiografie tragică a situației militarilor români.
„Va fi esenţial ca în 2023 să ne concentrăm şi pe îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale militarilor noştri – activi, în rezervă sau în retragere, ale salariaţilor civili ai ministerului nostru, precum şi ale familiilor lor. Trebuie să găsim soluţii de creştere a atractivităţii carierei militare, pentru toate categoriile de personal ale armatei noastre.
Performanţa profesională trebuie motivată prin condiţii de muncă la nivelul celorlalte armate NATO, printr-un sistem de salarizare decent, prin pensii echitabile asigurate tuturor rezerviştilor, indiferent de data trecerii în rezervă.”
O Armată tot mai lipsită de încredere
Am atras atenția în repetate rânduri asupra stării Armatei. Cea reală, nu cosmetizările și minciunile furnizate de politruci.
Analizele și evaluările sistemice actuale sunt lipsite de substanță și pline de falsuri. Cei care le semnează, generali și ofițeri superiori, ar putea face obiectul unor cercetări, cel puțin disciplinare. Care este motivul pentru care inspecțiile și controalele ascund adevărul? Corupție, incompetență, trădare sau, pur și simplu, prostie?
Vom reveni asupra situației militarilor activi și a „condițiilor de muncă și viață ale acestora”. Din mesajele primite este evident că aspectele relatate, în materialele anterioare, nu sunt fapte izolate. Trist, dar avem multe materiale în pregătire.
Unii aleg să părăsească Armata, scârbiți de nivelul corupției, al abuzurilor și traficului de influență. Este un răspuns la dezamăgirile și frustrările de ordin personal. Rezolvări individuale. Problemele sistemice rămân.
Dacă așteptăm „soluţii de creştere a atractivităţii carierei militare” de la cei care au aruncat Armata în mizerie ne aflăm în mare eroare.
Iohannis, Ciucă și miniștrii apărării din ultimii 5 ani, alături de toți generalii impuși abuziv în funcții, sunt cei care au prăbușit procentul încrederii în Armată. Anul trecut a fost înregistrată cea mai dramatică scădere (aici). În condițiile războiului de la graniță este cu atât mai gravă diminuarea la jumătate a încrederii în Oștirea României.
De ce ar mai avea populația încredere în Armată? De prea mulți ani este subiect doar de scandaluri și controverse. Când „capul Oștirii”, întâiul ei general, este acuzat de furt intelectual greu îți păstrezi nivelul de apreciere ca instituție. Când același general este lipsit de onoare și își trădează proprii camarazi care ar putea fi răspunsul populației?
Percepția Armatei în societate este dată și de comentariile pe care le suscită un articol banal, mesajul ministrului Tîlvăr (aici). Multă ignoranță și o lipsă crasă de informare. Vinovații sunt, în primul rând, în interiorul Armatei.
„Sistem de salarizare decent” promisiunea înalților demnitari
Asta promite și Angel Tîlvăr. Nu e nici primul, nici ultimul.
Legea salarizării unitare a condamnat militarii la sărăcie. Sunt cei mai prost plătiți angajați ai Statului. Majoritatea, nu generalii și funcționarii care-și umflă veniturile cu sporuri și uită de soldații și cadrele militare de la baza carierei.
Anul trecut s-au majorat drepturile de transport ale militarilor, dar în economia veniturilor generale măsurile sunt picături nesemnificative. Creșterea anunțată a soldelor abia dacă atinge nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 și este anulată total de inflație. Celelate drepturi (chirie, hrană, medicamente etc) sunt calculate prin raportare la nivelul anului 2009 sau, pur și simplu, nu există (asistența medicală e o glumă).
Armata nu reușește să atragă resursă umană, iar tendința va continua să fie negativă în următorii ani. Niciuna din componentele Armatei nu funcționează la parametrii măcar satisfăcători. Cariera militară va continua să piardă din atractivitate și va deveni, tot mai mult, un compromis o alternativă provizorie și limitată temporal.
România se confruntă cu o gravă criză a forței de muncă, fapt care nu este luat în calcul de cei care conduc managementul resursei umane în Armată. Muncitorii din Nepal și Bangladesh nu pot fi angajați (încă) în Armată. Nici miile de ucraineni pentru care România plătește mai mult decât pentru un soldat român.
Preocupările înalților demnitari se limitează la cheltuirea iresponsabilă a bugetului Armatei și festivismul paradelor și ceremoniilor militare. Batalioanele de generali și cele de plagiatori (pardon, doctori) în științe militare au ajuns să fie imaginea Armatei.
„Pensii echitabile asigurate tuturor rezerviştilor, indiferent de data trecerii în rezervă”
O altă promisiune care nu se întâmplă. Nu doar că militarilor nu le sunt eliminate nedreptățile și inechitățile produse prin legi amendate aberant, dar apar mereu altele.
Un exemplu banal. Legea 223/ 2015 ar trebui aplicată unitar, pentru toate instituțiile din sistemul național de apărare, dar…
Majoritatea polițiștilor au posibilitatea să facă ore suplimentare, compensate prin acordarea unui spor la salariu. Drepturi salariale incluse în baza de calcul a pensiei. Unii chiar ajung să aibă prezență la serviciu 24 de ore zilnic (aici). Abzuri care oferă argumente celor care atacă pensiile de serviciu.
În Armată rareori se plătește timpul de muncă suplimentar. Se compensează „prin ore libere plătite”. Foarte mulți soldați și gradați profesioniști adună sute de astfel de ore. Majoritatea niciodată acordate. De compensare în bani tot generalii au parte, dar nu este inclusă în baza de calcul.
Proiectele de lege privind amendarea pensiilor de serviciu nu au în vedere nicio modificare pozitivă pentru militari. Dimpotrivă, foarte probabil unele sporuri vor fi eliminate din baza de calcul.
Pensiile de serviciu ale militarilor vor fi încă mult timp în centrul schimburilor de păreri. Analiști, habarniști și fripturiști, indiferent de agenda publică, vor continua să umilească militarii denaturând adevărul. Militarii sunt amestecați, fără discernământ, în acest malaxor al inepțiilor despre cât de just este să beneficiezi de o pensie decentă dacă ai jurat să-ți aperi țara „cu prețul vieții”.
După trecerea în rezervă militarii rămân sub jurământ și sunt obligați să moară pentru Patrie. Ce obligații mai au magistrații după pensionare?
Mesajele înalților demnitari cu responsabilități asupra Armatei (comandantul forțelor armate, generalul din fruntea Guvernului și ministrul apărării) sunt și despre război, securitate, amenințări etc. Rareori despre militari. Când se întâmplă sunt doar pură demagogie și ipocrizie. Pe Iohannis, Ciucă sau inutilul de la Apărare (i-am și uitat numele), nu-i interesează România, de ce-ar da doi bani pe viața militarilor?